Misoginismul: Cum ne vad unii... si altii, Voi ce credeti? N-a murit discriminarea! Options

[Diana.]

Am primit urmatorul articol pentru a fi publicat pe site.
Voi ce spuneti? Merita?
Eu am senzatia ca e copiat de undeva... dar nu reusesc sa imi dau seama de unde...

În nici un alt secol sexul slab nu a fost tratat de către bărbaţi cu atâta consideraţie ca în secolul nostru - aceasta face parte din tendinţele şi gusturile democratice, laolaltă cu lipsa de respect faţă de cei vârstnici -: ce-i de mirare dacă se şi abuzează numaidecât de această consideraţie?
Femeia vrea şi mai mult, se învaţă să revendice, ajunge să vadă în acest tribut de consideraţie ce i se acordă aproape o ofensă, ar prefera concurenta şi chiar lupta pentru drepturi: pe scurt, femeia îşi pierde din pudoare. Să adăugăm pe dată că ea îşi pierde şi din bunul ei gust.
Ea se dezvaţă să se teamă, de bărbat: însă femeia care „s-a dezvăţat de teamă“ îşi abandonează prin aceasta şi cele mai feminine instincte ale ei. Faptul că femeia prinde curaj de îndată ce calităţile inspiratoare de teamă ale bărbatului, s-o spunem pe şleau, când virilitatea lui nu mai este voită şi cultivată, acesta e un lucru normal şi chiar destul de uşor de înţeles; ceea ce-i mai greu de priceput este faptul că, totodată - femeia degenerează. Or tocmai aceasta se întâmplă în zilele noastre: să nu ne ascundem după degete!

Pretutindeni unde spiritul industrial a ieşit biruitor din lupta cu spiritul militar şi aristocratic, femeia năzuieşte să cucerească independenţa economică şi juridică a unui comis: „femeia-comis“ ne aşteaptă la porţile societăţii moderne în curs de formare. În vreme ce ea cucereşte astfel drepturi noi, aspiră la dominaţie şi îşi înscrie pe steagurile şi steguleţele ei lozinca „Progresul femeilor", vedem cu o cumplită claritate că se petrece de-a dreptul contrariul: femeia regresează.

De la Revoluţia franceză încoace influenţa femeii în Europa a descrescut pe măsură ce drepturile şi revendicările ei sporeau; iar „emanciparea femeii“, în cazul în care este dorită şi cerută înseşi de femei (şi nu numai de către capete seci bărbăteşti) se dovedeşte a fi un simptom ciudat al slăbirii şi fărâmiţării progresive a principalelor instincte feminine.

În această mişcare se află o doză de prostie, o prostie aproape masculină, de care o femeie normală - aşadar, inteligentă - s-ar ruşina profund. A nu mai poseda flerul care îţi arată terenul pe care ai cele mai mari şanse de izbândă; a neglija antrenamentul în mânuirea armelor care îţi sunt proprii; a te arăta lipsită de scrupule în faţa bărbatului, mergând chiar până la „a scrie cărţi“ în locul bunei-creşteri şi modestiei distinse, rafinate de odinioară; a te strădui cu o neruşinare virtuoasă să distrugi credinţa bărbatului într-un ideal fundamental diferit ce s-ar ascunde în fiinţa femeii, credinţa într-un inefabil Etern-feminin, Inevitabil-feminin; a alunga cu o insistentă limbută din capul bărbatului ideea că femeia trebuie întreţinută, îngrijită, protejată, cruţată asemenea unui animal domestic delicat, ciudat de sălbatic şi adeseori agreabil; neîndemânatica şi indignata cotrobăială pentru a depista toate aspectele sclavagiste şi iobăgeşti pe care le-a avut şi le mai are poziţia femeii în ierarhia socială (de parcă sclavagismul ar constitui un contraargument şi nu, mai de
grabă, o condiţie a tuturor civilizaţiilor superioare, a tuturor progreselor culturale>: - ce altceva înseamnă toate acestea decât fărâmiţarea instinctelor feminine, renunţarea la feminitate?

Fireşte, în rândul măgarilor instruiţi de sex masculin se găsesc destui prieteni ai femeilor, corupătorii lor, care le sfătuiesc să renunţe la feminitate şi să maimuţărească toate neroziile de care suferă ca de o boală „bărbatul“ european „virilitatea“ europeană, - imbecili care ar dori să coboare femeia la nivelul „culturii generale“, al cititului ziarelor şi al practicării politicii.

Se găsesc chiar unii care ar vrea să facă din femei liber-cugetătoare şi literate: de parcă o femeie lipsită de cucernicie n-ar constitui în ochii unui bărbat profund şi ateu o fiinţă absolut respingătoare şi ridicolă -; aproape pretutindeni, nervii le sunt distruşi prin cea mai morbidă şi cea mai primejdioasă muzică din câte există (ultimul răcnet al muzicii noastre germane), pe zi ce trece ele sunt făcute mai isterice şi mai inapte pentru a-şi îndeplini cea dintâi şi cea din urmă chemare a lor, anume aceea de a da naştere unor copii viguroşi.

Se încearcă mai cu seamă „instruirea“ lor şi, după cum se spune, întărirea „sexului slab“ cu ajutorul culturii: de parcă istoria nu ne-ar fi învăţat îndeajuns de insistent că „instruirea“ omului a mers întotdeauna braţ la braţ cu debilitarea lui - respectiv cu debilitarea, irosirea, îmbolnăvirea voinţei, şi că femeile cu cea mai mare putere şi influentă din lume (chiar mama lui Napoleon bunăoară) şi-au datorat puterea şi autoritatea asupra bărbaţilor tocmai puterii voinţei lor- şi nu dascălilor!

Lucrul care inspiră respectul şi adeseori chiar teama faţă de femeie este natura ei, care e mai „naturală“ decât aceea a bărbatului, supleţea ei pură, şireată, felină, gheara ei de tigru ascunsă în mănuşă, naivitatea egoismului ei, ineducabilitatea ei, sălbăticia ei interioară; caracterul de neînţeles, amplu şi schimbător al dorinţelor şi virtuţilor ei...

Ceea ce inspiră milă, în ciuda fricii, faţă de pisica primejdioasă şi frumoasă care e „femeia“ este că ea pare mai suferindă, mai vulnerabilă, mai dornică de mângâieri şi mai osândită la decepţii decât oricare alt animal. Teamă şi milă: iată sentimentele cu care a stat până acum bărbatul în faţa femeii, mereu cu un picior lunecând în groapa tragediei, cea care te sfâşie, desfătându-te. - Cum? De-acum s-a sfârşit cu asta? Se lucrează la eliberarea femeii din vrajă? Încetul cu încetul, ea va deveni mereu mai plictisitoare? O, Europa! Europa! Cunoaştem animalul încornorat, cel pentru care ai simţit dintotdeauna cea mai mare atracţie, cel din partea căruia te ameninţau mereu primejdiile! Vechea-ţi fabulă s-ar putea preface iarăşi în „istorie“, - o enormă nerozie ameninţă să se înstăpânească din nou asupra ta şi să te răpească! şi sub această nerozie nu-i ascuns vreun zeu, nu! doar o „idee“, o „idee modernă“!

[Diana.]

"Copii vigurosi si muzica germana"- as putea paria ca e vorba de Adolf. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/magindesc.gif)

[ham]

"Copii vigurosi si muzica germana"- as putea paria ca e vorba de Adolf. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/magindesc.gif)

pai tipul are tonul celor de la noua-dreapta (oare nu folosesc si stanga? (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif) ), aia cu ortodoxia si legionarii (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/zapacitul.gif)