Ultima me carte, sau Monologurile lui Ion Options

[Diana.]

Spor la scris! (IMG:style_emoticons/default/322.gif)

[ion]

COD MUNCII

1. Cod Muncii + Cod Familie – Casnici
Analiza:
Angajaţilor care au în întreţinere persoane casnice, NU li se mai reţin, de către stat, diverse impozite, funcţie de caz.
Propunere:
Din contră, statul să reţină acele impozite, la locul de munca al acelor angajati. Fără să le preia, insa, mai departe.
Ci, mai departe, acele sume (impozite), să fie ridicate, personal, de catre persoanele aflate în întreţinere (casnice) - de la locul de muncă al acestor angajaţi.
Argumente:
Deoarece, la rândul lor, angajatii sunt întreţinuţi de persoanele casnice - printr-o muncă destul de apăsătoare - neplătită.
Nu întotdeauna angajatul-întreţinător foloseşte banii care nu-i mai dă statului, în mod corect faţă de persoana casnică „întreţinută”, sfidându-i demnitatea şi dreptul la decenţă! la un statut social respectabil.
Casnicii nu sunt „putori”, întreţinuţi ş. a., ci oameni indispensabili în familie şi societate - în cele mai multe cazuri.
Statul “îi plăteşte pe casnici” - nemaicerând anumiţi bani, angajaţilor „întreţinători”.
Care "întreţinători" declară pe casnici, ca pe minori, ori, ca pe nişte handicapaţi, atârnaţi de coadă - însă uită, foarte mulţi, să treacă şi pe acasă cu salariul şi să-şi facă datoria corect faţă de persoana casnică „întreţinută” (doar în declaraţii - nu şi în fapt).
Tot se zvonea câte ceva despre prestatia casnică, la tv (emisiunea „Din coasta Evei”). Dar statul plăteşte deja casnicii - nemaitrăgând anumite impozite - întreţinătorului angajat.
Rămâne ca acele impozite "scutite" să ajungă direct la persoanele casnice „întreţinute”; (deoarece foarte puţini angajaţi „întreţinători” mai şi întreţin, corect, persoanele declarate. Ca să nu mai vorbim de respect şi conduită…)
Notă:
Este ca şi cum alocaţiile ar ajunge direct la minori şi nu la părinţi.
Însă persoanele casnice NU sunt minori - deci AU discernământ!

2. Cod Muncii
Propunere:
POSIBILITATEA LEGALĂ - de renunţare - la drepturile date, în starea de maternitate, pentru femeile care doresc - şi accepta să semneze un act oficial în acest sens, la înţelegerea cu angajatorul.
Angajatorul, în schimb, să accepte să le încadreze legal, CU CARTE DE MUNCĂ ŞI toate DREPTURILE OBIŞNUITE ORICĂRUI ANGAJAT - fără teamă că legea îl mai obligă ORICUM, şi la acordarea drepturilor speciale, date de maternitate.
Argumente:
Asta în cazul femeilor care se află deja în starea de maternitate - însă vor să muncească - şi încă nu au o carte de muncă nicăieri - dar vor să-şi facă.
Şi - pentru asta, ca să nu sperie patronul, ori să-l "păcălească", şi să fie în consecinţa respinse, doresc, mai bine, să renunţe la drepturile de maternitate - pentru dreptul, uneori mai stringent, de a munci pentru a se întreţine singure. Oficial, printr-un act scris. Şi să se aleagă - măcar, cu cartea de muncă obişnuită.
Oricâte facilităţi s-ar acorda celor care angajează handicapaţi şi, să zicem, şi astfel de femei, tot rămâne foarte dificil să te angajezi când eşti intr-o astfel de situaţie.
In primul rând, fiindca angajatorul nu-ti acorda credit - ca poti sa faci fata la efort – asta - peste teama ca va trebui sa-ti acorde drepturi fixe, stabilite prin lege.
Dar pentru cei care semneaza pe proprie raspundere ca vor face fata efortului - şi pentru care angajarea este vitala – sa existe posibilitatea de a renunta la drepturi şi protectii speciale stipulate de lege – in fata angajatorului, şi a statului, oficial, printr-un act scris - PENTRU CARE ANGAJATORUL SA ACCEPTE – MACAR - sa-i acorde TRATAMENTUL LEGAL OBISNUIT, ca pentru orice angajat CU ACTE IN REGULA.
Intrebare:
Dacă există deja o astfel de POSIBILITATE, LEGALA - unde scrie?