Ultima me carte, sau Monologurile lui Ion Options

[Diana.]

Spor la scris! (IMG:style_emoticons/default/322.gif)

[ion]

SOCIAL

1. Social - Mărirea alocaţiilor pentru copii - nivel euro decent

2. Social – Stabilirea pensiei de întreţinere - DUPA stabilirea paternitatii
A. Dacă pârâtul este căsătorit - şi se stabileşte paternitatea asupra unui copil rezultat din actul de adulter al pârâtului - atunci legea să se limiteze la stabilirea paternităţii - în spiritul adevărului.
B. Propunere de Excepţie = Noutate Legislativă:
În ceea ce priveşte obligarea pârâtului căsătorit – la plata unei pensii de întreţinere – după stabilirea paternităţii asupra unui copil rezultat din actul de adulter al pârâtului – legea să NU mai prevadă asta – deoarece acea pensie de întreţinere ar prejudicia întreaga familie (nevinovată) a pârâtului.
Analiză:
Aprobarea şi cunoaşterea excepţiei legislative de la punctul B. - de către populaţia feminină, ar descuraja puternic adulterul – cel puţin, d.p.d.v. al femeii – care ar trebui să gândească ANTICIPAT şi mai profund asupra consecinţelor acestui flagel. Şi care ar învăţa să-şi respecte în mod sportiv semenele de sex, prevenind încălcarea poruncii „Să nu doreşti ce nu este al tău”.

3. Social – Cod Familie - Stabilirea paternitatii
A. La o simplă reclamaţie:
să se subvenţioneze de la stat testele de paternitate,
iar apoi să se recupereze subvenţia, astfel:
1/2 - de la partea găsită vinovată, funcţie de rezultatul testului şi 1/2 – de la reclamantă, care are şi ea jumătate din vină, la conceptia copilului;
B. Pt. prezentarea la test a pârâtului să NU fie necesari „martori” incriminatori - ci prezentarea să fie obligatorie.
C. În caz de neconfirmare a vinovăţiei, în urma rezultatului testului, pârâtul să fie despăgubit de către reclamantă, moral (şi material).
Argumente:
Nu mai trebuie să umble cineva să prindă pârâtul cu arcanul - să binevoiască a face testul, că există „martori” care l-au surprins „la treabă”?! Dacă l-au surprins, ca pe iepuri, când se ştie f. bine că verba voland, martorii pot vorbi sau nu, ci doar testul poate stabili aproape 100% adevărul, mai mult decât orice martor şi vorbărie goală.
Nu mai trebuie să dea reclamanta banii de test, că femeia trebuie să plătească mereu INTEGRAL - la greu, iar bărbatul să se distreze, destul de uşor, chiar şi în mileniul 3. Când, zice-se, că au drepturi relativ egale!?...
Şi dacă iese testul, şi reclamanta mai are bani să afle vestea dreptăţii ăsteia scumpe, de lux, în fine, să i se returneze, abia, cu mofturi, banii, de către vinovat.
E mai operativ să subvenţioneze statul acest test, iniţial - nefiind vorba de o taxă accesibilă unei femei - şi aşa în dificultate - ci de una de milioane multe. Şi doar vinovatul, găsit, în conecinţă, împreună cu reclamanta, să restituie statului, banii. Decât să fie obligată ori reclamanta, ori pârâtul, ce poate fi nevinovat, până la proba contrară, să scoată aşa o taxă, să-i ducă la faliment... Din START…
Reclamanta, nu va avea curaj să trişeze, acuzând la întâmplare - ştiind că dacă testul nu confirmă vinovăţia exact a acelui pârât, reclamat de ea, va urma ca ea să restituie statului costul testului. Iar pârâtului, despăgubiri.
Concluzii:
Economie de timp, bani, drumuri, umilinţe şi suferinţă.
Neimplicarea unor martori, doar pt. cocoloşirea sau moftul pârâtului. Fiindcă nu e acelaşi tip de pârât din alte cauze, care să necesite mai întâi, martori. Aici, dovada vine ştiinţific, destul de clar, după test. Nu necesită alte tipuri de investigaţie.
O „curvă” (citez) îşi va pune şi microfoane, în dormitor. Şi de cele mai multe ori, va avea uşor martori şi probe. Dar o femeie lipsită de experienţă, care s-a lăsat sedusă, nu s-a pregătit cu probe şi nici cu „martori”. Singura ei speranţă este, pt. ajutor şi dreptate, de altfel, şi cea concretă: TESTUL.
Dar accesul la TEST - îi este barat - de bani, “martori”, şi legi care nu ştiu cum fac, că numai curvele se descurcă repede cu ele. (În acest sector, al relaţiilor dintre sexe. Nu spunem peste tot.)…]

