Bitch... Options

[WhiteWitch]

Vad ca mai toate sunteti fete bune pe aici si in mod sigur titlul topicului nu este chiar intamplator:probabil asa ma veti considera chiar daca nu o veti scrie sau poate da...
De ce va scriu?Nici eu nu stiu prea bine...Ma gandesc ca in pofida opiniei pe care o sa v-o formez,vor fi ceva persoane obiective care sa imi spuna daca ceva nu este in regula cu mine si poate sa imi dea un sfat despre ce as putea face.Acest sfat nu il cer neaparat pentru mine,cat mai ales pentru cei din jurul meu.
Pe scurt:am fost o femeie relativ normala,am avut chiar si o relatie(cea mai importanta) de aproape 4 ani,destul de nefericita pentru mine,mai ales spre sfarsit.Am trecut si de asta,am mai avut si alte relatii mult mai scurte,dar nimic intr-atat de serios-ma refer la prea multe sentimente-si a venit si momentul in care am trecut printr-un ..viol (urasc sa pronunt sau sa scriu acest cuvant si prefer sa uit ca mi s-a intamplat vreodata) din partea unuia din prietenii cei mai buni(credeam eu) cu care ma stiam de ani de zile.Au urmat efectele de rigoare,dupa care,personal am considerat ca mi-am revenit.Problema este alta:din persoana altruista,care credea si lupta pentru fidelitate,de la omul total dezinteresat si care credea in iubirea sincera si isi dorea o relatie frumoasa,am devenit meschina in relatiile cu barbatii,am ajuns sa fiu materialista,sa insel intr-un hal fara de hal,tot ce apreciez intr-o relatie este numai prietenia adevarata si daca ceva o inseala pe aceasta,imi este de ajuns,iar omul respectiv nu mai valoreaza nici doi bani in ochii mei.
Acum doi ani,mai mult cu sila,ca sa zic asa,am intrat intr-o relatie(vorba vine,pentru ca el stia ca eu nu imi doresc o relatie si nici nu cred in fidelitate si aparent a acceptat lucrurile in acea forma),relatie in care am taiat in carne vie.
L-am inselat in toate modurile posibile-chiar si o relatie in paralel o perioada-cu cat ma agasa mai mult si nu imi dadea pace,cu atat il chinuiam mai tare.Ce sa va spun...pana si prietena mea cea mai buna se uita cu mirare la mine,vazand de ce sunt capabila.Toate acestea fara nici cel mai mic strop de remuscare.
Acum,dupa doi ani de zile (oricum surogatul acesta de relatie nu a mers mai deloc si in timp s-a format un atasament din partea partea mea,o perioada chiar m-am straduit sa mearga,aparent revenisem la cea dinainte,dar exact cand eu am oferit asta,tipul a inceput sa se razbune pentru acel inceput in care s-a simtit chinuit,asa ca,am descoperit ca nu ma schimbasem si am luat-o de la capat) deci,dupa acesti doi ani,dupa cum va spuneam,am decis eu sa ii spun despre intreaga mea viata secreta din timpul relatiei cu el.A ramas socat,evident,nici acum nu stie ce sa mai creada si ce nu.Va intrebati de unde atata sinceritate?Simplu:m-am decis ca nu are rost sa continui acest calvar,care ma stresa de-a dreptul in ultimul timp si pentru a ma lasa in pace definitv i-am spus.Altfel cam greu sa scapi de el,credeti-ma...
Bun,nu vreau sa ma scuz dand vina pentru acel viol,de la care au trecut 3 ani.As fi o mare lasa.Nu ma scuz,nici macar nu imi pare rau.Nu am intentionat sa fac rau nimanui,dar pur si simplu nu imi pasa.Poate asta s-a intamplat si pentru ca nu il iubeam si nu a fost singurul fata de care m-am comportat astfel,doar ca fata de el am fost mai agresiva,pentru ca nu imi dadea pace.
Cu toate acestea in viitor mi-as dori sa ma schimb,pe de o parte,macar pentru a nu mai face rau in jurul meu,iar pe de alta,pentru a-mi putea si eu forma in viitor ceva mai normal,mai de viitor.Spun pe de o parte,pentru ca pe de alta...descopar ca sunt categoric alta persoana si ca imi convine de minune asa cum sunt.
Poate printre droaia de pietre aruncate,o sa gasesc si un sfat care sa imi fie de folos.
Va multumesc pentru timpul vostru acordat! (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[WhiteWitch]

uneori facem prea multe pregatiri pentru a trai...si e adevarat...de ce sa nu te bucuri de ce ai,in loc sa te gandesti ca intr-o zi va fi rau?

