Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[cornelia69]

In ritmul nebun in care se desfasoara viata noastra cu greu reusim sa ne ascultam copiii, sa ii auzim cu adevarat. Zilele trec rapid, una dupa alta, fara ca noi sa percem mai mult decat inceputul si sfarsitul unei saptamani sau luni....
In tot acest timp copiii cresc si au nevoie de noi.
Mie imi este din ce in ce mai greu sa ma "imprietenesc" cu baietii mei, sa gasesc calea potrivita pentru a-i face sa-si deschida sufletelele catre mine.
Mi-ar place sa va aud parerile, chiar daca aveti sau nu copii, ceea ce ganditi, cum credeti ca e cel mai bine sa ajungem la prietenie cu fiii/fiicele noastre? Aici cred ca foarte mult pot ajuta cei tineri, care sa ne spuna "asa NU"  :)

[ion]

tat v-am promis ca va fac niste Teoria Sistemelor
sistemu merge inca greoi - nu chiar prost - fiindca se fac totusi schimbari si reforme.
in ultima vreme, am simtit ca se incearca schimbarea chiar de sus in jos. pe ici-colo.
ceea ce e o speranta noua, care sa-ntrevede, asaaaa... cum urmeaza ratarea INCREDIBILA, la fotbal.

de cate ori analizez o familie - oricare - si credeti sau nu - oricare familie are probleme. si probleme comune, ori diferite, nu conteaza. functie de caz. si functie de membrul analizat.
nu pot sa nu asociez problemele acelei familii - cu problemele sistemului.
cred ca asa-s io. nu ca asa-i musai si drept.

legat de scoala parintilor - pot spune ca am servit.
te invata cum sa menajezi psihicul in formare, al copilului.

ce nu-mi place - este ca PREA se accentueaza trucul si procedeul psihologic. Tehnic. De obtinere a rezultatelor. Cat mai repede, daca se poate, si daca se poate, ca la circ: dresura.

Personal, prefer sa fiu sincer si spontan in fata copiilor mei. In cele mai multe situatii.
Detest trucurile psihologice - fie si bine intentionate.
La lucru is taran, acasa is tot taran. Da fara coasa.

Sunt de acord ca pui picioru afara din casa - si iesi in plina SCENA. Si copiii trebuie preveniti.

Antrenati din casa,
Noa -
si io i-am prevenit

de fiecare data

adica

"Stiti ceva - sincer - o sa joc rolu lu Bruce Willis."

Cand le-am spus ase - la coptii, ei stiau pur si simplu ca urmeaza sa-l joc pa Bruce Willis.
Deja aveau reflex conditionat.
Si tate reactiile de ocupare de locuri la show - cu adusu blidelor din bucatarie in camera - cu batut ritmu, cu sarit si topait, cu vopsit pa fata si tata-tat. Si calmante de burta pantru ras. Astea trebe sa le ai tat timpu-n casa.

Mult imi place sa vorbesc despre familia mea - si mai ales sa stau cu ea.
Dar nu vreau sa va ocup spatiul, doar pentru povestiri personale idilice.

Parintele poa sa fie si sever - sa maraie, la coptii - probleme, sa aiba, o familie, ca orice familie - dar N-ARE VOIE UN LUCRU:
- sa lase copilul balta - sa nu-l mai indrume - sa nu-l mai asiste - sa nu-l mai sprijine cu tot ce poate - atata timp cat mai misca. (verificati si voi daca mai misca...)
- si al doilea de singur lucru,
parintele n-are voie sa sa certe cu baiatu pa lenjerie
si cu fata chiar n-are voie nimnic.

noa.
tegla, ca parinte.
catastrofa - nu? nu samana cu ala elaborat, din teorii.
macar in familie, sa sa simta si el - umpic mai vesel.
uite-o minge aicea, care ma tot dribleaza.
sa o punem pa asta.
(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sex.gif)