Esti pregatita sa te casatoresti?, Ce ar trebui sa stii despre partener inainte de casatorie? Options

[angeldust]

Trebuie sa recunosc ca discutia de ieri de la Bar m-a pus putin pe ganduri. Am vazut ca parerile sunt impartite in ceea ce priveste timpul pe care ar trebui sa il petreci impreuna cu partenerul inainte de a te avanta spre marele (im)pas numit casatorie.

Trebuie sa recunosc ca eu fac parte dintre sceptici si paranoici, asa ca am viziunea mea fireste asupra intregului fenomen. Trecand peste faptul ca nu prea sunt sigura de utilitatea casatoriei in societatea de azi, sa spunem ca regulile s-ar aplica si pentru concubinaj. Cand stii ca esti pregatita sa te muti impreuna cu cineva? Sau sa faceti un copil? Sau sa va petreceti restul vietii impreuna? Sau sa semnati actul magic?
Exista din experienta voastra anumite aspecte care ar trebui musai lamurite inainte? Daca da, care ar fi alea? Exista anumite intrebari care ar trebui raspunse? Atunci cand puneti in balanta si cantariti o asemenea decizie, care ar fi "the deal-breakers"? Ce ar putea interveni care sa va faca sa va razganditi intre timp chiar daca in primele luni credeati ca ati gasit marea iubire?


O sa incep eu lista cu ce imi trece mie acum prin cap ca ar trebui sa lamuresc inainte de un eventual legat la cap pe viata si apoi o mai completati voi:

1. As vrea sa stiu care e viziunea lui legata de viata ce ne asteapta, nu numai peste cateva luni sau un an, ci pentru ceva mai multi.
Ca daca el viseaza spre exemplu ca o sa ne luam bocceluta in spinare si o sa facem inconjurul lumii, ii dau mana prienteneste si ii spun "Drum bun", pentru ca visul meu nu implica sub nici o forma prea multe calatorii si o viata de trubadur. Si sa sper ca din dragoste pt mine isi va schimba visul ar fi o nebunie. Chiar daca as reusi sa zicem, oricum ar ramane mereu cu impresia ca nu isi vede visul cu ochii din cauza mea si in timp ar ajunge sa imi poarte pica si sa se razbune pe ce cale poate.

2. As mai vrea sa stiu care e atitudinea lui fata de casatorie/trait impreuna cu o persoana pt tot restul vietii. Ce crede el ca presupune asta. Isi imagineaza cumva ca o sa fim la fel de pasionali si peste 5 ani? Crede ca in cresterea si educarea unui copil se implica mai mult mama? E cumva genul caruia i se pare o corvoada sa duca gunoiul? Care este optica lui despre fidelitate si loialitate? Si nu neaparat optica exprimata (care poate fi un bullshit) ci cea care se deduce din actiunile lui trecute si prezente.

3. Vrea copii? Daca da, cand? cum? cati? Neaparat? Ca stiti cum e, daca el vrea pana la 35 de ani sa aiba echipa de fotbal in formatie completa si eu vreau sa astept pana la 50 sa fac unul ca am auzit eu ca ar fi posibil, atunci clar avem o problema.

4. Analizele la zi. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) Cred ca nu sunt deloc deplasata daca vreau sa imi vina cu buletinul complet de analize la zi. Sa stiu si io domle...poate are ulcer si mancarurile mele cu rantas o sa il omoare incet si sigur, poate are vreo BTS pe care nu am contractat-o pt ca am folosit pana acum prezervativ, poate are un alt gen de problema si nu poate face copii dar eu imi doresc neaparat, etc etc. Chestii care sunt bine de stiut din timp, parerea mea.

5. Bugetul la zi (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) De ce? Pentru ca o multime de divorturi pleaca de la bani sau NU se intampla din cauza banilor. Legat de buget as vrea sa stiu in special ce fel de datorii are: daca are credite, ce suma si pe cati ani, daca le plateste mereu la timp, daca e trecut cumva pe lista cu grad de risc de creditare mare de la banci pentru ca nu si-a platit vreo rata, etc. Toate astea ne-ar putea afecta f tare ca familie pe viitor mai ales daca nu as cunoaste situatia completa. Apoi m-ar interesa ce bunuri detine: are apartamentul lui? Vrea sa ne mutam in el? Daca nu are apt lui, are ceva impotriva sa locuiasca in apartamentul meu? Daca avem amandoi ce facem cu unul din ele? Apoi m-ar interesa ce venituri are. Cu cat poate sa contribuie la cheltuielile comune care s-ar dubla in caz ca am locui impreuna? M-as uita si la comportamentul lui vis-a-vis de bani : ca daca eu sunt mana-sparta si el un hagi tudose nu vad cum am reusi sa ne intelegem.

