Amintiri din copilarie Options

[ZIBBA]

chiar daca sunt noua pe aici...va propun si eu o tema de discutie...cine nu-si aminteste de copilaria lui?eu chiar mi-am propus sa scriu candva o carte depre copilaria mea...am atatea lucruri de povestit...

haideti ca incep tot eu...pentru ca am si timp si imi face mare placere sa vorbesc depre asta...nu traiesc din amintiri...insa am impresia ca pustii din ziua de azi nu se mai bucura la fel...nu e vina lor ...e vina, zic eu ca e o vina,a societatii si a timpurilor in care traim...pai dragii mei...cand eram io o copila,un drac de fata,ca asa am fost...bantuiam toate coclaurile...abia asteptam sa vina sambata sa plec la bunicii mei la tara sa fac tot ce-mi trece prin cap...in timpul saptamanii faceam tot ce-mi statea in putinta sa nu-i supar pe ai mei ca sa ma duca la bunici...cum ajungeam acolo...si eu si frate.meu parca eram salbatici...vara plecam la scaldat la olt si mai veneam seara...arsi de soare si nemancati ca niste caini...iar bunica saraca nu stia ce sa ne mai faca ...bietele oratanii din curte se ingrozeau de cate ori se apropia de ograda lor,stiau ca le-a sosit ceasul..ca doar venisera nepotii si era zi mare...iarna si mai rau...stateam prin zapada pana ni se faceau hainele ca de tabla din cauza ghetii de pe ele...nnu mai simteam maini,picioare...iar biata femeie...ne jelea ca pe morti cand ne vedea asa de frica sa nu ne imbolnavim...
mie mi-au placut dintotdeauna animalele...asa ca eram disperata sa am si eu o lighioana,ceva...de toate am avut...soarece,soparla,pisici si caini nu mai vorbesc...iepure de camp...boboci de rata salbatica...palnsul venea cand trebuia sa plec la oras,iar mama sa nu fi auzit de animale in apartament...asa ca bunica mi le elibera (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...insa nici la oras nu ma astamparam...alergam pe campurile din spatele blocurilor si prindeam insecte pe care le ascundeam prin casa...si le gasea mama...bineinteles...ca papara mi-o luam de fiecare data...dupa vacante...imi lua ceva timp pana ma reacomodam cu "regimul"...norocul il mai aveam cu tata ,care a fost mereu un copil mare si tinea apararea...fiind profesor de sport facea tot felul de excursii si ma lua cu el...mama,ce bucurie!am fost si in cateva tabere cu el!intr-una,la delinesti,undeva langa resita...cand eu aveam vreo 8 ani...tin minte ca ma intalneam cu el doar la masa...il disperasem...colindam toate padurile...bine,ma daduse in grija unor elevi de-ai sai...cand am plecat de acolo m-am pus pe plans,ca eu nu mai merg la scoala (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) ...poate vi se par puerile aceste lucruri...dar eu cred ca ai nostri copii nu se mai bucura asa de viata...acum au alte ocupatii...calculatorul...jocuri video...tin minte ca imi placeau povestile...dar ai mei nu aveau timp sa imi citeasca...asa ca am invatat sa citesc singura...la 5 ani...copil destept ,deh:P...asa ca atunci cand bunica ma trimetea cu gastele la balta...eu,cufundata in cartile mele,uitam mereu de ele si intrau in averea partidului...iar paznicul mi le lua la ocol...platea saracul bunicu'de fiecare data pentru ele...
am avut o copilarie frumoasa zic eu...a voastra cum a fost?

[fantasy]

Mama ce m-am intristat...mi-am adus aminte de tataie...azi se implinesc 15 ani de cand a murit.Eu eram un copil care pana la 7 ani a crescut la bunici si care la cateva luni dupa ce a plecat de la ei..a aflat ca bunicul a murit din cauza incompetentei unei doctorite. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) .
Ce copilarie frumoasa am avut si eu.....eram extrem de baietoasa..aveam in permanenta mainile si picioarele julite de la fotbalul cu baietii,de la cazaturile din pom sau cursele pe scari.Am copilarit la oras dar a fost la fel de frumos ca si la tara.Parca pe vremea aia nu era asa aglomeratie si nebunie.Ma intorceam singura de la gradinita si nu mi-era frica de nimic.Logic ca ajungeam acasa cu cateva ore mai tarziu pentru ca ma intalneam cu cioneva pe drum si trebuia sa facem cate o nebunie.
Cu tataie aveam un ritual..in fiecare seara ne duceam in gara sa vedem trenurile cum pleaca si ne imaginam ca suntem in altul in fiecare seara.Se intampla sa mai si urcam(la insistentele mele binenteles) si sa ne dam jos exact cand pleca trenul...ce palpitant era pentru mine si ce obositor pentru el (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
Tot tataie m-a invatat sa iubesc fotbalul,m-a luat pe stadion de cand aveam 3 ani si mi-a explicat tot ce inseamna sportul.
Azi am fost si am aprins o lumanare pentru el...si toata ziua am depanat amintiri...asa ca topicul acesta a venit la fix.Offf.... (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)