Nu exista diavol..., ...Decat in inchipuirea noastra? Options

[Tsunami]

1. filozofic vorbind dumnezeu este perfect. mergand pe firul logicii dumnezeu nu poate creea ceva care nu este imperfect. deci, prima demonstratie

2. care-i rolul diavolului in viata noastra? popa ne sperie la biserica ca daca pacatuim ne asteapta iadul. okay, care-i rolul iadului? pai cic-ar fi caldura mare, si ne fierb niste draci pe-acolo. acum intrebarea: cu ce scop?
raspunsul: pentru ca am fost rai, nu merge. bullshit.
raspunsul este: pentru ca trebuie sa ne indreptam. nu prin fierbere in zmoala se face asta. daca ar trebui sa ne indreptam de ce nu s-ar realiza in lumea asta in care traim?
si chiar se intampla. cand ataci sfera de libertati altora, sistemul te corecteaza. oamenii se poarta diferit cu tine daca ei considera ca tu faci un lucru rau, care le limiteaza libertatea. daca vei continua sa te porti in acest fel, mai multi oameni vor fi nemultumiti, vor reactiona, in fapt sistemul reactioneaza. si vizibil, si imperceptibil pentru noi. rezulta pana la urma ori pedeapsa in fata legii (care este nascuta tot din dorinta de securitate, aparare, in fata urii), ori auto-indreptarea. asta-i adevarata revolutie intr-un om care continua cu evolutia individului

trecem la filoziofia dracului acum.
dracul exista din ignoranta noastra. nu ne intereseaza sa mergem mai departe cu logica, adoptam calea mai lejera, mai comoda, il aducem pe drac in discutie.
dracul e si un element de a speria masele, de a le tine pe un vad considerat drept de catre biserica. si de aici incep tot felul de povesti. faptul ca un om este stapanit de diavol e o minciuna mare. este vorba de responsabilitatea care nu este luata. "l-a impins dracu'". "ma simt posedat". rahat. daca poti constientiza faptul ca esti posedat, faptul ca nu actionezi in modul in care ai dori singur s-o faci, ce te opreste sa actionezi altfel? e vorba de o minciuna crasa sau e vorba de o problema patologica, in care nu poti coordona miscarile.
in final dracul traieste pentru ca noi credem in el. eu nu pot crede in diavol. efectiv el n-are nici un rol in viata mea. in viata mea sunt doar puterea mea si slabiciunea mea. sunt singurul capabil sa hotarasc daca pornesc o actiune care sa loveasca in altii. nu o face nimeni pentru mine.

restul sunt doar povesti in care credem pentru ca VREM SA CREDEM in ele, altfel ar fi inexistente. nu numai atat, dar CAUTAM SI SENZATIONALUL, cautam povesti pe care le amplificam. ca si intamplarile, "semnele", fantomele, si restul rahaturilor nascute sa sperie copiii si sa tina pe credinciosi pe langa un popa ingrat.
in marea ei majoritate lumea are timp pentru asa ceva, din lipsa de activitati. din lipsa de scopuri, care vine din comoditate iarasi, din puturosenie.
din fericire pentru mine, eu n-am timp de prostii. sunt prea ocupat sa traiesc viata, sa ma bucur de minunea, si de "semnul" facut cadou de dumnezeu sau de sistem, depinde cum vreti sa-i ziceti. va sfatuiesc sa faceti la fel. faceti ca mine si nu veti afla niciodata unde se termina raiul si unde incepe lumea. pentru ca ele sunt in acelasi loc. aici cu noi.

va doresc o viata mai frumoasa decat va doriti voi insiva.

cezar

[Tsunami]