V-am zapacit de cap presupun (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Stiu ca nici un sistem din lume nu iti garanteaza o casnicie "divorce-proof" dar cred ca sunt anumite chestii care micsoreaza sau sporesc sansele. Chiar sunt curioasa sa aflu si parerea voastra si ce ati luat/ veti lua voi in calcul.

[Cleo]

Nici eu n-as mai insista asupra casatoriei in ziua de azi.

Deci, intr-o relatie de cuplu doua personalitati gen soarele si luna nu au viata lunga impreuna pt ca nu pot face atatea compromisuri incat sa puna pe roate relatia. Se pot indragosti, iubi o scurta perioada insa pe termen lung trebuie sa te aduni cu cineva cu gusturi asemanatoare cu ale tale

Pt mine e important sa fie un om bun, sa aiba simtul umorului si al ridicolului si sa fie la fel in diferite imprejurari: la bine, la rau, cu mine, in societate, intr-o situatie arzatoare, in afaceri etc Omul asta trebuie sa-mi placa intr-o proportie cuprinsa intre 90-100% altfel tot ce nu-mi place sau as schimba la el o sa castige teren in timp si clar in defavoarea relatiei noastre

Mai e o chestie legata de placutul asta, cei 2 se schimba in timp si se schimba si relatia si nu de multe ori in bine, deci afinitatiile, simpatiile si antipatiile, convingerile de toate soiurile trebuie sa fie f asemanatoare ca fond daca nu ca forma altfel nu merge.

Noi n-am avut discutia cu cati copii, cand etc, am avut-o in schimb pe aceea cu 'sintem egali in relatia asta. nu-i nimeni cocos sau gaina, nu e nimeni sluga sau stapan' in fine, ne-am promis c-o sa muncim amandoi la relatia asta, s-o intretinem si adaptam dupa cum se cere si inca ramane de vazut chiar si dupa 14 ani daca ne putem tine promisiunea

ai spus si tu angel, tipar nu exista si as spune ca taina unei relatii frumoase este ca trebuie sa iti placa foarte mult omul cu care ai ganduri mari, nu vorbesc despre indragosteala de inceput care trece sau tot asa, se modifica, ma refer la balanta lui in care privesti la 'ce as schimba si ce as pastra'

nu e usor de gasit cineva care intruneste tot ce ne dorim la un barbat: sa vorbiti despre orice, sa va iubiti cu pasiune, sa incercati sa va infrumusetati viata de cuplu pornind de la nimicuri pana la gesturi mai impresionante samd . Nu e usor!


mi-aduc aminte ca am citit mai demult despre cuplul Paul Newman si Joanne Woodward raspunzand la 'cum de rezista de atatia ani?' si-au spus ca ei de cum se aseaza dimineata la cafea si pana seara la culcare vorbesc aproape incontinuu (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) deci placerea conversatiei e prezenta inca si e alta taina de retinut insa pana la urma ideal e ca fiecare cuplu sa-si gaseasca un truc care sa-i tina alerti pe o perioada lunga de timp si asta cu aceeasi placere ca la inceput

[Lexie]

Noi nu ne grabim nicaieri si am analizat toate punctele de mai sus pe care le-ai insirat tu, Angel. Si la fiecare avem un raspuns si o solutie si suntem cat se poate de realisti, tocmai de aia asteptam sa vina momentul pentru fiecare lucru in parte.
Sunt ferm convinsa ca in orice relatie, inainte de casatorie, este bine sa existe o perioada de proba, de locuit impreuna, de facut totul de la mancare la dus gunoiul si ordine prin casa. De asemenea trebuie vazut care sunt posibilitatile materiale ale cuplului, cum se vor gestiona banii, cum ne putem descurca daca se intampla X sau Y etc.