4. Social - Cod Familie – Abandon de minori – Cod Penal
Analiză:
Cine riscă “parnaie” - pentru abandon de minori?
FEMEIA - SINGURA - fiindca stabilirea paternitatii e o procedura juridica patriarhal conceputa - in contra impartirii urgente - a raspunderii bilaterale, echitabile, intre cele doua sexe, cei doi genitori (nu doar unul singur, care se da de gol mai repede, prin “burta”...).
Nu ajung chinurile naturale, biologice, ale sarcinii, si post-natale. Nu ajung umilintele. Nu conteaza starea fragila de dupa nastere. Femeia poate face si “parnaie”. In timp ce genitorul tata, inca greu de tras la raspundere, umbla liber si n-are probleme (deseori, chiar rade si se lauda).
CAND si DE CE abandoneaza femeia proprii copii: asteptam exemple.
Dar barbatul, cand ii abandoneaza? Asta, in caz ca inainte sa-i abandoneze, ii recunoaste... asteptam exemple.
Propunere:
A. Pentru abandon de minori, LEGEA, sa traga la raspundere ambele sexe, ambii genitori, iar statul sa ajute stabilirea de urgenta a paternitatii – nu s-o saboteze cu legi intr-o dunga...
B. Decăderea din drepturile părinteşti si acuzaţia de abandon să fie IMPOSIBILA daca - in termenul prevazut legal pt. depunerea in instanta de judecata a acuzatiei de abandon, părintele natural dovedeste ca a efectuat demersuri ca cele de mai jos:
a. cerere pentru sprijin, adresată asistentei sociale de sector, sau de stat;
b. cerere pentru sprijin, adresată oricărei personalitati publice, oficiale;
c. cerere pentru sprijin, adresată oricărei organizatii oficiale;
d. acord scris, de mana (cu martori) sau oficial, cu orice persoana fizica ori juridica, in vederea sprijinului, pentru minorul in cauza, in situatia de dificultate;
e. incercare de rezolvare a situatiei, de sustinere a minorului in cauza, demonstrabila cu probe in instanta;
f. actiune in instanta de judecata pentru stabilirea paternitatii si contributiei paterne prevazute de lege la intretinerea minorului in cauza.
Toate acestea fara a fi obligatorie si solutionarea sau materializarea demersurilor. Deoarece orice demers pornind de la parintele natural, nu depinde doar de acesta, ci si de persoanele fizice sau juridice carora se adreseaza.
Ideea este ca parintele natural NU trebuie sa demonstreze capacitatea de a intretine minorul, in situatia de dificultate, ci INTENTIA si faptul ca avea un plan de rezolvare, in timp. NEintrand astfel sub incidenta acuzatiei de abandon.

