Despre fobii. Cum sa iti stapanesti frica. Options

[pescarush]

si eu am frica de spatii inchise: lift, metrou etc.
de cate ori urc in lift controlez (vizual) sa aiba butonul de alarma, in caz ca... brrrrr.

[3A]

maaai, vroiam sa spun ca am fobie la barbati (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif) ...dar vad ca deja a mai fost cineva cu "aspectul asta"
Adevarul e ca sunt constienta ca e capatata fobia in urma unor experiente...
eh, e lipsa de incredere asa cum spunea si Tits.

Am constatat relativ curand ca am claustrofobie (daca sunt intr-o camera mica, in care nu pot deschide geamurile...) si agorafobie (devin mai iritabila cand e prea aglomerat)
dar nu pot spune ca sunt chiar fobii ca le pot controla.

Cu insectele nu prea am nimic, mi-e sila de serpi.

Dar am vrut sa zic ceva interesant de frica de inaltime..
Eu nu aveam probleme de genul asta in copilarie, eram prin toti copacii si daca mai tineti minte santierele alea cu blocuri in constructie...mergeam pe "cantul peretilor" si n-aveam nici o treaba.
Dupa ce am nascut am constat cu surprindere ca am rau de inaltime...a fost nasol de tot, si mai ales surprinzator ca doar tot eu inainte nu avusesem nimic de genul asta...
Ciudat oricum...si am scapat de frica asta dupa 5 ani, timp in care am frecventat alaturi de fi-miu toate parcurile de distractii, incepand cu buburuza aia de se invarte cu incetinitorull in care imi venea aproape sa lesin...
Acum sunt vindecata si ma duc in parcurile de distractii de placere asa cum faceam pe vremuri.

[scorpirescu]

Sa enumar si eu:
- frica de inaltime
- frica de multime. Adica daca se aglomereaza lumea in jurul meu, adunari, etc. parca nu mai am aer si intru in panica. Asta dupa ce am trecut prin 2 concerte din alea unde de la inghesuiala nu mai aveai stapanire pe piciaorele tale si te muta valul dintr-o parte in alta, de unde nu am crezut ca mai scap.
- frica de lift ... nu ca s-ar bloca sau ceva, mi-e frica sa nu se rupa ceva si sa pice in gol. Urc cu o strangere in spate mereu in lift. De altfel si in leagan sau iuj (nu stiu cum ii spuneti voi la treaba aia din balci cu scaune atarnate de lanturi si care se invarte) mi-e frica tot asa ca s-ar rupe. De aceea pentru mine parcurile de distractie sunt un fel de minicosmar (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
- frica de intuneric. Aproape pana la 25 de ani dupa ce stingeam lumina mergeam cu ochii inchisi pana in pat. Imi era frica sa deschid ochii sau sa ma uit in oglinda in intuneric. Asta mi se trage de la povestirile "de groaza" ale copiilor seara pe scara blocului. In principiu am trecut peste asta, dar inca nu ma simt confoartabil cu ochii deschisi pe intuneric.
- frica de viteza
- frica de apa. Nu pot sa inot foarte bine, dar ma pot tine o vreme pe apa, insa daca stiu ca nu pot ajunge cu picioarele jos intru pe loc in panica si nu mai sunt in stare de nimic, ma desfigurez de teama, ma agat de ce pot sau ma duc la fund (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) Atata vreme cat stiu ca ajung cu picioarele jos n-am treaba si inot, asa mai dezordonat si ciudat, dar inot.
- frica de avion. Am zburat de 2 ori dus-intors, o data a fost foarte bine, o data m-a zguduit de numa, dar tot mi-e o fricaaaaa.
- frica de omizi sau alte lighioi (insecte urate, viespi, albine). Cum vad una is toata numai scheme de ceva corcitura de breakdance si topaiala plus zbieretele de rigoare capabile sa ridice si mortii.
Ok, ar fi cazul sa ma opresc pana nu ma intreaba cineva daca nu mi-e frica sa traiesc (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) .
S.

