A fost o data... amintiri despre animalutele care ne-au umplut vietile, In Memoriam - Podul Curcubeului Options

[Diana.]

Ne umplu vietile si inimile.
Ne sint cei mai buni prieteni.
Nu ne inseala, nu ne vind, nu ne tradeaza.
Si cu siguranta, ne lasa multe amintiri.


Voi incepe eu... povestea e trista...

MINUNEA MEA A TINUT APROAPE 7 ANI...
Se mai foloseste inca expresia"suflet de ciine" pentru aceia dintre semenii nostri care au inima impietrita. O mare greseala...fiecare catel ,vagabond sau nu, ne dovedeste contrariul.Pentru a pleda cauza acestor creaturi ale Domnului, o sa va spun o poveste...o poveste adevarata.
...Ca orice copil singur la parinti,mi-am dorit intotdeauna un companion de joaca.Numai Bunul Dumnezeu stie de cite ori l-am rugat sa-mi insufleteasca jucaria preferata:un ursulet de plus,ros de timp si obosit de dragostea a vreo trei generatii de copii.
Apoi a urmat Azorel, primul catel, transportat in paradisul copilariei , la curte ,prietenul din vacante,dulaul latos pe care il consideram"fratiorul meu" .Prin curtea mamaitei a ajuns si Pripasel,suflet pribeag , cules din portul Galatiului si instalat, cu tot cu pureci,in noul lui camin.
In februarie 1995 s-a intimplat o minune. Ningea, era frig si atunci, zgribulita linga inima mea ,plapinda si mirata, EA mi-a adus caldura prieteniei si dragostei unui catel.Un catel numai al meu , pe care mi-l dorisem douazeci si doi de ani...
Micuta vietate a capatat numele de Judi.
Judi era mica, rotunjoara, ciocolatie si foarte sfioasa. Dupa ce mergea afara, se ducea singura la baie si astepta sa fie spalata pe labute si laudata pentru "harnicia" ei.Asa de cuminte si curata era, ca , nu de putine ori,daca uitam sa ii curatam piciorusele , biata catelusa se "auto-exila" in baie, asteptindu-ne; mi s-a intimplat sa o gasesc acolo, nemiscata, si dupa o jumatate de ora.
Mare ne-a fost surpriza cind a dovedit ca are calitati de "soprana"... Intr-o buna zi, televizorul mergea si Judi a inceput sa "cinte". De atunci, de cite ori i se spunea:"cinta mamei, Judicuta!" ,catelusa mea ridica capsorul si ncepea o "arie"-o adevarata artista care se respecta.
...Dar cite nu facea Judicutu... Ma certa cind ii spuneam ca-i urita, sau cind ma intorceam acasa.Si nu se mai dezlipea de mine.Venea la bucatarie dimineata,ca sa ne bem cafeluta;se aseza in fundulet si ne "ruga" cu labutele din fata sa-i facem loc in bratele noastre, se lipea de noi cind eram suparati sau bolnavi si ne "pupa"...Doamne, ce ne mai "pupa"...
Acum trei ani, in primavara, porumbeii ce-si aveau cuib in teiul din fata, si-au aruncat puiul jos:avea cioculetul strimb...
Parintii mei l-au adoptat , mama il hranea cu forta, poate-poate il va pune pe picioare.Judicut se trezea noaptea si se ducea sa-l verifice: se cocota pe marginea cutiei de pantofi care-i servea puiului de locuinta provizorie, se uiata la el, il mirosea si apoi se culca la loc: puiul era in siguranta.
Judi "cerea" la fereastra, de unde privea trecatorii si picotea sub razele soarelui...I
arna zburda prin zapada pina ii inghetau piciorusele ...
Era un catel tare linistit, cuminte, care nu a muscat pe nimeni, niciodata.