5. Social - Adoptii
Propuneri si Analiza - vizand sistemul de adoptii (indiferent adopţii Interne sau Internaţionale)
A. Propunere:
CUNOASTEREA IDENTITATII ADOPTATORILOR, de catre parinţii naturali – IN INTERESUL PREVENIRII AFACERILOR DE TRAFIC - efectuate cu complicitatea unor potentiali functionari corupti
Argumente:
”protejarea intimitatii adoptatorilor” - cum se practica in prezent, se poate face - LA FEL DE BINE - PRIN CONTRACT – separat - intre parintii naturali si adoptatori.
Adica parintele natural semneaza - IN CONTRACT - ca nu va ridica nici o pretentie, ca nu va deranja viata privata a adoptatorilor, pana dupa majoratul copilului in cauza, ori pana la o data stabilita de comun acord.
Cel putin asa, vazandu-se la fata, macar, cu adoptatorii, parintele natural nu este condamnat la o viata de cosmar, in care sa se tot intrebe daca nu cumva copilul i-a fost traficat de functionari corupti – si nu adoptat, cum scrie in acordul pt. adoptie, dar fara a se specifica identitatea adoptatorilor.
Analiza:
- Impotriva acestei propuneri s-ar putea ridica argumentul ca “parintele natural NU este obligat sa semneze pentru adoptie, el putand opta PE TERMEN NELIMITAT, pentru sprijinul din partea unitatii de asistenta sociala de sector”.
INSA NIMENI NU POATE GARANTA ca:
- adoptatorii, in dorinta lor de a castiga o cauza, NU ofera mita unor functionari corupti;
- ca acesti functionari, in loc sa sprijine psihologic parintele sa iasa din dificultate spre a-si recastiga copilul, NU se apuca si-l hartuiesc pe acesta de nu mai stie nici cum il cheama; (psihologii, angajati pe langa unitatile de asistenta, poseda uneori aceste “minunate” abilitati...)
- ca acesti functionari – in loc de a sprijini parintele natural sa-si revina, NU ii trantesc sub nas o “frumoasa” amenintare “cu parnaia”, “pentru abandon” (poi, si daca aceasta acuzatie ar fi totusi reala - cum?! – va intreb, ar fi reala, in cazurile in care parintele natural vine singur si chiar solicita ajutorul unitatii de sector. Apoi acest gest “se uita” si sub diverse pretexte mai mult sau mai putin abile, parintele se trezeste acuzat de abandon, ca un criminal, cand de fapt el a solicitat si sperat in sprijinul statului, si se straduie sa-si rezolve problemele?!)
- ca acesti functionari si “stimati” “psihologi”, corupti, dupa ce freaca parintii naturali de le ies peticele, in anchete, ca la securitate, pe vremuri, NU le denigreaza peste tot imaginea, NU le accentueaza si exploateaza dificultatea, greselile si sentimentele de vinovatie, NU le baga in bot, in final, actul acceptului pentru adoptia copilului lor – cu sau fara “merci ca nu mai fac si puscarie pentru abandon, ori alte neajunsuri ce se pot intampla oamenilor despre care exista un dosar “de perioada de dificultate”...”
Concluzii:
Expertii in legislatie pot admite ca - aceleasi pedepse DE DESCURAJARE care se prevăd pentru cazurile unor functionari potential corupti – pot fi prevazute si pentru parintii naturali potential corupti.
DAR
intre a lasa destinul unui copil la mana si decizia unor functionari TOTUSI STRAINI - sau la mana si decizia parintilor naturali TOTUSI PARINTI – cea de a 2-a este calea mai corecta - si care sta scrisa TOTUSI in bunul-simt si legile sfinte.
B. Propunere:
DREPTUL LA INFORMARE,
primii 3 ani, INCLUSIV A PĂRINŢILOR NATURALI, NU doar a instituţiei de sector, asupra acomodării şi conduitei adoptatorilor vis-a-vis de copilul în cauză.
C. Propunere:
DREPTUL PARINTELUI NATURAL DE A DECIDE,
in cunostinta de cauza, cu toate informatiile posibile si de bun-simt – din oferta unitatii de asistenta – care familie sa castige adoptia copilului sau.
Pedepsirea, bineinteles, a acordarii – de către candidaţii adoptatori - si primirii - de către părinţii naturali - de mita - in interesul influentarii neortodoxe a acestei decizii.
Analiza:
In sprijinul derogarii acestui drept de decizie – dinspre unitatea de asistenta, inspre parintii naturali – aduc contraargument ca NU doar parintii naturali pot fi potential corupti – ci inclusiv functionarii unitatii de asistenta.
ORICARE – parinti – dar si functionari - pot face din actul adoptiei, o afacere personala.
Tocmai de aceea, mai normal este ca totusi parintele sa aiba – cu prioritate – dreptul deciziei incredintarii in cunostinta de cauza a copilului lui – si NU niste functionari straini de copil si inclusiv acestia, potential corupti.
Nu scrie nicaieri, vreun „certificat de garantie” - care sa ateste ca un om, parinte, client, sau functionar de stat, care trebuie sa-l serveasca, nu poate fi potential corupt.
Nu scrie nicăieri, în nici un studiu, cu pretentie de demonstratie definitiva, de lege, ca un părinte, client, poate fi mai degraba corupt decat un functionar, care trebuie sa-l serveasca, sau invers.
Asadar, necesitatea LUARII IN CALCUL a potentialului de coruptie exista INCLUSIV de partea functionarului de stat, exact la fel ca de partea parintelui, client.
Rezulta ca nu aici este problema, ci problema se pune
SA SE INCREDINTEZE conform bunului-simt, DREPTURILE inalienabile si sfinte ale PARINTELUI NATURAL (aflat in dificultate, dar parinte, TOTUSI) – CU PRIORITATE ÎN COMPARATIE CU ASISTENTA SOCIALA DE STAT SI DE SECTOR, in cazul adoptiilor de orice fel (nationale sau internationale).

