Cred ca ma indragostesc..., Am nevoie de voi; simt ca ceva e suspect Options

[blu_dea]

Fetelor,din nou am nevoie de voi.
De o saptamana simt ca traiesc,sunt fericita cum n-am mai fost de ani de zile,imi vine sa urlu in gura mare ca iubesc viata.Simteam ca ma usuc efectiv.Totul imi megea prost.
L-am cunoscut pe net.Mi-a vazut pozele pe un site,m-a cautat si am inceput sa vorbim pe messenger.Ore intregi,zile la rand.Dupa cateva zile i-am dat si nr de tel.Am inceput sa vb si la tel.Ma alinta,sustine ca sunt tot ce a cautat,ca e fericit,ca simte ca se indragosteste.
Nu e din Buc.Problema e ca el nu poate parasi orasul lui pana in toamna.Iar eu am cateva amice la el oras care ma tot invitau.Asa ca mi-am zis sa ma duc,pt ca nu mai rezist.
Fetelor,imi este asa teama sa nu iau plasa...Am vb ieri cu un amic si el m-a cam adus cu picioarele pe pamant.El zice ca nu e decat o vrajeala super bine pusa la punct,ca nu vrea decat sa ma bage in pat...nu stiu ce sa cred...
Privind lucrurile din perpectiva amicului....e adevarat,e cam suspect...ca dupa o saptamana sa fie atat de luat de val
Pe de alta parte,ma intreb...kiar e IMPOSIBIL sa am parte si eu de o superba poveste de dragoste?
Va rog,ajutati-ma cu un sfat ,o parere...
Multumiri aniticipate! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif)

[ham]

Voi incepe acest articol cu povestea unui caz REAL, al carui dosar a ajuns la Procuratura unui judet din Ardeal anul trecut.

Un domn si o domnisoara s-au cunoscut pe un site de dating. Timp de mai bine de trei luni au schimbat peste doua sute de mailuri, au petrecut ore intregi pe chat si la telefon, pana cand au ajuns sa-si declare iubire. Totul era atat de intens incat isi puneau problema unui viitor comun si chiar discutau despre care dintre ei ar fi mai bine sa se mute cu serviciul in orasul celuilalt.
Fata povestise pana si parintilor care, desi erau ei cam nedumeriti de cum poti sa te indragostesti asa de un om, fara sa-l vezi fata in fata, asteptau si ei cu nerabdare sa-l cunoasca pe ginerica. Probabil ca graba domnisoarei spre altar se justifica putin si prin apropierea vertiginoasa a varstei de 30 de ani, cine stie?

A venit si momentul intalnirii. Dumnealui, care, in acel moment, nu se putea deplasa in alt oras, a invitat-o pe fata la el acasa, la o cina romantica. Ea a luat primul tren spre orasul respectiv, s-a cazat la o prietena si a inceput pregatiri ca de nunta: coafor, rochita noua, pantofi cu toc cui si, ca sa arate probabil ca e femeie completa, s-a pus de i-a facut si un tort iubitelului, cu manutele ei indemanatice.

Un bloc cat se poate de normal, o usa simpla, obisnuita, cu un numar pe ea care nu era nici 13, nici 666. Si exact pana aici se intinde jumatatea normala a povestii. A apasat butonul soneriei, incercand sa-si linisteasca fluturasii din stomac, si a auzit vocea care ii inrosise telefonul in ultimele trei luni: “E deschis, intra!".
A deschis emotionata usa si… in mijlocul sufrageriei statea Romeo gol-pusca.
Incaltat cu patine cu rotile. A privit-o senin, si, ca si cum era cel mai firesc lucru din lume, i-a spus:
“Hai, vino si trage-ma de p**a prin casa! "