Catelul devenise al patrulea membru al familiei noastre si i se spunea "copilutul"...Numai ca intr-o buna zi, "copilutul" a primit o surioara. Cind am ajuns acasa la parinti, cu un nou "odor" in brate, nu pot sa va descriu ce s-a intimplat. Cea mai afectata a fost Judicuta : se pomenise cu un rival; un rival care o siciia , pentru ca Boni, nou-venita si jucausa nevoie-mare , o alerga tot timpul pe biata Judi, care nu pricepea in ruptul capului ce voia ghemul cret si neastimparat de la ea .
Pina la urma, ca un catel intelept ce era, a a acceptat-o pe Bonita... ba chiar a si pupat-o!
Pastele anului 2002 a fost o desfatare pentru mine; eram o "mamica" de catei fericita. Nimeni nu mai era ca mine;cind se asezau amindoua linga mine, una in stinga si una in dreapta, ma topeam pur si simplu : inimioarele fetelor mele bateau la unison tic-tacul dragostei.
Ultima data am vazut-o pe Judicuta pe 9 mai 2002.
Mi se terminase "vacanta" si plecam de ACASA. Judicuta a simtit ca plec, si , ca de obicei, a "intrat in priza".
Am mingiiat-o pe capusor, am incercat sa o linistesc, ea m-a "pupat" si eu i-am spus sa fie cuminte...de parca mai era nevoie...
Dupa citeva zile, mama m-a sunat si mi-a spus ca Judicuta s-a imbolnavit. A tremurat sufletul in mine. O presimtire sumbra mi-a cuprins inima, un presentiment din acelea care iti string stomacul.
SIMTEAM ca se va intimpla ceva rau, ceva iremediabil.
In acea perioada vorbeam acasa zilnic. Disperarea razbatea dincolo de sutele de kilometri,dincolo de cuvintele incurajatoare, le simteam lacrimile in glas parintilor mei, chiar daca imi spuneau ca totul va fi bine... Ne rugam toti pentru ea: si eu , si mama , si tata, si prietenii mei...pina si vecinii de scara...
Judi a fost dusa la tratament in fiecare zi, a fost hranita cu seringa, a fost ingrijita cu toata dragostea si atentia cuvenite unui adevarat membru al familiei.
Apoi mama a incercat sa ma pregateasca pentru ceea ce era mai rau;pe 1 iunie am vorbit iar acasa. Desi mi s-a spus ca bietul meu animalut avea prea putine sanse de supravietuire, n-am incercat sa sper nici o secunda. Am aprins candela dupa ce am vorbit cu mama, m-am asezat in genunchi si am implorat-o pe Sfinta Fecioara, am vorbit cu toti sfintii care mi-au trecut prin minte , am cersit salvarea catelului meu...Cind mi-am terminat rugaciunea, a sunat telefonul.Parintii mei plingeau in hohote.Tatal meu, fost cadru medical, a incercat din rasputeri sa o resusciteze...in zadar...
Judi se transformase in ingeras in timp ce eu imploram Cerului salvarea ei. Dumnezeu a chemat-o la El. Suferinta Judicutei luase sfirsit. Dupa zece zile de boala, tibetanul meu spaniel ajunsese dintr-un catel rotofei de sase kilograme, o umbra de un kilogram...
DE ATUNCI, CASA PARINTILOR MEI E GOALA.
Au trecut  ani de atunci; dar sentimentul crunt al vinovatiei ca nu am fost acolo atunci cind a fost bolnava, ca nu am luat-o in brate incercind sa-i transmit toata dragostea mea, ca nu am fost ACOLO si ca poate s-a simtit uitata si tradata de mine, acest sentiment nu ma va parasi niciodata, indiferent cita vreme va trece.

