Ati cunoscut cupluri vechi si fericite? Options

[ham]

ma refer la cupluri veki de 30-40-50 de ani, care inca se iubesc, se tzin de mana, sunt cea ce numim noi, o pereke; nu intra acia cuplurile acrite/blazate, care supravietzuiesc din inertzie, pt. ce zice lumea si pt. copii...

daca da, povestitzi!

[Leea]

problema este ca nu am vazut cazuri la oameni sub 35 de ani.....deci ce fac ultimele generatii? unde e greseala?

Leo, eu as zice ca pentru a reusi trebuie intai sa-ti pui in minte sa reusesti, asta pe langa dragoste, respect, bla-bla-bla... Sa nu te gandesti la sexul opus ca la o enorma cutie de bomboane, din care oricand poti extrage o alta aroma daca te-ai plictisit de prima. Si sa nu fii genul care se plictiseste, in general.
Bunicii nostri cand se casatoreau stiau ca legati vor ramane pana in capat si isi asumau asta din prima zi. Libertatea de a divorta pe noi, astia mai contemporanii, ne-a transformat in libertini, cred. Adica, daca tot e voie, de ce nu?... Daca aia/ala de care m-am legat a imbatranit, s-a flescait, ma plictiseste, nu ma mai baga in seama, etc. - de ce nu?
Si mai e ceva: nu doar in cuplu, da' in general in relatiile cu ceilalti sarim prea usor la beregata, din orice, uneori chiar neprovocati. Cel atacat, asisderea, coboara din civilitate intr-o secunda, si gata scandalul. Ei, aceeasi atitudine o adopta multi cu mare fervoare si-n cuplu. Nevasta acrita, care-si bodogane mereu barbatul, sotul care "impunge" din priviri - astea-s chestii asa de comune, ca nici nu le mai bagam in seama. Transferam badarania noastra sociala, indelung exersata, in familie.
Si, sa nu uit, suntem egoisti cat incape. Vrem sa apucam viata cu amandoua mainile, indiferent peste ce ar trebui sa calcam.
Si or mai fi multe-multe altele...