Eu sunt si visatoare dar si realista si incerc sa obtin cel mai bun rezultat din asta. Sunt convinsa ca nici un om nu este perfect si nu poti lua pe nimeni "la puricat" din prima, sa vezi ce are, cum are, de ce are, ce face, cum face etc, e clar ca in timp se afla lucrurile astea si tot in timp vezi foarte bine reactiile unui om in diverse situatii si stii cu adevarat daca te poti baza pe el sau nu. Si mai cred intr-o vorba, ca nu cunosti un om nici intr-o viata. Oricat de profunda ar fi relatia pe care o ai, niciodata sa nu fii 100% convinsa ca totul va fi asa mereu sau ca el va fi asa mereu. Acea rezerva de 1% te face sa fii realista si constienta ca oamenii sunt imprevizibili la orice varsta si oricat de bine crezi ca i-ai cunoaste. Timpul nu poate face decat sa confirme sau infirme niste lucruri.

In concluzie, oamenii au nevoie de timp si de experienta de viata pentru a ajunge sa-si dea seama daca sunt capabili cu adevarat sa din doi unul. Actele si tot tam-tamul nu fac decat, poate, sa intareasca legatura si sa oficializeze relatia. Insa ce-i in suflet si in mintea partenerilor nu ar trebui schimbat de nici un act din lumea asta.

[Cleo]

asa-i o casnicie de proba categoric se cere in ziua de azi
o proba mai buna pt amandoi nici ca exista

sa va vedeti mutrele zi de zi si cu ochii carpiti de somn si-n pijamale nu mereu la 4 ace ca atunci cand va intalniti on a date. Deci trai de zi cu zi cu buget comun si sarcini impartite nu intalniri numai cand e rost de excursii si veselie.

[kalua]

Nici casnicia asta de proba nu-i un garant al succesului: cumnata-mea a mai fost casatorita o data, s-au luat cu acte exact in ziua in care au facut 10 ani de cand s-au cunoscut. De vreo 5 locuiau impreuna. In ziua in care au facut 15 ani de cand s-au cunoscut au semnat hartiile de divort. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

Buna lista ta, angel!

[angeldust]

Dar sunt curioasa, la cuplurile astea care au stat cativa ani impreuna, apoi s-au casatorit si dupa inca ceva vreme au divortat, care a fost motivul divortului? Nu cumva existau deja niste probleme inainte de semnarea marelui act, pe care cuplul spera ca o casatorie le va rezolva de la sine? Ca in cazurile pe care le stiu eu, cam asa a fost. Am intalnit femei care gandeau asa "Lasa ca nu e el chiar bistosh dar sunt sigura ca dupa ce ne casatorim, o sa facem copil si o sa avem casa noastra, o sa devina mai responsabil, o sa se schimbe multe". Din pacate modul asta de a gandi nu da roade in veci!

Din contra...sa spunem ca o chichita, un obicei marunt de-al lui te deranjeaza putin inainte de casatorie, dar treci cu vederea pentru ca in rest e bine. Dupa casatorie insa ajunge sa te deranjeze de 5 ori mai tare si te trezesti ca iti consumi energia si nervii pe tot felul de maruntisuri : ca nu ridica acel colac de la WC, ca nu baga mancarea in frigider dupa ce mananca, ca isi lasa hainele imprastiate prin toata casa, ca sforaie, etc.

Si mai este un caz, din pacate destul de des intalnit. Pana cand ajung sa locuiasca permanent impreuna si se simt siguri pe relatie, fiecare dintre cei doi se comporta exact asa cum cred ei ca si-ar dori celalalt, dar nu neaparat intr-un fel in care ii caracterizeaza. Spre exemplu barbatul te ajuta si spala vasele 5 luni de zile de zici ca a dat norocul peste tine, ca dupa o vreme sa fie ba prea obosit, ba il doare nustiuce, ba fa-o tu ca tu le speli mai bine, etc. Si tot din pacate, toti suntem tentati sa punem botul la "initial advertising" si apoi ne dezumflam instant cand constantam de fapt care e realitatea.