Sa ma ierte acei care cred ca raiul e rezervat in exclusivitate oamenilor.
Eu nu pot crede acest lucru.
Stiu ca Judy ma asteapta "dincolo" si dupa marea trecere, ne vom juca din nou impreuna si va adormi ca altadata, privindu-ma in ochi...



...Veti spune: o alta poveste trista a unui animalut.
Eu insa vreau sa va transmit ceva: ca-i multumesc Cerului pentru minunea pe care eu si familia mea am gasit-o intr-un inimioara de catel.

Cind atita dragoste poate incapea in niste trupsoare atit de mici, te intrebi cum de in unii oameni nu incape nici o picaturica.

Iar oamenilor care trec pe strada si lovesc bietele animale fara de stapin, ei bine, lor le pling de mila.

Nu vor avea niciodata privilegiul de a fi iubiti neconditionat, pina la capat , de un suflet curat.
(IMG:http://i648.photobucket.com/albums/uu207/fides2009/Judy/Judy2.jpg)

(IMG:http://i648.photobucket.com/albums/uu207/fides2009/Judy/Judy.jpg)

(IMG:http://i648.photobucket.com/albums/uu207/fides2009/Judy/JudysiBony.jpg)

[melyjoana]

Mulţumesc pentru clemenţă!Ai dreptate în privinţa unui cuţ de talie mică ,doar că tocmai aici e problema,noi vrem să fie de talie medie poate chiar mai mare.Daly este Koker Spaniel.Soţul meu tare mult ar vrea un Labrador.Ştim că au un preţ destul de mare şi de aceea întârziem puţin cu hotărârea.Fiica mea me-a spus să mergem la ,,Dansez pentru tine,,să câştigăm pentru ai putea cumpăra un prietenuţ.Ba chiar a spus că va contribui adunând bănuţii din alocaţia de la şcoală/nu-şi poate imagina cât costă/.Ei lasă că ne vom descurca noi cumva.Pentru copii este minunat.Pe lângă joacă dezvoltă foarte mult spiritul sacrificiului,iubirii necondiţionate, altruismul , responsabilităţile şi poate încă multe alte astfel de trăiri.Răbdare ,toate se întâmplă atunci când şi cum trebuie!Toate bune!

[ZIBBA]

Draga,mely...sunt perfect de acord cu tine...si mie imi plac cainii medie-mare...daca imi spuneai acum vreo luna...ti-as fi facut rost de un labrador...gratis...parintii mei au o femela de labrador...de fapt eu am primit-o cadou acum 4ani de la niste prieteni de ai mei...insa cum eu o aveam deja pe puffy,am dus-o pe yara,caci asa se cheama ...la curte la ai mei...e de cea mai nobila (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) rasa,are un pedigree impresionant,pacat ca sta degeaba...acum vreo 3 luni a fatat,dar ai mei i-au dat la prieteni...daca nu iti iei pana va fata din nou...te anunt---kestia este ca ea locuieste cu dino,un ciobanesc german si el este tatal mereu... (IMG:style_emoticons/default/sex.gif)
a fatat de 2 ori...unul din pui a ajuns in olanda...este superb...are moaca de labrador,numai ca este un pic mai inalt...
si mai trebuia sa te duci sa il iei de la bals,langa craiova...in fine,poate altadata...

[melyjoana]

draga,mely...sunt perfect de acord cu tine...si mie imi plac cainii medie-mare...daca imi spuneai acum vreo luna...ti-as fi facut rost de un labrador...gratis...parintii mei au o femela de labrador...de fapt eu am primit-o cadou acum 4ani de la niste prieteni de ai mei...insa cum eu o aveam deja pe puffy,am dus-o pe yara,caci asa se cheama ...la curte la ai mei...e de cea mai nobila (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) rasa,are un pedigree impresionant,pacat ca sta degeaba...acum vreo 3 luni a fatat,dar ai mei i-au dat la prieteni...daca nu iti iei pana va fata din nou...te anunt---kestia este ca ea locuieste cu dino,un ciobanesc german si el este tatal mereu... (IMG:style_emoticons/default/sex.gif)
a fatat de 2 ori...unul din pui a ajuns in olanda...este superb...are moaca de labrador,numai ca este un pic mai inalt...
si mai trebuia sa te duci sa il iei de la bals,langa craiova...in fine,poate altadata...

Zibba eşti minunată!Îmi pare tare rău că abia acum am ajuns să citesc mesajul.Cu examenele şi trei servicii pe lângă,timpul nu-mi este cel mai bun prieten.Îţi mulţumim din suflet pentru intrnţie!Acum chiar este şi Ov-soţul meu-lângă mine şi tare l-a bucurat numai gândul că i s-ar putea materializa dorinţa.Dumnezeu să-ţi dea tot binele din lume!Şti,mai rar se întâmplă să aibă cineva plăcerea de a te ajuta fără măcar să te cunoască.Oricum vom ţine legătura,până fată Yara dinnou mai este vreme.Cu Puffy cum te descurci?Ce rasă este?Trimite-ne o poză cu ea dacă ai.Eu acum am încercat să-ţi trimit una cu Daly dar nu mă descurc.
E deja târziu dar eu îţi doresc,cu ocazia zilei de ieri 1Martie,cea mai frumoasă şi plină de împliniri primăvară!La mulţi ani!Pa!