6. Social - Propuneri sistem mai evoluat actiuni caritabile
Asteptam idei si propuneri
- astfel incat factorul coruptie, potential, daca intervine, sa nu aiba impact semnificativ.
- caritatea este unul din domeniile care ar trebui cel mai operativ concepute - in toate tarile sarace sau aflate in tranzitie

7. Social - Sistem Actiuni caritabile
Analiza:
Exemplu
Copilul găseşte un câine vagabond.
Scarpină ici, scarpină acolo, fără să-i pese de viermi şi paraziţi periculoşi…
- Tati (mami) - poate să rămână CÂINELE la noi acasă?
Dacă DA, se adoptă, se dezinfectează, se vaccinează, iar vecinii mai urâcioşi pot lătra degeaba pentru deranjul de la lătrături. Omul are dreptul să adopte animalu’. Îi pune zgardă, îi schimbă STATUTUL şi-l ştanţează, îl plimbă mândru, dimineţile, serile, prin oraş. Nu prin sat. Căci acţiunea e la ORAŞ. Ziceţi ce veţi zice.
Consumă apă caldă, rece, căldură şi întreţinere şi pentru animal. Vecinii se obişnuiesc, administratorul nu are de cârâit. Şi au tăit fericiţi, până la adânci bătrâneţe…
Copilul (sau femeia, care e mai sensibilă) găseşte un vagabond: om.
Întreabă ici, întreabă acolo, iarăşi, fără să-i pese de viermi şi paraziţi periculoşi…
- Tati (mami) (sau „bărbate”, care eşti „şef” în casă) - poate să rămână OMUL la noi acasă?
Dacă DA, se adoptă, se dezinfectează, se vaccinează, DAR vecinii mai urâcioşi latră un pic, pentru întreţinere, apă şi căldură, pentru „igienă”, administratorul ştanţează proprietarul pe scripte, platnic pentru încă o persoană, la toate cele.
Familia „adoptatoare” se reuneşte din nou în şedinţă şi hotărăşte că nu RENTEAZĂ.
VAGABONDUL “îşi scoate OMUL din cap”, şi se repatriază în stradă, printre gunoaie şi câini mai ghinionişti… Tot la oraş.
Ziceţi ce veţi zice.
Sunt FAMILII întregi de „VAGABONZI”. Care NU mai au drept la "Cerere de Casă la Primărie, care oricum e vrăjeală şi pentru cei cu drept…"
Pentru o vină veche, aceşti OAMENI (TOTUŞI – NU animale), plătesc tot restul vieţii, în stradă!
Statul şi sistemul este mai mult judecător, arătător cu degetul al vinovăţiei şi incită la ignoranţă, fără milă. Precum diavolul.
Statul este primul, şi sistemul, ce sugerează poporului:
- “Popor prost! Nu-ţi fie milă! Întoarce spatele şi ignoră! Dacă idioţii sunt de vină că şi-au pierdut casa! Ce te bagi tu, ciobanule, să-i ajuţi?!
• Ţi-e poftă de taxe în plus ?!
• Nu o duci destul de greu, şi aşa ?
• Vrei să urmezi după idioţi ?”
Şi MILA – s-a dus dracului. Poporul se autodecimează, în stradă, în ignoranţă. Pentru vina că e idiot şi nu se pricepe la fente financiare.
Întrebare:
Scuteste statul, acum, DE TAXE/ PERSOANA in PLUS, pe cei ce vor să adopte “vagabonzi” – oameni, şi NU câini?
Scuteşte statul, acum, DE TAXE/ Nr. EXACT de PERSOANE, de întreţinere – PE CEI CU MILĂ, ce vor să adăpostească “vagabonzi” – oameni, familii rămase în stradă, din prostie, e adevărat, dar, rămase în stradă?!
Iar OAMENII – se mai uită chirâş - LA CEI CE VOR SĂ AJUTE ALŢI OAMENI?
Sau se gândesc, în fine, să le dea o mână de ajutor, căci azi-mâine, cine-ştie, câţi dintre "decenţi" vor mai cădea victime ale sistemului pe care-l aprobă...
HOPA, NICI N-AM ZIS BINE, SI IATA:
ati vazut, la tv, ca cei care nu-si vor plati taxele, de-acum, isi vor pierde casele?
ce va spuneam?!
Ce sa ne mai arda sa ne ajutam intre noi?!...
Dar nu intrati in panica
si nu trageti concluzia ca eu aburesc
si ca e bine sa fiti cu atat mai mult, egoişti – caci
azi sunt eu fara locuinta, maine esti tu (practic, nu. Dar probabilistic, statistic, DA.)
Daca atat ne duce capul, sa ne decimam, in consecinta, si mai si, asa ne trebuie.
În loc sa luam problema in coarne, pana nu e tarziu.

