Bitch... Options

[WhiteWitch]

Vad ca mai toate sunteti fete bune pe aici si in mod sigur titlul topicului nu este chiar intamplator:probabil asa ma veti considera chiar daca nu o veti scrie sau poate da...
De ce va scriu?Nici eu nu stiu prea bine...Ma gandesc ca in pofida opiniei pe care o sa v-o formez,vor fi ceva persoane obiective care sa imi spuna daca ceva nu este in regula cu mine si poate sa imi dea un sfat despre ce as putea face.Acest sfat nu il cer neaparat pentru mine,cat mai ales pentru cei din jurul meu.
Pe scurt:am fost o femeie relativ normala,am avut chiar si o relatie(cea mai importanta) de aproape 4 ani,destul de nefericita pentru mine,mai ales spre sfarsit.Am trecut si de asta,am mai avut si alte relatii mult mai scurte,dar nimic intr-atat de serios-ma refer la prea multe sentimente-si a venit si momentul in care am trecut printr-un ..viol (urasc sa pronunt sau sa scriu acest cuvant si prefer sa uit ca mi s-a intamplat vreodata) din partea unuia din prietenii cei mai buni(credeam eu) cu care ma stiam de ani de zile.Au urmat efectele de rigoare,dupa care,personal am considerat ca mi-am revenit.Problema este alta:din persoana altruista,care credea si lupta pentru fidelitate,de la omul total dezinteresat si care credea in iubirea sincera si isi dorea o relatie frumoasa,am devenit meschina in relatiile cu barbatii,am ajuns sa fiu materialista,sa insel intr-un hal fara de hal,tot ce apreciez intr-o relatie este numai prietenia adevarata si daca ceva o inseala pe aceasta,imi este de ajuns,iar omul respectiv nu mai valoreaza nici doi bani in ochii mei.
Acum doi ani,mai mult cu sila,ca sa zic asa,am intrat intr-o relatie(vorba vine,pentru ca el stia ca eu nu imi doresc o relatie si nici nu cred in fidelitate si aparent a acceptat lucrurile in acea forma),relatie in care am taiat in carne vie.
L-am inselat in toate modurile posibile-chiar si o relatie in paralel o perioada-cu cat ma agasa mai mult si nu imi dadea pace,cu atat il chinuiam mai tare.Ce sa va spun...pana si prietena mea cea mai buna se uita cu mirare la mine,vazand de ce sunt capabila.Toate acestea fara nici cel mai mic strop de remuscare.
Acum,dupa doi ani de zile (oricum surogatul acesta de relatie nu a mers mai deloc si in timp s-a format un atasament din partea partea mea,o perioada chiar m-am straduit sa mearga,aparent revenisem la cea dinainte,dar exact cand eu am oferit asta,tipul a inceput sa se razbune pentru acel inceput in care s-a simtit chinuit,asa ca,am descoperit ca nu ma schimbasem si am luat-o de la capat) deci,dupa acesti doi ani,dupa cum va spuneam,am decis eu sa ii spun despre intreaga mea viata secreta din timpul relatiei cu el.A ramas socat,evident,nici acum nu stie ce sa mai creada si ce nu.Va intrebati de unde atata sinceritate?Simplu:m-am decis ca nu are rost sa continui acest calvar,care ma stresa de-a dreptul in ultimul timp si pentru a ma lasa in pace definitv i-am spus.Altfel cam greu sa scapi de el,credeti-ma...
Bun,nu vreau sa ma scuz dand vina pentru acel viol,de la care au trecut 3 ani.As fi o mare lasa.Nu ma scuz,nici macar nu imi pare rau.Nu am intentionat sa fac rau nimanui,dar pur si simplu nu imi pasa.Poate asta s-a intamplat si pentru ca nu il iubeam si nu a fost singurul fata de care m-am comportat astfel,doar ca fata de el am fost mai agresiva,pentru ca nu imi dadea pace.
Cu toate acestea in viitor mi-as dori sa ma schimb,pe de o parte,macar pentru a nu mai face rau in jurul meu,iar pe de alta,pentru a-mi putea si eu forma in viitor ceva mai normal,mai de viitor.Spun pe de o parte,pentru ca pe de alta...descopar ca sunt categoric alta persoana si ca imi convine de minune asa cum sunt.
Poate printre droaia de pietre aruncate,o sa gasesc si un sfat care sa imi fie de folos.
Va multumesc pentru timpul vostru acordat! (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[WhiteWitch]

Va multumesc pentru raspunsuri.Dore,eu nu intentionez sa intru in conflict cu tine pentru ca nu am de ce.Cred doar ca ai inteles un pic gresit situatia.Imi repetati aceleasi lucruri:trebuie sa dau omului o sansa,profit de increderea omului si nu e ok.Eu tocmai asta incerc sa va spun:nu sunt asa cu cei ce nu merita.In schimb cu restul nu prea am mila.Si nu procedez asa,decat dupa ce m-am convins de respectivul om si dupa ce i-am dat sanse.

Să nu calci în picioare sufletul unui om, să nu înşeli bărbatul de lângă tine

-si daca stii ca te va calca el in picioare,daca nu o faci tu?Sa nu inseli barbatul de langa tine?De ce nu?Demonstrati-mi ca fidelitatea este ceva cat se poate de palpabil,nu ceva de moment,nu o iluzie,nu o ipocrizie si atunci,o sa cred in ea.
Si prieteni adevarati am,chiar de ani si ani de zile,care ma pretuiesc pentru prietenia mea.
Intrebarile la care mi-as fi dorit raspuns,nu au fost luate in seama:
1.Voi cum procedati?Dar as dori niste raspunsuri mai concrete,chiar niste exemple,daca se poate.
2.Cate sanse sa dai omului,in conditiile in care un om adult este aproape imposibil de schimbat?Pana unde sa impingi altruismul intr-o relatie si sacrificiul?Merita sa pui un om in centrul universului tau?Daca da,de ce?
Intelegeti-ma bine,vorbesc de cazul in care dai peste persoane care chiar nu merita.Ce faceti?Renuntati?Ok.Dar daca si urmatorii sunt cam la fel?Daca la inceput dai de o masca placuta a omului de langa tine,sub care,in timp,descoperi ca zace o fiinta nu tocmai placuta?Ce faceti?
Zibba,iti multumesc,probabil ca raspunsul tau a fost cel mai obiectiv de aici.
Dore,nu am fost niciodata omul care sa caute compasiune,asa ca nu stiu de unde si pana unde ti-a rasarit tie in minte acest lucru.
Sincera sa fiu in raspunsul tau nu am simtit nici ca vrei sa ajuti,nici ca esti obiectiva,ci doar ca esti foarte intrigata,ironica si nu faci decat sa judeci(evaluezi,cum iti place sa spui)-asta nu mi-a placut,nu raspunsul in sine.