-nimic mai adevarat,asta incerc si eu sa fac:sa evit sa traiesc in trecut sau viitor si pe cat posibil numai in prezent.

Un singur lucru mai am de adaugat. Viata e interesanta si faina tocmai pentru ca iti rezerva surprize. Ar fi de-a dreptul plictisitor si aiurea sa stii mereu la ce sa te astepti sa stii ca dai x si y si primesti garantat k si z in schimb.

-corect si eu m-as plicitisi daca totul ar fi previzibil,tot ce incerc eu sa fac,insa,este sa pastrez ceva acolo doar pentru mine si o marja de precautie,pentru ca nu cred ca cineva merita pe lumea asta prabusirea universului tau interior si ca scopul vietii este mai mult decat o singura persoana.

white witch...gresesti cand spui ca barbatii nu accepta sinceritatea pura. relatia cu prietena mea trece un pic de 4 ani. de ce? pentru ca nu ne-am mintit niciodata. sunt cazuri in care ii spun de fiecare femeie care incearca sa intre in discutie cu mine. fiecare stim totul despre fiecare. acest comportament a scos gelozia din relatia noastra definitiv.

-sincer mie mi se pare un control exagerat pe care il practicati unul asupra celuilalt.Si daca exista incredere,la ce este nevoie de asa ceva?
Leo,as vrea sa imi spui ca lucrurile stau la fel de bine in privinta increderii si fidelitatii si dupa 20 de ani...
Pot fi sincera si pot fi fidela cu cine consider ca merita si in conditiile in care de ambele parti s-a stabilit asta.O garantie pe viata,insa,nu cred ca exista,motiv pentru care am si o maaaare rezerva in a ma casatori in biserica si a face niste juraminte pentru totdeauna.
Va multumesc tuturor pentru raspunsurile voastre si regret daca am deranjat pe cineva,chiar nu a fost cu intentie. (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)
Angeldust,iti multumesc pentru melodie! (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[leo]

-nimic mai adevarat,asta incerc si eu sa fac:sa evit sa traiesc in trecut sau viitor si pe cat posibil numai in prezent.

-sincer mie mi se pare un control exagerat pe care il practicati unul asupra celuilalt.Si daca exista incredere,la ce este nevoie de asa ceva?
Leo,as vrea sa imi spui ca lucrurile stau la fel de bine in privinta increderii si fidelitatii si dupa 20 de ani...
Pot fi sincera si pot fi fidela cu cine consider ca merita si in conditiile in care de ambele parti s-a stabilit asta.O garantie pe viata,insa,nu cred ca exista,motiv pentru care am si o maaaare rezerva in a ma casatori in biserica si a face niste juraminte pentru totdeauna.

"Si daca exista incredere,la ce este nevoie de asa ceva?" - e un lucru grav daca spui lucrurile astea si ai trecut de 17 ani. increderea este unul din ingredientele care stau la baza relatiei. daca nu exista incredere nici nu se poate pune problema de dragoste. mie mi se pare ca tu nu stii sa intretii o relatie, nu esti inca formata.
controlul de care vorbesti tu este de fapt starea normala a lucrurilor. asa trebuie sa fie intr-o relatie. nu vad de ce sa ascunzi (a ascunde = a minti de fapt). si pentru ca sunt o persoana matura imi asum responsabilitatea pentru faptele mele. pot si stiu sa raspund pentru ele.
fidelitate peste 20 de ani...problematic si nu prea. sunt om, fiinta ganditoare si nu un animal la imperechere. fidelitatea este valabila pentru atat timp cat vreau eu sa fie si cat am interes sa fie. relatia perfecta este aceea in care sunteti uniti in dragoste si interes. in alta ordine de idei o data ce sunt cu o persoana de cativa ani nu ma intreb daca merita (ma face sa par ineficient chiar si in fata mea, nu doar a alteia).
garantia pe viata exista atunci cand stii ce vrei, cand nu mai esti un copil. daca tu nu poti garanta asupra ta inseamna ca nu poti pune problema privind seriozitatea partenerului, pentru ca te va combate cu propriile tale raspunsuri inca de la inceput: "suntem impreuna dar nu iti garantez ca atunci cand intalnesc pe urmatoarea nu dau coltul". daca accepti asta inseamna ca accepti un viitor nesigur, alaturi de o persoana imatura.
daca esti genul de om care nu pune mare pret pe sentimente (felul meu de a fi) macar pune pe interes sau simtul datoriei fata de cel de langa tine. cele doua sunt destul de puternice ca sa inlocuiasca sentimentele, sau sa le intareasca.