[Teocris]

Eu m-am casatorit dupa 6 ani si jumatate de tatonat situatia. De la inceput am stiut ca fac o mare greseala. Nu am acceptat cererea in casatorie pentru ca nu mai puteam trai fara el ci pentru ca mi-a fost frica sa o iau de la capat cu altcineva. Respectul meu de sine lasa mult de dorit la vremea respectiva si credeam cu tarie ca el este singurul care ma va cere vreodata de sotie. Nu ma simteam atractiva, nu simteam ca am nimic special. prin urmare, eram norocoasa ca il am pe el.
Angel are dreptate, dar este pura teorie. Nimeni, niciodata nu a luat in considerare toate astea inainte de casatorie. Traim cu speranta ca va fi mai bine, ca se va schimba in bine, ca "mie nu mi se poate intampla".
In cazul meu, situatia s-a intors la 180grade si am fost socata sa vad ca omul pe care credeam ca il cunosc, de fapt nu il cunosc deloc. Am lasat mult de la mine, am renuntat la multe(mici placeri, prietene) si nu ma simteam deloc bine. Insa am tot luptat pentru relatia asta.
A trebuit sa se intample o gramada de alte chestii si sa treaca cativa ani pentru a ajunge la stadiul de azi.

[albinuza]

Angel, eu sunt pentru la tot ce ai spus, si mai am eu o chestie!
Libertatea care iti este oferita din momentul in care te muti impreuna sau faci acte(acte care pentru mine nu reprezinta decat un avantaj in momentul in care vrei sa faci un imprumut). Daca omul de langa mine nu mi.ar oferi libertatea de care am nevoie, intimitatea de care am nevoie, ar fi o mare problema.
Daca eu vreau sa ies cu fetele intr-o seara, si el ar zice ceva de genul...da..mancare cand faci? Nu fac. Pune mana si fa, ca stii. Nu ar fi bine pentru ca m.as simti ingradita.
Daca ar avea o problema cu telefonul meu personal, si sa-l butoneze mai mult decat pe al lui, iar ar fi o problema. De asta este personal ca sa fie al meu, nu ca sa-ti bagi tu nasul in el. Si asta mereu. Nu ma refer la cazul in care ar fi ceva de ascuns.
Spre exemplu, la al meu ma deranjeaza acum ca, in momentul in care imi suna telefonul si raspund, se posteaza langa mine si incepe: Cine-i? daaa cine-i? Asta in timp ce vb la tel. si pana nu ii zic nu se lasa.

Si nu e vb numai de iesit cu fetele. Si nu numai de genul asta de libertate. Si libertatea materiala e la fel de importanta.
Am auzit de cupluri, in care ea zicea... vaai am vazut o bluzita asa de misto, si e 50 de ron. Pai si de ce nu o iei? Da vrei sa.mi sparga asta capul? Si asta in cupluri inc are amandoi muncesc cot la cot si aduc bani in mod egal in casa, daca nu chiar ea mai mult.
Atata timp cat produc pentru casa, vreau sa-mi fac mofturile, asa cum poti sa ti le faci si tu pe ale tale.
Si m-am pierdut in idei. Ca mai erau cateva... (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif)

[Fanny]

Albi, eu tind sa cred ca orice femeie isteata stie ca respectul reciproc si un anumit grad de independenta sunt esentiale in cuplu. Nu sta unul in fundul celuilalt si nici nu-l consulti pentru fiecare colt de paine pe are vrei sa-l iei.
Pentru mine importante sunt telurile comune, sprijinul reciproc (atunci cand e nevoie), responsabilitati asumate si zambete impartasite. De asemenea, rezolvarea rapida a conflictelor. Nu trebuie sa stai si sa inghiti, asteptand ca partenerul sa ghiceasca si sa se corecteze singur.
A, si mai conteaza si diplomatia.

[rozy]

Si pe mine ma cam sperie ideea de a sta cu cineva. (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) Adica...cand plec de acasa,el sa fie acolo...dar cand ma intorc,sa nu mai fie. Unde e? O sa ma macine! O sa-l sun!! Asa daca nu statea cu mine,nu stiam ca a plecat de 5 ori din casa (IMG:style_emoticons/default/ametit.gif) Da,stiu, sunt dusa (IMG:style_emoticons/default/mellow.gif)
Cat despre casnicie,cred ca un motiv bun pt care se fac acte este....partajul in caz de divort ,pensia alimentara,apartamentul care-ti ramane tie(sau nu)...etc.Plus ca un divort e asa complicat,incat partenerul se gandeste de 2 ori daca se te lase sau nu (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Si sunt si oamenii mai religiosi,care fac cununia ca sa "fie in regula" in fata lu D-zeu.
Pt faza cu banii,eu am sa aplic urmatoarea solutie: un procentaj din salariul fiecaruia (50% sa zicem),se duce intr-un fond comun pt cheltuielile casei . Restul,e problema fiecaruia ce face cu el (IMG:style_emoticons/default/wink.gif)