A fi sau a nu fi ... amanta ?! Options

[angeldust]

Fetelor, ma tot gandesc de vreo cateva zile....care o fi radacina problemei? Vad zi de zi tot felul de cazuri, amantlacuri, neveste inselate, divorturi, familii destramate. Intrebarea ar fi urmatoarea : de ce ajungem noi femeile (si spun "noi" pentru ca da, am fost si eu la un moment dat in aceasta neplacuta situatie) sa devenim amante? Desigur, povestea e alta de la caz la caz, fiecare amanta isi imagineaza ca in cazul ei este ceva special. Dar totusi stau sa ma intreb daca nu cumva miezul problemei este pe undeva comun.

Sa fie oare vorba despre tentatia fructului oprit? Inseamna ca ne multumim cu putin? Consideram ca tot e mai bun decat nimic? Sa fie vorba de principii si valori? Ce fel de atractie mistica exercita asupra noastra barbatul insurat?

Daca ati fost in situatia asta, sau cunoasteti cazuri sau pur si simplu aveti o parere, ajutati-ma sa inteleg.

[Fanny]

Intr-un fel inteleg ce spune Meg... si ca sa va explic o sa fac o paranteza ca sa abordez problema legata de simtul proprietatii.

o colega cu care dezbateam mai demult subiectul spunea legat de un fictiv caz de infidelitate ca ar lupta pana in panzele albe cu "matracuca" care incearca sa-i fure barbatul... pentru ca "nu a facut om din sotul ei ca sa-l dea de bun alteia." Ca informatie de ... background... ea are in spate o relatie de 10 ani, concretizata cu mariaj si un copilas frumos si balai de 3 anisori. Sa explic si expresia "a face om din cineva", ca sa nu se inteleaga alte bazaconii. Deci, nu se referea la faptul ca a investit in el bani (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) , ci sentimente, ca au luat-o de la zero, au crescut si s-au maturizat impreuna.

Stiu ca exista femeile maritate sau cu relatii de lunga durata ar lupta voiniceste pentru ca o aventuriera sa nu le fure sotul. Dar mie mi se pare anormal si contrar firii mele sa intru in competitie cu o fetiscana dornica de aventuri periculoase. Si asta pentru ca nu tre sa-i demonstrez nici ei nici sotului ca-s cea mai buna varianta.
(IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Si oricum, singurul care imi datoreaza respect si fidelitate este partenerul. Daca nu poate sa mi le ofere, atunci degeaba avem adresa de buletin comuna.

[sylvia_31]

Stiu ca exista femeile maritate sau cu relatii de lunga durata ar lupta voiniceste pentru ca o aventuriera sa nu le fure sotul. Dar mie mi se pare anormal si contrar firii mele sa intru in competitie cu o fetiscana dornica de aventuri periculoase. Si asta pentru ca nu tre sa-i demonstrez nici ei nici sotului ca-s cea mai buna varianta.
(IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Si oricum, singurul care imi datoreaza respect si fidelitate este partenerul. Daca nu poate sa mi le ofere, atunci degeaba avem adresa de buletin comuna.

Perfect de acord cu tine, Fanny. De fapt, ce inseamna pana la urma sa lupti, in momentul acela ? Asta dupa ce ai epuizat, bineinteles, toate variantele de discutie rezonabila. Sa te rogi de el, sa-l implori sa se intoarca la tine, sa faci parada despuiata prin fata lui, sperand ca el o sa te bage in seama ?!! DEGEABA, pentru ca el, masculul, nu are ochi (si hormoni) decat pentru proaspata cucerire si totul ar fi doar un gest de umilinta, de dragoste ingenuncheata. Cam asa vad eu lucrurile...