This post has been edited by scorpirescu: May 24 2008, 08:34 PM

[happyCat]

Ce m-am amuzat pe la topicul asta! De fapt topicul se numeste 'despre fobii si ce facem cu ele' si nu: cine ce fobii are? Ca asa, fiecare are cate o fobie, daca stam sa ne gandim.
Anyway, sora mea a avut o fobie de serpi cumplita, de care eu nici nu stiam, imi zicea ca era rau de tot, i-au bagat niste colegi un sarpe de plastic in geanta si saraca nu se mai putea opri din plans. Dar s-a autovindecat, nu stiu prin ce metode, cred ca autosugestie, nlp, ceva de genul asta. Acum nu mai are nimic, poti sa ii dai cu sarpele pe la nas si nu ii mai e frica.

[deea_naty8]

Fobiile nu se trateaza neapart prin confruntarea lor, asta e doar una din modalitati.
Eu nu am nici o fobie, dar ma gandesc nu e oare posibil sa ne cream aceste temeri fara sa ne dam seama?
O fobie serioasa, nu ca nu ar fi toate pentru persoana care le/o experimenteaza se maifesta prin atacuri de panica, daca nu este prea violenta poate sa fie doar o idee preconceputa dusa la extrem.

(IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif) AM FOBIE DE SCARILE RULANTE,BANDA RULANTA SI DE APA ADANCA. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

[isabela87]

buna,sunt noua pe forum si am mare nevoie de ajutor...mi-e tare,tare ,tare frica de insecte.de toate felurile.de la cele mai mici la cele mai mari.de la furnici,muste,viermi...la cele mai mari si urate.sunt constienta ca unele dintre ele sunt inofensive insa teama si scarba ca r putea sa ma atinga imi provoaca tot felul de senzatii:inima incepe sa bata tare,se invarte tot in jurul meu,imi lipseste respirul...si asa mai departe-un atac de panica.cand eram mica nu aveam toate prob acestea.insa acum la 22 de ani viata e dificila cu asa o fobie de nesuportat.nu pot deschide geamu de frica ca imi intra ceva in casa.nu ies pe terasa,ma uit mereu pe pereti sa vad daca am vreun musafir,nu manac fructe care pot contine viermi(cirese,mere...).nu ma duc la iarba verde si asa mai departe.imi intuneca viata de zi cu zi.sotul meu se enerveaza cand ma aude cum tip cand vad vreo insecta.nu intelege de ce imi e atat de frica de ceva atat de mic.in schimb pot spune ca nu imi e teama de soareci,serpi si alte animalutze.am cosmaruri cel putin odata la 3 zile in care sunt mancata de insecte,in care casa mea e invelita de tot felul de viermi...
in fine treaba e ca eu am incercat sa fac tot posibilul sa imi usurez viata...cand vad vreuna incerc sa imi fac curaj si o strivesc,panjele de paianjen le caut si le curat...insa e greu.imi e greu si sa cumpar cartofi sau alte legume ca dupa nu am curaj sa bag mana in punga sa le scot.nu bag mainile unde nu vad ce e,in intuneric,pe sub dulapuri(daca imi cade ceva astept sa vina sotul meu acasa sa le scoata).
am devenit obsedata de curatenie ca sa evit sa ma gandesc ca praful provoaca panje de paianjen,umezeala sau apa viermi,mizeria muste si asa mai departe.pe zi ce trece imi e greu si sa intind rufe pt ca amm gasit un gandac din ala negru si mare in cosu cu carlige...imi vine sa palng numa cand ma gandesc
parca nu vor sa ma lase in pace.
e lunga povestea...am nevoie de ajutor si sa fiu sincera nu am timp sa merg la un psiholog si sotul meu nu ar fi de acord pt ca sustine ca nu e o chestie asa important.rad toti de mine.imi e tare rusine.

