A fost o data... amintiri despre animalutele care ne-au umplut vietile, In Memoriam - Podul Curcubeului Options

[Diana.]

Un om si cainele lui mergeau de-a lungul unui drum. Omul admira imprejurimile, cand deodata isi dadu seama ca nu mai este pe pamant, ci in lumea celor drepti. Isi aduse aminte cum a murit si ca prietenul sau necuvantator murise de cativa ani. Se mira si merse mai departe, gandindu-se unde duce drumul pe care mergea. Dupa putin timp, ajunsera la o stanca alba si inalta ce se intindea pe o parte a drumului. Parea ca este facuta dintr-o marmura foarte fina. La capatul unui deal, stanca era impartita in doua de un arc care stralucea in lumina apusului. Cand ajunse in fata arcului, vazu o poarta imensa iar strada pe care mergea era facuta din aur. Omul de indrepta spre poarta si in timp ce se apropia vazu un om care statea la un birou in fata intrarii.
Cand ajunse destul de aproape ii striga omului "Scuza-ti-ma, unde ma aflu?"
"Acesta este Raiul, domnule" raspunse omul de la birou.
"Wow! Imi puteti da si mie niste apa, va rog?"
"Bineinteles. Intrati va rog, si o sa va aduca cineva apa imediat."
Omul de la poarta gesticula si poarta se deschise.
"Prietenul meu poata sa intre si el?" intreba calatorul si arata spre cainele sau.
"Imi pare rau dle, nu aveti voie cu animale."
Calatorul se gandi o clipa si apoi se intoarse si isi continua drumul pe care mergea impreuna cu cainele sau. Dupa o buna bucata de vreme si dupa ce strabatu o distanta considerabila, ajunse la un drum noroios care ducea spre o ferma, poarta fermei aratand ca si cum nu ar fi fost niciodata inchisa. Nu erau garduri si cand se apropie vazu inauntru un om sprijinit de un copac, citind o carte.
"Scuzati-ma, aveti putina apa?" intreba calatorul.
"Da sigur, este o pompa chiar aici, intrati va rog."
"Dar prietenul meu, poate intra?"
"Cred ca este un castron langa pompa."
Calatorul intra impreuna cu cainele sau si gasi o pompa veche de mana cu un castron langa ea. O umplu, bau pana se satura si apoi o dadu cainelui sau. Dupa aceea, calatorul se indrepta catre omul care citea in continuare o carte langa copac si il intreba "Cum se numeste acest loc?"
"Acesta este Raiul", raspunse omul.
"Hmm, este destul de ciudat, omul de mai inainte mi-a spus de asemenea ca acela este Raiul."
"Ahh, locul acela cu poatra de sidef si drumul pavat cu aur? Acela este Iadul."
"Si nu va deranjeaza ca se folosesc de numele dvs?"
"Nuu, ne bucuram ca ei departajeaza oamenii, cei buni de cei care si-ar lasa cel mai bun prieten un urma."

[Fanny]

Superba parabola! (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Lexie]

Foarte faina parabola, mi-a placut! (s-a strecurat si o greseala pe acolo "Scuza-ti-ma, unde ma aflu?"... e o cratima in plus (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) )

[Diana.]

Testamentul unui caine

"Eu, Blemy, sub povara anilor traiti si simtind apropierea mortii, depun acest testament în ascunzatoarea din memoria Stapanului meu.

Nu am alta mostenire sa-i las decat dragostea si fidelitatea mea. Aceste valori le las mostenire tuturor celor care m-au iubit, dar în special Stapanului si Stapanei mele, care, stiu sigur, vor plange dupa mine mai mult decat oricine.

Îl vor ruga pe stapanul meu si pe Stapana mea sa nu ma uite niciodata, însa sa nu planga dupa mine foarte mult. Cat am trait am încercat sa Le fiu o alinare în momente de tristete si sa le sporesc bucuria în zilele fericite. Astfel nu vreau sa fiu cauza suferintelor Lor dupa moartea mea.

