De cand m-am mutat in Craiova, am devenit o “fitoasa”. Merg la serviciu numai cu taxi. Deh, fiecare cu tabieturile lui.

Haideti, ca nu e chiar asa. De acasa la birou nu circula nimic direct, asa ca, mai de voie, mai de nevoie, singura optiune (inafara de o plimbare de jumatate de ora pe jos) este acest mijloc de transport.

Daca ma gandesc ca fac asta aproape zilnic, de circa 6 luni, pot spune ca am o experienta vasta in ale taximetriei. Si mai exact, in al tipologiei taximetristilor. Exista cateva tipuri importante, pe care in timp, inveti sa le recunosti. Acum, cand ma urc intr-un taxi, pot sa cataloghez omul de la volan de la prima cheie.

1 – vitezomanul – astia sunt cei mai periculosi. Pana acum, era sa intru in spital de cateva ori din cauza lor. Schumacher e mic copil pe langa el. Are o masina sub cur si nu ii e teama sa o foloseasca. Taie fata celorlalti din trafic, depaseste pe dreapta, ma arunca dintr-o parte in alta a masinii la curbe, rotile scartaie, scot fum. Trece pe rosu. Ei, era rosu doar de doua secunde, are o scuza, da? Avea viteza prea mare si nu mai poate opri.
Avantaj: ma incarca cu energie pentru o zi intreaga. Asta daca imi trece greata si durerea de cap capatata.

2 – melcul – opusul vitezomanului. Merge cu 10 la ora, ne depasesc chiar si pietonii. Omul are un ritm al lui si nu il scoti din el nici cu tunul. Tacticos, lenes, parca se plimba prin parc intr-o dupa amiaza insorita de duminica. Face coada in spatele lui, primeste claxoane, injuraturi, semne facute prin geamul portierei. Omul nu vede, nu aude.
Avantaj: vad orasul, ca in general nu prea apuc sa ies din casa.

3 – vorbaretul – nu apuc sa ma urc bine in masina ca incepe: “Unde mergeti?” “Ramaneti acolo?” “Aaa, lucrati la…? Il cunosc pe patron, baiat de treaba. Auzi, da nu te intereseaza sa iti faci o pensie private la mine?” Vorbeste despre orice: vreme, stirile de aseara, orasul Craiova in general, politica, fotbal, orice se petrece in momentul ala pe strada. Ma streseaza la culme, mai ales ca incerc sa ciulesc urechile la Kiss FM-ul din surdina, pentru a prinde “Tocanita de gazete”. Apoi, eu nu am chef de vorba la prima ora. Inca visez la patul cald lasat acasa si vorbaria aia fara rost ma scoate din vis.
Avantaj: nici unul. Il declar cel mai stresant taximetrist peste care pot sa dau.

4 – Mutul – ma urc in masina, spun “Buna dimineata!” “Hmhmm”. Spun destinatia. Nimic. Bun asa. Ajung la destinatie fara nici un cuvant schimbat, platesc, multumesc, cobor.
Avantaj: my kind of guy! Ma lasa sa ma gandesc la ale mele, ma serveste, fara cuvinte in plus, fara regrete

5 – Nervosul – asta e o varianta a vitezomanului, numai ca asta isi insoteste manevrele si de injuraturi. Injura orice: soferii din trafic, pietonii, semafoarele, trecerile de pieton, mai are un pic si ma tem ca ma va injura si pe mine, ca am indraznit sa ma urc la el in masina si sa ii provoc asemenea stres.
Avantaj: un vocabular “colorat” imbogatit.

6 – Galantul – ma vede ca ies din bloc, sare din masina si imi deschide portiera. Usor pusa in garda, ma urc. Pe drum, ma intreaba daca merge prea repede, daca merge prea incet, ce traseu imi convine mai mult, iar ajunsa la destinatie, alta saritura spre portiera sa mi-o deschida, gest insotit de rugamintea de a-i lasa numarul de telefon. Ii arat verigheta si il calmez.
Avantaj – poate fi util in diminetile cand ti se pare ca parul e o matura, ca te-ai ingrasat doua kile si ca fata ta arata ca dupa bombardament.

