nu-mi revin nicicum! Options

[carmelia]

mda..aceeasi si aceeasi poveste de 4 ani....el..razvan...
nu-mi revin, fetelor si aici pot vorbi deschis despre asta ca nu stie ca am schimbat forumul. dincolo mai intra si nu vroiam sa afle ca mi-e greu.
daaaa...recunosc...mi-e ingrozitor de greu fara el...a devenit un drog si cu toate ca mi-s foarte constienta ca, poate...ne chinuiam reciproc...ca nu e omul care sa-mi dea linistea de care am atata nevoie...ca nu e omul langa care sa ai siguranta si incredere...cu toate astea il doresc...si il doresc,....si tot pe el il doresc...
de 4 ani se dau lupte in mine intre ratiune si suflet. de ce? de ce nu pot sa fiu eu aia logica si rationala...de ce nu pot sa pun o data punct si sa-mi vad de viata mea...de ce dracu nu mi-l pot scoate din minte?
stiu ce veti spune...timpul vindeca ranile...ei bine la mine nu-i deloc asa...
am observat ca timpul ma duce si mai mult langa el..langa amintirea lui. poate traiesc in trecut, da...e adevarat...dar cel mai rau ma doare faptul ca nu ma mai pot apropia de nimeni.
maica-sa ma suna..cand am impresia ca mi-am revenit cat-de-cat..ma suna mica-sa si iarasi ma intoarce din drum...
nu mai stiu ce sa fac...imi lipseste si simt ca nu pot respira fara el. mi-s bulversata, nu ma mai inteleg, lupt cu toata puterea mea sa-l scot din inima mea, din capul meu...ca in cele din urma sa ma intorc in acelasi punct...de fiecare data in acelasi punt...la iubirea pt. el. asta nu-i iubire..asta-i obsesie!
nu ma mai inteleg, fetelor..am 30 de ani, ce d-zeu??? nici la 18 ani nu am patit asa ceva..de ce acum??? ce dracului am??? am ajuns la concluzia ca am innebunit de tot si asta doare...doare ca nu mai pot fi ceea ce am fost...doare ca oricat de mult incerc sa-mi impun ca totul tine de obisnuinta, la urma urmei tot acolo ma intorc...IL IUBESC si nu pot trai fara el!!!!

[ella]

carme
e timpul sa-ti spui: GATA!a fost frumos, multumesc baiete pt clipele frumoase petrecute impreuna. dar GATA! e timpul sa merg mai departe...si sa nu ma mai uit in urma!

am trait asa ceva cand eram la facultate. in al doilea an. era coleg de grupa. eram nevoita sa-l vad zilnic. si cand venea vacanta...ramaneam impietrita langa telefon. si tot de la o minciuna a plecat. ma intalneam cu alti colegi numai ca sa aflu vesti de la el, fara sa para ca sunt innebunita de dor. dar la un moment dat am spus GATA fata draga ca te distrugi. daca te vroia cu adevarat nu te mintea. si am inceput sa caut solutii sa ma desprind. m-am mutat la alta grupa. mi-am luat un job care-mi ocupa timpul si mintile. si...nici nu mai stiu ce n-am facut. dar un lucru stiu sigur ca am facut. AM REFUZAT CU INCAPATANARE SA MA MAI GANDESC LA EL! iar acum zambesc cand imi aduc aminte. ma mai intalnesc intamplator cu el, stiu ca se uita lung dupa mine cand ne despartim. stiu ca a intrebat de mine pe diferiti amici comuni. dar pt mine este un capitol incheiat.

in concluzie: carmi daca traiesti in trecut n-o sa reusesti sa-ti reviiiii. ocupa-ti naibi mintea cu alte ganduri. tb sa reusesti.