[Globetrotter]

Draga mea, te rog sa scrii mai ingrijit pentru ca ne este greu sa urmarim ce vrei sa spui in propozitii interminabile si fara majuscule la inceput.
In legatura cu problema ta, mie mi se pare ca te afecteaza, este destul de grava si are un efect mare asupra calitatii vietii tale. Probabil ca isi are radacina in alta parte, si cred ca ar trebui sa primesti ajutor specializat.
Este incredibil faptul in care se poarta sotul tau cu tine, faptul ca se enerveaza si nu e de acord sa mergi la psiholog. Mi se pare ca nu te intelege. Dar sincera sa fiu nici pe tine nu te inteleg. De ce trebuie sa iti dea sotul voie sa faci asta? Eu stiam ca fiecare om e liber sa faca propriile alegeri si sa nu fie constrans de altul.
Tine minte ca nu are de ce sa-ti fie rusine, iar cei care rad au si ei fobiile lor si incearca doar sa te puna in inferioritate.

[isabela87]

Draga mea, te rog sa scrii mai ingrijit pentru ca ne este greu sa urmarim ce vrei sa spui in propozitii interminabile si fara majuscule la inceput.
In legatura cu problema ta, mie mi se pare ca te afecteaza, este destul de grava si are un efect mare asupra calitatii vietii tale. Probabil ca isi are radacina in alta parte, si cred ca ar trebui sa primesti ajutor specializat.
Este incredibil faptul in care se poarta sotul tau cu tine, faptul ca se enerveaza si nu e de acord sa mergi la psiholog. Mi se pare ca nu te intelege. Dar sincera sa fiu nici pe tine nu te inteleg. De ce trebuie sa iti dea sotul voie sa faci asta? Eu stiam ca fiecare om e liber sa faca propriile alegeri si sa nu fie constrans de altul.
Tine minte ca nu are de ce sa-ti fie rusine, iar cei care rad au si ei fobiile lor si incearca doar sa te puna in inferioritate.

multumesc de raspuns,scuze daca nu se intelege caligrafia sau vocabularul meu insa eu sunt de 8 ani in Italia si am terminat scoala aici,imi vine greu sa scriu in romana dupa tot acest timp.
sotul meu nu e o pers asa rea cum pare,ma intelege cat de cat insa cred ca sunt eu insuportabila cu crizele pe care le fac. El incearca mereu sa le ia din calea mea,imi intinde rufele cand eu nu am curaj sa ies si multe altele. Nu e de acord sa primesc ajutor specializat pt ca a fost foarte dezamagit de multi dintre medici, si nu crede ca am nevoie de cineva sa ma ajute,zice ca pot sa ma ajut singura. Si oricum acum cautam o alta casa in care sa fiu mai protejata de aceste creaturi.
multumesc oricum
astept oricand respunsuri

[Globetrotter]

Isabela, nu este greu sa scrii cu litera mare la inceputul propozitiei. De asemenea nu mai cita antevorbitorul.
La ce astepti raspunsuri? Spui ca ai nevoie de ajutor dar ce fel de ajutor putem noi sa iti dam? Oricum raspunsurile nu iti convin, tu cauti de fapt doar scuze pentru faptul ca nu iei masuri. Nu exista o formula magica pentru a te scapa de fobie, trebuie doar sa incerci sa te informezi si sa capeti ajutor specializat. De asemenea, doctorii trebuie sa ii alegi, normal ca exista psihologi buni si psihologi prosti.
De fapt problema e alta. Tu nu spui: eu nu vreau sa fac asta, ci spui: sotul meu nu vrea sa fac asta, tu gasindu-i lui scuze. Asta denota faptul ca el te controleaza, iar tu nu detii controlul asupra propriei vieti. Un alt motiv pentru care ai avea nevoie de tratament.
Imi pare rau daca par prea dura, dar sa stii ca problemele nu o sa dispara pur si simplu cu timpul, ci doar se agraveaza.

[isabela87]

Ai dreptate.
Multumesc de ajutor. Stiu ca viata mea personala e plina de probleme. O sa incerc sa le rezolv una cate una.
Nu incep nici cu insectele nici cu sotul meu,insa sunt mult mai complicate.
Nu mi se pareau atat de importante inainte sa scriu aici.
Eu am mai fost la psihologi si psihiatri in adolescenta,insa credeam ca sunt vindecata...poate nu
Multumesc inca odata. O sa vad ce pot sa fac si sa caut ajutor