Vreau ca Ei sa tina minte ca, datorita dragostei pe care mi-au oferit-o si atentiei Lor fata de mine, eu am avut o astfel de viata fericita alaturi de Ei. Însa la apusul vietii mele am orbit si am asurzit, nu puteam sa simt nici macar o pisica care-mi trecea pe sub ochi. Toate astea ma umileau si îmi lezau orgoliul.

A venit timpul sa-mi iau ramas bun, pana a deveni o povara pentru cei ce ma iubesc. Simt ca bucuria de a trai m-a parasit.

Îmi pare rau sa ma despart de Ei, însa nu-mi pare rau dupa viata. Spre deosebire de oameni cainilor nu le este frica de moarte. Noi o acceptam ca pe o parte a vietii, si nu ca pe ceva îngrozitor care nimiceste viata.
Cine stie ce ne asteapta dupa moarte?

Cred ca exista un Paradis, unde toti sunt tineri si plini de forta, unde toti cainii zburda zile întregi si primesc de mancare o data la fiecare ora, unde în serile lungi cainii se aduna în jurul a milioane de semineuri si îsi amintesc de timpul în care traiau pe pamant si de dragostea Stapanilor sai.

Mi-i frica sa nu cumva sa fie prea bine, chiar si pentru un caine ca mine. Însa cel putin acolo ma asteapta linistea. Liniste si repaus pentru inima mea obosita si oasele îmbatranite si un somn vesnic în pamantul pe care l-am iubit atat de mult.
Poate asa o sa fie chiar mai bine.

Ultima mea rugaminte.
Am auzit-o pe Stapana mea spunand: "Dupa moartea lui Blemy nu ne vom lua nici un caine pentru ca nu voi mai pute iubi pe nimeni cum l-am iubit pe el".

O rog, în memoria dragostei pe care mi-a purtat-o, sa-si ia alt caine, pentru ca altfel urma pe care i-am lasat-o în memorie va fi neplacuta. Eu vreau sa stiu ca dupa mine Ea nu-si va mai imagina viata fara caine!

Nu sunt o fiinta invidioasa. Sunt convins ca majoritatea cainilor sunt buni, desi e putin probabil ca urmasul meu va fi la fel de iubit, si în mod sigur nu va fi atat de educat, frumos si autoritar cum am fost eu. Indiferent de toate neajunsurile lui inevitabile îi las mostenire zgarda, lesa si hainuta pentru vreme rea.

Si ultimul lucru: draga mea Stapana si dragul meu Stapan - De fiecare data cand veti veni la mormantul meu, ganditi-va cu tristete si cu bucurie în suflet "Aici zace cel care a fost iubit si care a iubit".

Eu Va voi auzi si nici moartea nu va împiedica sufletul meu sa dea recunoscator din coada. Va voi iubi mereu asa, cum numai un caine poate iubi. "

[albinuza]

Cred ca nu iti dai seama cum bocesc!!! nu mai pot sa respir!! (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

[Diana.]

Am bocit si eu . Si-acum am un nod in git.In ultima vreme imi amintesc des de judicuta mea. Si mi-i dor si de bonicel ca nu am vazut-o de un an...

[albinuza]

eu ma gandesc la Rona mea. nici eu nu am mai vazut-o de la sarbatori. (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

[Ice_qween]

(IMG:style_emoticons/default/crying.gif) giony al meu nu mai e (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) a murit (IMG:style_emoticons/default/crying.gif) alaltaieri s-a intamplat si de atunci plang non-stop.Il vreau inapoi,viata e urata fara el (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[Diana.]

Ce-a patit? (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[3A]

Ice, imi pare tare rau.... pentru pierderea ta...

Al meu a fost stricat la burta si lesinat nitel de boala si tot eram terminata de grija lui...

Offf, nu ma pricep sa zic cuvinte de imbarbatare...