Un fel de ganduri...despre prietenie pentru o viata, Jurnalul Arianei Options

[Ariana]

Am ezitat mult daca si unde sa scriu...am ales locul acesta.

Sunt momente in viata in care decizii dictate de impulsuri ne schimba total viata,oameni care ne sunt lumini vii sau melodii care ne arunca din saua normalului (Melodiile lui Florin Chilian au efectul acesta in cazul meu-nu as putea sa il reascult si nu pentru ca nu imi place dar zdruncina in mine totul).

Ma opresc la ceea ce ma preocupa zilele acestea:plecarea in India.Nu stiu daca percep toata povestea asta ca pe acea "ocazie unica" spus modul ala obisnuit.Oricum e ocazie unica pentru ca e nunta prietenei mele cele mai bune.Si daca ar fi fost in cel mai banal loc din lume pentru mine este mai mult decat o ocazie speciala.
Mai am o luna dar sunt atat de emotionata si de agitata incat tot ce se intampla in rest cred ca trece pe langa mine.Ma gandeam zilele acestea ca nici pentru nunta mea nu cred ca m-as fi agitat atat...daca ma gandesc mai bine in viata mea nu cred ca o sa existe un asemenea eveniment.In momentul de fata asa ca o paranteza...nu imi doresc asa ceva pentru mine.Dar sunt cu sufletul alaturi de Alina.

Decizie impulsiva
Spuneam mai sus deciziile impulsive.La fel a fost si momentul in care in prima zi din clasa a IX-a mi-am dorit mutatea in alta clasa decat cea in care fusesem repartizata.Erau doua clase de educatoare.In cea in care nimerisem eu eram mai majoritatea fetelor care proveneam din gimnaziul Pedagogicului.Nu imi placea insa nici clasa (incaperea) nici faptul ca in loc de diriga avem un diriginte cu nasul mare si prof de muzica pe desupra.
Cealalta clasa de educatoare isi avea locatia in fosta mea clasa de gimnziu si aveau o diriginta micuta si simpatica.Spre norocul meu ramasese ratacita acolo o fosta colega de gimnziu care era disperata si vroia sa in clasa in care eram eu nemultumita.Putea sa se transfere doar daca accepta cineva sa faca schimb cu ea...si am acceptat eu.(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
Parea o nebunie ce facusem.O nebunie fericita fara de care viata mea acum ar fi fost probabil alta.

[Dore]

Ariana (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) multă lume vede în toleranţă un semn de slăbiciune, parte sensibilă a înţelesului s-a cam pierdut ...

[Ariana]

Nu am mai scris demult...
In ultima vreme m-am lasat tarata intr-un ritm pe care nu am crezut ca pot sa il sustin vreodata.Poate ca e bine pentru ca mi-am putut testa limitele si punctul in care efectiv colapsez.


Intre timp...am trecut la numarul care incepe cu 3...(IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Ciudat lucru.
Adevarul e ca niciodata nu mi-am imaginat cum o sa fie la 30...mi-am imaginat cum o sa fie la 25 dar nu la 30.si 30 s-a asemanat f putin cu 25 dintr=un singur punct de vedere si tot legat de tema centrala a jurnalului meu.Poate cel mai frumos cadou primit vreodata e trandafirul trimis prin comis voiajor cu un gand din alt capat al Europei de la Alina.

Prietenia e un lucru atat de pretios in zilele astea iar oamenii cu adevarat faini atat de putini!
...30 pentru mine inseamna impliniri pe mai multe planuri,inseamna roade culese dupa cativa ani de agitatie totala,inseamna dragul de ai mei...

E sfarsit de an scolar si ma uit la puii mei.Pe multi dintre ei i-am avut de la 2 ani si 1/2 sub aripa.:)Sunt ca o closca moderna.a fost unul din cei mai frumosi ani din viata mea ca educatoare si in acelasi timp un an in care cu greu m-am abtinut sa nu imi manifest dezgustul total asupra atitudinii unei anumite colege care nu intelege ca a trecut vremea ei.
Inca ma minunez de femei de 50 de ani care nu suporta ca tineretul sa treaca in fata, care nu isi accepta varsta la modul frumos...asta mi-as dori sa imbatranesc frumos si sa nu devin o penibila.
Nu inteleg rautatea si proasta crestere...si ma enerveaza ca valorile cu care m=au crescut ai mei au devenit in ochii societatii actuale ciudatenii.
M-a intrebat un (nici nu stiu cum s ail numesc coleg sau prieten bun)...prieten bun(am ales) (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) cand am de gand sa ma las de gradinitzarit si sa fac arhitectura adevarata.Nu stiu nici eu.Raman la clasa pentru ca imi sunt dragi piticii mei.mi-e teama ca lasand invatamantul de=o parte si dedicandu=ma total arhitecturii sa nu cad in vreo depresie.
Pana la urma sunt multumita ca oricand am posibilitatea sa aleg...
In rest...ok cred...astept sa scap de dizertatie.Astept sa imi ofer o vacanta.
Astept sa gat colectia de proiecte pe care o am la purtator si sa imi ofer un timp liber bine meritat.