8. Social - Actiuni caritabile - impact major in evolutia interioara a cetateanului
Propunere:
SCUTIRE DE "TAXE/ PERSOANE IN PLUS" -
PT. CEI CARE AJUTA OAMENI FARA LOCUINTA
Analiza:
acesti cetateni – CARE AJUTA OAMENI CU PROBLEME - trebuie incurajati,
NU oropsiti.
caci ei sunt primii care merita respect si pot da exemple pozitive, in societate.
incurajand ASTFEL si actiunile caritabile INDIVIDUALE, voluntare - NU DOAR pe cele cu un statut oficial, intreprinse de fundatii, organizatii, persoane juridice, statul lupta in sfarsit eficient pt. eradicarea saraciei extreme. incepand de "jos" in "sus", cum este sanatos si bine proptit pe o baza cu adevarat functionala.
mobilizeaza si motiveaza populatia spre progresul real, bazal, izvorand din interiorul individului, si nu fortat de legi ineficiente.
fortifica ideea de echipa in societate. se stie care este diferenta intre progresele indivizilor izolati, si evolutia in progresie geometrica a echipelor
se poate contraargumenta cu intrarea oarecum naturala pe un fagas al comoditatii - la indivizii scosi din mizerie si mutati la caldura, fara certitudinea ca acestia vor mai fi motivati, in aceste conditii, sa-si rezolve singuri problemele.
si atunci - acestor victime - pe care nu le putem judeca la gramada - fiindca n-avem acest drept - rezervat in exclusivitate divinitatii - se refuza - mai bine... - din start - orice sansa.
e crud, pervers, diabolic, josnic, demonstreaza superficialitate in conceptia sistemului si spirit de jungla - la niste specialisti care-au facut legi cu fundu la caldura, si tocmai de aceea suspecteaza aurolacii ca vor face la fel, fiindca hotul se teme de furat, adica se vor posta la un uger de unde nici cu escavatorul nu-i mai misca nimeni?!...
sa speram ca nu – insa dupa ce le acordam o sansa – nu inainte, sa decretam ca asa vor face, si atunci las, mai bine, ca avem pretexte sa nu ajutam, din start.
multe crime se fac in baza unor argumente comode, de bun-simt – insa tot nu isi schimba statutul de crime.

9. Social - Sistemul de Actiuni caritabile
Propunere:
A. Perceperea unui nou tip de taxe - pentru un buget nou inventat:
BUGETUL pentru ACTIUNI CARITABILE
B. Obligarea, de la un anumit venit in sus, la o taxa pentru actiuni caritabile.
C. Conceperea unui mod de depozitare si administrare a bugetului pentru actiuni
caritabile astfel incat factorul potential coruptie sa nu aiba influenta -
cumva, un algoritm nou gandit, de transparenta?

10. Social - Cod Muncii
Propunere:
Cursurile de calificare si recalificare in meserie ale Ministerului Muncii – „GRATUITE”
sa NU mai prevada in schimb OBLIGATIVITATEA ACCEPTĂRII ORICĂRUI LOC DE MUNCĂ „DISPONIBIL”,
ci să prevadă obligativitatea - DOAR - a achitarii într-un termen de (…), a costului cursului.
Argumente:
Altfel e ca si cum furnizorii cursurilor respective ar pretinde un fel de sclavie, contra costului unui simplu curs de calificare.
Cam ca si cum furnizorii cursurilor astea „gratuite” n-ar face un serviciu real, un ajutor cu titlu social, uman, ci un fel de CAMATARIE.
Ce vrea Ministerul Muncii - in acest stil – sa ne lege de niste plantatii ordinare – ca sa achitam un curs de „x” bani?
Nu e mai corect sa achitam in termen de (…), acei „x” bani, iar locul de munca ce ne va ajuta la asta, NU priveste nici Ministerul si pe nimeni.
Nimeni NU ne poate obliga sa prestam munci, nicaieri, sub nici un pretext (exceptând o sentinţă de tip penal). Asta e sclavaj.
Poate cineva sa subventioneze un curs, sa ne ajute sa ne angajam.
Dar NU poate sa impuna si unde si cat timp sa ne angajam.
Nu poate viola bioritmul, preferintele si alegerile individului, programul, timpul si intimitatea. Libertatea, in final, a individului. Sau libertatea …„cursantului”.