Amintiri din copilarie Options

[ZIBBA]

chiar daca sunt noua pe aici...va propun si eu o tema de discutie...cine nu-si aminteste de copilaria lui?eu chiar mi-am propus sa scriu candva o carte depre copilaria mea...am atatea lucruri de povestit...

haideti ca incep tot eu...pentru ca am si timp si imi face mare placere sa vorbesc depre asta...nu traiesc din amintiri...insa am impresia ca pustii din ziua de azi nu se mai bucura la fel...nu e vina lor ...e vina, zic eu ca e o vina,a societatii si a timpurilor in care traim...pai dragii mei...cand eram io o copila,un drac de fata,ca asa am fost...bantuiam toate coclaurile...abia asteptam sa vina sambata sa plec la bunicii mei la tara sa fac tot ce-mi trece prin cap...in timpul saptamanii faceam tot ce-mi statea in putinta sa nu-i supar pe ai mei ca sa ma duca la bunici...cum ajungeam acolo...si eu si frate.meu parca eram salbatici...vara plecam la scaldat la olt si mai veneam seara...arsi de soare si nemancati ca niste caini...iar bunica saraca nu stia ce sa ne mai faca ...bietele oratanii din curte se ingrozeau de cate ori se apropia de ograda lor,stiau ca le-a sosit ceasul..ca doar venisera nepotii si era zi mare...iarna si mai rau...stateam prin zapada pana ni se faceau hainele ca de tabla din cauza ghetii de pe ele...nnu mai simteam maini,picioare...iar biata femeie...ne jelea ca pe morti cand ne vedea asa de frica sa nu ne imbolnavim...
mie mi-au placut dintotdeauna animalele...asa ca eram disperata sa am si eu o lighioana,ceva...de toate am avut...soarece,soparla,pisici si caini nu mai vorbesc...iepure de camp...boboci de rata salbatica...palnsul venea cand trebuia sa plec la oras,iar mama sa nu fi auzit de animale in apartament...asa ca bunica mi le elibera (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...insa nici la oras nu ma astamparam...alergam pe campurile din spatele blocurilor si prindeam insecte pe care le ascundeam prin casa...si le gasea mama...bineinteles...ca papara mi-o luam de fiecare data...dupa vacante...imi lua ceva timp pana ma reacomodam cu "regimul"...norocul il mai aveam cu tata ,care a fost mereu un copil mare si tinea apararea...fiind profesor de sport facea tot felul de excursii si ma lua cu el...mama,ce bucurie!am fost si in cateva tabere cu el!intr-una,la delinesti,undeva langa resita...cand eu aveam vreo 8 ani...tin minte ca ma intalneam cu el doar la masa...il disperasem...colindam toate padurile...bine,ma daduse in grija unor elevi de-ai sai...cand am plecat de acolo m-am pus pe plans,ca eu nu mai merg la scoala (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...poate vi se par puerile aceste lucruri...dar eu cred ca ai nostri copii nu se mai bucura asa de viata...acum au alte ocupatii...calculatorul...jocuri video...tin minte ca imi placeau povestile...dar ai mei nu aveau timp sa imi citeasca...asa ca am invatat sa citesc singura...la 5 ani...copil destept ,deh:P...asa ca atunci cand bunica ma trimetea cu gastele la balta...eu,cufundata in cartile mele,uitam mereu de ele si intrau in averea partidului...iar paznicul mi le lua la ocol...platea saracul bunicu'de fiecare data pentru ele...
am avut o copilarie frumoasa zic eu...a voastra cum a fost?

[Szimcsi]

Ce topic frumos (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)

Eu mi-am petrecut copilaria la tara, la bunicii din partea tatalui. Era un sat uitat de lume, nu puteai ajunge acolo decat pe jos, ca nu exista nici un mijloc de transport in comun pe acolo. Asezat intre dealuri impadurite, era un adevarat rai pentru mine. Salbatic, cu oameni simpli si cuminti. Acum nu imi vine sa cred ce drac de fata eram. Ma imprietenisem cu o vecina si cu ea colindam toata ziua. Toate casele din satul ala le-am luat la vizitat. In fiecare zi ne duceam la altcineva, fie ca il cunosteam, fie ca nu. Strigam la poarta si ziceam: Am venit si noi pe la tine! Oamenii ne primeau, ce sa faca, saracii! Odata, o vecina pe care o disperasem, si-a inchis poarta cu zavorul sa nu mai intram. Ti-ai gasit! Am sarit gardul si s-a pomenit cu noi in casa. Avea si motive sa se fereasca de noi, ca odata dupa ce am fost la WC, am lasat usa deschisa si i-a cazut o rata in groapa (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) La altul i-am lasat poarta deschisa si si-a pierdut gastele prin sat. Alta data ne-am dus pe la o femeie, am stat la ea pana noaptea. Cand ne-am intors, ne cautau bunicii in fantana cu lampile. Eram prezente la toate pomenile, ne duceam ca la sarbatoare, ca stiam ca ne da lingura si strachina. Mult au patimit bunicii mei pe langa mine! Bunicul meu (Dumnezeu sa il odihneasca! (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) ) muncea undeva departe, la mina. Venea acasa doar la sfarsit de saptamana, cu sacul de paine in spate. De fiecare data saream pe el si il rugam sa se suie in pod, unde stiam eu ca sunt niste nuci buuuneeee, pe care mi le desfacea cu briceagul bodoganind ca nu il las in pace...dar eu stiam ca glumea.

Am avut o copilarie frumoasa. Iar bunicul meu a fost figura care mi-a ramas gravata in memorie din acea perioada. Cand a murit eram in sesiune si ai mei nu mi-au zis, ca sa nu ma tulbure. Cand am aflat, deja il inmormantasera. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

Nu as schimba copilaria mea cu a copiilor din ziua de azi. Nu aveam atatea posibilitati si atatea jucarii si dulciuri, dar eram fericita. Mancam din an in an ciocolata, dar pentru asta ii apreciam cu adevarat gustul. Iar rosiile furate din gradini erau trufandale.