nu-mi revin nicicum! Options

[carmelia]

mda..aceeasi si aceeasi poveste de 4 ani....el..razvan...
nu-mi revin, fetelor si aici pot vorbi deschis despre asta ca nu stie ca am schimbat forumul. dincolo mai intra si nu vroiam sa afle ca mi-e greu.
daaaa...recunosc...mi-e ingrozitor de greu fara el...a devenit un drog si cu toate ca mi-s foarte constienta ca, poate...ne chinuiam reciproc...ca nu e omul care sa-mi dea linistea de care am atata nevoie...ca nu e omul langa care sa ai siguranta si incredere...cu toate astea il doresc...si il doresc,....si tot pe el il doresc...
de 4 ani se dau lupte in mine intre ratiune si suflet. de ce? de ce nu pot sa fiu eu aia logica si rationala...de ce nu pot sa pun o data punct si sa-mi vad de viata mea...de ce dracu nu mi-l pot scoate din minte?
stiu ce veti spune...timpul vindeca ranile...ei bine la mine nu-i deloc asa...
am observat ca timpul ma duce si mai mult langa el..langa amintirea lui. poate traiesc in trecut, da...e adevarat...dar cel mai rau ma doare faptul ca nu ma mai pot apropia de nimeni.
maica-sa ma suna..cand am impresia ca mi-am revenit cat-de-cat..ma suna mica-sa si iarasi ma intoarce din drum...
nu mai stiu ce sa fac...imi lipseste si simt ca nu pot respira fara el. mi-s bulversata, nu ma mai inteleg, lupt cu toata puterea mea sa-l scot din inima mea, din capul meu...ca in cele din urma sa ma intorc in acelasi punct...de fiecare data in acelasi punt...la iubirea pt. el. asta nu-i iubire..asta-i obsesie!
nu ma mai inteleg, fetelor..am 30 de ani, ce d-zeu??? nici la 18 ani nu am patit asa ceva..de ce acum??? ce dracului am??? am ajuns la concluzia ca am innebunit de tot si asta doare...doare ca nu mai pot fi ceea ce am fost...doare ca oricat de mult incerc sa-mi impun ca totul tine de obisnuinta, la urma urmei tot acolo ma intorc...IL IUBESC si nu pot trai fara el!!!!

[Tsunami]

dar chiar nu-mi plang de mila, voi nu intelegeti??? eu am renuntat la el...eu am hotarat ca nu merita sa traiesc o viata langa un om ca si el...dar e ceva ce ma depaseste si asta nu inteleg. e ceva paranormal, naiba stie ce e si nu inteleg...
nu ma is om, nu mai judec normal....e ceva ce ma tine legata de el...intotdeauna spre el...e un BLESTEM!!!!!

well done baby.
dac-ai renuntat la el cu creierul e un pas. nu e nimic paranormal, nu e blestem eu pot sa te blestem si chiar o s-o fac la sfarsitul postului. este obisnuinta.

stii care-i problema la tine? nu l-ai schimbat decat pe el.
patu-n care v-ati alergat sta tot in locul ala, mergi pe unde te-ai plimbat cu el etc, etc.
iti trebuie si schimbari fato. mi-as cauta de lucru in alt oras, cel putin pentru 6 luni. totul nou, oameni noi, fara contacte telefonice. change is good.

alta intrebare: daca el ar fi murit, gandeai altfel? poate e un punct de la care ar trebui sa pleci. sa te gandesti ca NU MAI EXISTA.

si blestemul:
sa fii fericita, soarili ma-sii de treaba