Un fel de ganduri...despre prietenie pentru o viata, Jurnalul Arianei Options

[Ariana]

Am ezitat mult daca si unde sa scriu...am ales locul acesta.

Sunt momente in viata in care decizii dictate de impulsuri ne schimba total viata,oameni care ne sunt lumini vii sau melodii care ne arunca din saua normalului (Melodiile lui Florin Chilian au efectul acesta in cazul meu-nu as putea sa il reascult si nu pentru ca nu imi place dar zdruncina in mine totul).

Ma opresc la ceea ce ma preocupa zilele acestea:plecarea in India.Nu stiu daca percep toata povestea asta ca pe acea "ocazie unica" spus modul ala obisnuit.Oricum e ocazie unica pentru ca e nunta prietenei mele cele mai bune.Si daca ar fi fost in cel mai banal loc din lume pentru mine este mai mult decat o ocazie speciala.
Mai am o luna dar sunt atat de emotionata si de agitata incat tot ce se intampla in rest cred ca trece pe langa mine.Ma gandeam zilele acestea ca nici pentru nunta mea nu cred ca m-as fi agitat atat...daca ma gandesc mai bine in viata mea nu cred ca o sa existe un asemenea eveniment.In momentul de fata asa ca o paranteza...nu imi doresc asa ceva pentru mine.Dar sunt cu sufletul alaturi de Alina.

Decizie impulsiva
Spuneam mai sus deciziile impulsive.La fel a fost si momentul in care in prima zi din clasa a IX-a mi-am dorit mutatea in alta clasa decat cea in care fusesem repartizata.Erau doua clase de educatoare.In cea in care nimerisem eu eram mai majoritatea fetelor care proveneam din gimnaziul Pedagogicului.Nu imi placea insa nici clasa (incaperea) nici faptul ca in loc de diriga avem un diriginte cu nasul mare si prof de muzica pe desupra.
Cealalta clasa de educatoare isi avea locatia in fosta mea clasa de gimnziu si aveau o diriginta micuta si simpatica.Spre norocul meu ramasese ratacita acolo o fosta colega de gimnziu care era disperata si vroia sa in clasa in care eram eu nemultumita.Putea sa se transfere doar daca accepta cineva sa faca schimb cu ea...si am acceptat eu.(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
Parea o nebunie ce facusem.O nebunie fericita fara de care viata mea acum ar fi fost probabil alta.

[Kitten]

Ari, si mie imi place mult ceea ce faci tu si te admir.... te rog mult nu iti mai irosi nervii si tineretea enervandu-te din cauza acestor oameni. intelege ca ei traiesc inca in comunism, ba chiar il regreta. ei nu se simt bine decat atunci cand elevul este umilit, ingenuncheat, in uniforma ponosita si cu mainile la spate. din pacate si la mine in liceu au fost asa profesori. eu sustin inca necesitatea testarii psihologice anuale la profesorii trecuti de 50 de ani.... pe bune!!! nu cum se face acum, o simpla stampila. e drept ca la un moment dat te tacanesti la cap de atatea lectii repetate zi de zi, de atatia copchii idioti, de atata chin de a trai din salariul de prof. dar atunci nu mai profesa, fa altceva. hai ca acum ma enervez si eu cand mi-aduc aminte (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)
si eu am vrut sa fac ce faci tu, in paralel cu jobul, dar m-am convins ca daca nu reusesc sa imi fac gradinita mea, o sa ma lovesc de rautatea de care te lovesti si tu, and i gave it up.... dar inca traiesc cu ideea ca intr-o zi poate voi face asta (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Ariana]

Kitten (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif) ...
Mult succes in visul de a avea o gradinita a ta.Eu imi tot doresc sa apuc sa proiectez si sa amenajez una.Probabil ca ma voi rezuma in a face un mic rai din camera copilului meu cand o sa fie si vremea asta.
Pana atunci...as mai vrea atatea sa fac! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

Eu nu imi explic de ce profesorii de acum sunt atat de diferiti de profii nostrii...
De ce scoala de acum e atat de diferita?
Eu le tot explic mamicilor mele tinere si dornice sa detina supercopii...sa ii lase sa se joace sa isi traiasca frumos copilaria.De multe ori unitatea de masura pentru o buna educatoare e numarul de poezii invatate de copil.
Ciudat.

Referitor la colege...nu stiu ce sa zic Kitten.Multa vreme nu am bagat in seama rautatiile neinsemnate si mi-am vazut de drum urmarindu-mi obiectivele majore.Dar cred ca am ajuns la o limita in care nu mai suport.Si mai am f putin inainte de a izbucni.Ma abtin eroic pana la vacanta.
Necesitatea unei testarii psihologice...total de acord cu asta.

[contraste]

Am să fac referire la ultimele două postări în acest răspuns.
Într-adevăr mentalităţile sunt înţepenite solid în perioada comunistă.
O stimată dar prea întinsă doamnă la aprecieri de genul "cum să pună în comisie pe cutare..., când eu am gradul nuştiucare", mă fac să mă gândesc tot că ştampila funcţionează.
Selecţia naturală, a fi bun profesionist, chiar dacă nu eşti chiar aşa de încărcat de ştampile, este tipică societăţii capitaliste. Sunt persoane care fac bine ceea ce fac din chemare, deşi sunt foarte puţine cazuri, ştiu aceasta.
Învăţatul pe de rost este un calvar prin care au trecut destule generaţii.
Dacă dintr-o poezie îţi rămâne în cap spontan un singur vers, iar restul explici tu cu vorbele tale, consider că este destul.
Dacă înveţi poezia mecanic, oricât de mult ţi-ar plăcea, tot versul care te-a marcat îl vei reţine. Restul, e uitare.