Sa renunt la religia mea pentru el? Options

[giorgiana1]

Ce ati face in locul meu,daca iubiti un musulman(roman),ati fii de religie ortodoxa si ati stii urmatoarea poveste???

am intalnit o doamna la vreo 50 de ani la biserica acum 2 sapt,sub presiunea unei gandiri ca mam imbolnavit si doar d-zeu ma poate ajuta am mers sa imi citeasca de sanatate,ceea ce nu am mai facut niciodata...acolo la spovedit era si doamna aceasta.

preotul stiindu-mi povestea,ma chemat sa o ascult, si femeia a inceput sa imi zica disperata sa nu cumva cineva sa repete greseala ei de fata cu preotul:

"am renuntat din dragoste pentru un musulman,la religia mea,la sotul care il aveam,ne-am iubit enorm,numai dupa 1 an de casatorie,au inceput probl,mi-au ars 2 ap in cta, la diferenta scurta de timp,mam trezit in miez de noapte violata de cel rau,nimeni nu ma auzea,singura scapare era sa imi fac cruce cu limba deoarece pe moment am paralizat,apoi mia murit fata de 23 de ani in chinuri groaznice,apoi ma lasat omul cu care traiam de o viata si pt care am renuntat la tot pentru una de 23 de ani. dupa care usor usor a inceput sa mi se topeasca carnea pe mine, pur si simplu nu mai am carne,am doar piele si os(si asa era,pielea era ca si arsa),medicii nu au reusit sa imi puna un diagnostic toate analizele iesind perfecte,apoi acum 1 luna jum,stand in casa,mi sa imputit un picior,nimeni fiind in jurul meu,am ajuns dupa cateva zile la spital si lau amputat(doamna era in carut). pedeapsa inca nu este gata,mai am de tras,si nui nimic,nu e nimeni de vina,eu am gresit ca miam lasat religia!..."

tot de la domna respectiva si de la preot am aflat ca scrie si intro carte nu stiu exact care,daca iti lasi religia,sa ti se topeasca carnea pe tine,exact asta patea femeia respectiva printre multe altele,si totusi nu era suparata pe nimeni nici macar pe ea,parea o femeie atat de buna...

in concluzie,dupa aceasta poveste reala, se merita din dragoste sa iti lasi credinta pentru o casnicie? mai tine d-zeu cont in aceasta situatie ca esti un om bun?

[giorgiana1]

Cred ca ai dreptate Dore,totul vine din subconstient,imi pare rau ca am deshis acest topic,si poate nu e cel mai potrivit,dar chiar vroiam sa stiu parerea altor persoane despre asta,care nu sunt implicate direct deoarece nu sunt hotarata ca a face acest pas este cel mai corect,singura persoana care si-a dat cu parerea si a zis "NU" categoric acestei alegeri a fost un preot normal.

Problema este,ca am niste parinti extraordinari,si ar accepa orice ca sa ma vada feicita,ei nu vor spune absolut nimic in legatura cu religia baiatului si cu convertirea la islamism,fiindca spre deosebire de "soacra" mea,isi stiu limitele si stiu unde au dreptul sa intervina si unde nu. Acesta este un lucru de apreciat la ei,dar poate ca aceasta situatie in care ma aflu are nevoie de parerea lor reala,care refuza sa si-o dea ca sa nu se implice,si poate aici gresesc,de aceea am nevoie de voi!

As avea cum sa"lupt" cu o persoana,dar nu cu mai multe,si cu el,si cu mama lui,cu intreaga lui familie,am impresia ca cer imposibilul,si simt ca nu e cea mai potrivita alegere sa lupt pentru aceasta relatie,si sa renunt la tot ce am invatat de-a lungul anilor e greu,eu stiu doar un singur D-zeu,doar o singura religie conteaza pentru mine,sunt un pic confuza,poate si datorita varstei.

Un final fericit acestei frumoase povesti de dragoste nu vad,si totul datorita religiei. Dar probabil exista un roman ortodox acolo undeva si pentru mine,tot ce imi trebuie este puterea de a renunta la baiatul pe care il iubesc si de a-mi pastra religia cum este normal. Va multumesc pentru sfaturi si pentru sprijin,si daca acest topic nu isi are sensul,va rog mult sa il stergeti,eu nu stiu daca pot si nici cum...Va multumesc,cu ajutorul vostru am inteles de fapt ce trebuie sa fac... (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)