Dragostea- un sentiment demodat?!?, De ce avem nevoie de dragoste? Options

[angeldust]

Cine mai are nevoie de dragoste in ziua de azi? Unde isi gaseste locul amorul si sentimentele inaltatoare in aceasta societate "de consum"? Care dintre voi mai are curajul sa strige in gura mare "Da, iubesc!", avand in vedere ca iubirea tinde sa devina din ce in ce mai mult sinonima cu: slabiciune, naivitate, imaturitate, suferinta inutila?

Ideea topicului mi-a venit aseara cand discutam la o bere cu niste amici. Unul dintre ei a lansat o teorie foarte trista din punctul meu de vedere, cum ca dragostea ar fi o boala si ca puterea este defapt cel mai minunat sentiment pe care il poti trai in viata asta. Pentru el femeia este citez "Un bun pe care trebuie sa il posezi". El declara ca nu l-ar deranja sub nici o forma sa "isi cumpere" o femeie "buna (din punct de vedere al calitatilor fizice)". Conform teoriei sale, un barbat trebuie sa aiba bani si putere pentru a avea acces la femeia cea mai tare, pe care o doresc toti, iar asta ii va da lui un sentiment de multumire (cam acelasi lucru ca si cand ar avea o masina tare dupa care toti intorc capul). Un amic de al lui ii sustinea teoria, concluzionand ca Hugh Hefner este barbatul care a trait una din cele mai frumoase vieti, din punctul lui de vedere.

Dap, niste teorii f triste, patetice si puerile, dar am tot stat si m-am gandit...si am ajuns la concluzia ca sunt chiar multi care gandesc in felul acesta. Sunt chiar multe femei care pun pe primul loc banii si statutul si care au renuntat demult sa mai creada in dragoste.

Voi ce parere aveti? Este aceasta tendinta spre care ne indreptam? Dragostea nu mai e "in trend" si eu sunt o fiinta depasita de timpuri? Ar fi trist pt mine sa fie asa......

[ZIBBA]

mama,ce dispute pe o tema care ar trebui sa fie atat de frumoasa...eu cred ca dragostea nu se va demoda niciodata...pentru ca ea aparut odata cu aparitia primei fiinte umane...n-am creat-o noi...exista in noi...nu ne-o putem atribui ca fiind un rod al imaginatiei unei x persoane...asa cum se intampla cu atatea lucruri...este vorba de o senzatie...de un sentiment...de tot ce implica ea...acolo in creierul nostru,exista compartimentul afectiv...cu care ne nastem toti...in momentul in care aceasta apare...se creeaza niste conexiuni ,apar niste reactii chimice cu eliberarea asa numitilor "hormoni ai fericirii"...lucruri pe care noi nu le putem controla ...poate intr-o mica masura putem interveni...
dragostea a stat la baza evolutie omenirii......
niciodata nu vom putea arunca la gunoi un obiect numit"dragoste",pentru ca nu mai e la moda sau sa il pui intr-o cutie si apeste 15 ani il scoti si zici:"iA sa ma indragostesc si eu azi"
toti cei care spun batandu-se cu pumnul in piept si uitand ca acolo e inima..."io,n-am iubit si nici nu am sa iubesc niciodata"mint,pentru ca nu poate fi adevarat,orice fiinta normala are aceasta capacitate...si organismul,vrea nu vrea...uzeaza de ea...exista numai cazul bolnavilor psihic...cu tulburari ale comportamentului afectiv,care nu se pot bucura de aceasta minune numita"dragoste",dar asta e deja alt subiect...
si eu sunt feminista...dar cred ca feminismul dus la extrem...sau prost inteles...vine din frustrare...din esecuri sentimentale,urmate de frica de a mai iubi sau de a fi iubit...si atunci pentru ca uitandu-se in oglinda sa vada o imagine supraevaluata a persoanei sale...se comporta ca atare!
si cu asta,basta...DRAGOSTEA SUNTEM NOI!