Am sa dau un exemplu...
Dormeam intr-o noapte cu fetita mea. La un moment dat m-am trezit din somn speriata, tremurand de frig desi eram invelita pana-n gat si cu senzatia persistenta ca mai e cineva in camera. In prima faza, m-am gandit ca sunt somnoroasa si ca mi se pare. Am vrut sa intind mana ca sa-mi invelesc fetita mai bine si am constatat ca nu ma pot misca. Atunci m-a cuprins frica. Am mai incercat inca o data sa ma misc cumva dar, in afara de ochi, nimic nu puteam misca. In acelasi moment am sesizat si de unde vine frigul...era 'cineva' la capul patului care-mi sufla aer rece in crestet...aer care imi intra in trup paralizandu-ma. N-am stiut ce sa mai fac. Simteam toate astea si, cu toate ca imi spuneam ca nu poate fi adevarat, nu reuseam sa ma linistesc, mi-era o frica teribila.
Imediat am simtit cum o mana cu unghii lungi mi se strecoara in par (de fapt, unghiile le-am simtit, nu mana in sine) si, in clipa in care am simtit ca vrea sa stranga si sa ma smulga, sa ma traga din pat (asta a fost impresia...ca exact asta urma sa faca) instinctiv am inceput sa zic in gand Tatal Nostru. N-am putut din prima dar m-am incapatanat si pana la urma am reusit. Treptat, am simtit cum ma incalzesc si am putut sa ma misc.
Tremuram si nu reuseam sa inteleg ce s-a intamplat. Nici acum nu reusesc pe de-a-ntregul. Abia am reusit sa adorm si n-am sa pot uita niciodata senzatiile traite. N-am visat asta, sunt 100% sigura.
In aceeasi noapte, sotul meu s-a auzit strigat. Eu ca eu..dar el este atat de Toma Necredinciosul incat experienta l-a socat. Si-a auzit numele strigat de cateva ori ...

Dubi, Dubi,

uite un exemplu de cum poate actiona mintea umana, mai corect de cum poate reactiona la stimuli externi, cum lucreaza imaginatia, si de fat ceea ce cred ca s-a intamplat si la tine.
sa-ti dai seama ca si fara sa vreau am fost afectat de povestea ta.

aseara m-am culcat devreme. n-am avut chef de fiare. eram mai obosit si fericit caci mi-au iesit niste pasente.
de regula eu daca dorm pe noapte 6 ore sunt fresh. si asta se intampla fara vise, sau ma rog, nu-mi amintesc eu.
pe la 3:30 ma trezesc. okay, ma gandesc, mai lenevesc o ora si daca ma mai trezesc merg jos la sala. am inceput sa visez. ceva aiurea. din ceea ce mai imi amintesc, eram la o scoala militara de aviatie si faceam ceva instructie atletica. in timpul alergarii catre un gard peste care nu aveam voie sa trec, un elicopter se prabuseste. cei care au iesti din el au inceput sa fuga alaturi de mine catre gard. devenise o intrecere. mi-am pus in gand sa-i depasesc. si am facut-o. ajuns la gard. m-am intors. nu mai era nimeni cu mine, dar iarba se misca intocmai ca pasii unui om invizibil. de fapt il auzeam, dar nu-l vedeam.
what kind of bloddy joke is that? ma intrebam? o fi vreo tehnologie sofisticata. individul icneste ca si cum ar sari, si, ghici unde sare: imi intra in san pe dupa tricou, si, shit, incepe sa ma zgarie pe abdomen. al naibii sa fiu daca nu m-am gandit la povestea ta. initial am vrut sa ma dezbrac, dar urmatorul venea catre mine. ii vedeam pasii si-l puteam auzi. m-am lasat pe spate si cand a sarit, cu toata puterea mea din somn l-am lovit cu podul palmei. l-am simtit.
si m-am trezit.
senzatie de frig. iar m-am gandit la tine.
aveam impresia ca cineva ma priveste. stai un pic. tu ai zis ca nu te puteai misca. m-a cam trecut un fior, drept sa-ti zic. i-a sa incerc: oops, m-am miscat. okay, de ce imi e frig: eram dezvelit (si nu port decat bluza de pijama). ma scol si merg la baie. culmea e ca ma durea podul palmei. 2 linii usor rosii pe abdomen aratau locul in care "fusesem zgariat".
mama ce bine ma simteam ca l-am pocnit pe al doilea m-----f----r.
am coborat la sala si i-am tras o repriza de fiare pana pe la 6.
deci dubi, totul este in capul nostru.  iar pana la urma tu esti un nimeni pentru mine, iar eu nu cred in prostii. iti dai seama ce impact au cuvintele unui preot spuse intr-un loc adecvat catre niste oameni permeabili la tot ceea ce spune.