7 – Afemeiatul – desi are o femeie in masina, nu se sfieste sa claxoneze orice fusta de pe strada si sa comenteze catre mine atuurile fizice ale suratelor mele. La fiecare fraza baga cate un “Domnule, dar cum arata fetele in ziua de azi!” Ma simt nu ca o femeie, eu insami, ci ca un prieten de pahar al lui, intr-o vineri seara la o terasa pe marginea strazii. Incep sa imi fac probleme despre propriul sex appeal: Dai o ce am? De mine de ce nu se ia?
Avantaj: intotdeauna ma bucura o situatie plina de umor, mai ales la prima ora.

8 – Batausul – asa cum ii spune numele, asta e rau. Nu cu mine, Doamne fereste! Are ce are cu soferii nepriceputi din trafic. Odata, la un semafor, un astfel de exemplar s-a dat jos din masina, s-a dus la cel din fata lui, care indraznise sa ii blocheze fata cand vroia sa faca dreapta , l-a scos din masina si i-a trantit vreo doi pumni.
Avantaj – cand m-am dat jos din masina lui, i-am multumit Domnului ca sunt teafara.

9 – Pierdutul – e taximetrist, dar nu cunoste orasul. De cand ma urc in masina si ii spun destinatia, ma priveste cu ochi mirati si ma intreaba : Unde e asta? OMG! Ce ma fac? Ca eu si orientarea nu ne impacam prea bine. Ii explic. Nici o sclipire in ochii lui inteligenti. Incep. Mergeti drept inainte. Faceti stanga. Dreapta. Stanga. Stanga…si tot asa, pana ajung la firma.
Avantaj – ma simt plina de importanta ca eu, pierduta in spatiu de altfel, cand e vorba de orientarea in oras, am ghidat un taximetrist.

10 – Distratul – ii zic adresa si ma intorc la ale mele. Adica imi pun castile sa ascult Kiss, ca el asculta house la 8 dimineata si asa ceva e prea strong la ora aia pentru mine. La un moment dat, ma pomenesc ca a trecut de mult de locul unde trebuia sa faca stanga, spre strada pe care i-o dadusem. Il las. In fond, nu o sa ii platesc un sfant in plus, daca e cascat. Insa nu da nici un semn ca si-ar da seama de eroare. La un moment dat il intreb politicos:”Nu va suparati…ce cautati pe aici? Aveti vreo treaba, ceva?” “Pai, nu ati zis Str Florilor nr 128?” “Nu, am zis Strada Frunzelor, nr 28!” “Aaaa. Pai, de ce nu ziceti nimic?” Eeeuuu? Dar tu ce ai? Esti indragostit? Intoarce si ma duce la firma dupa ce m-a plimbat jumatate de oras in directia gresita. Ii platesc cat ar fi trebuit sa ii dau de drept si cobor.
Avantaj: o plimbare invioratoare la prima ora.

11 - Rabla - asta nu se refera la sofer, care poate fi orice tip din cele de mai sus, ci la masina. Sau...ma rog, tentativa de masina. Tremura din toate incheieturile, abia porneste, merge greoi. Stau cu sufletul la gura sa nu se dezmembreze in drum. Una chiar s-a dat duhul in mijlocul unei intersectii aglomerate. A trebuit sa ma duc pe jos la firma. Noroc ca nu mai era mult pana colo. Cand am ghinionul sa dau de o rabla, mereu am impulsul de a imi scoate picioarele prin podea, a lua masina de portiere, ca pe o fusta si a porni la goana, ca in The Flintstones.
Avantaj - un sentiment de usurare cand ajung intr-un sfarsit, fara sa ii fi cazut vreo piesa.

12 – Femeia – ei bine, femeile taximetriste sunt o categorie aparte. Intodeauna le-am admirat: pentru priceprea lor la volan, pentru curaj (nu as putea sa risc sa iau orice nebun in masina), pentru ca fac o munca de barbat. Nu e vorba ca femeile nu ar fi bune soferite, nu despre asta vreau sa vorbesc. Pur si simplu, ma frapeaza cand vad o femeie care si-a ales aceasta meserie.


In concluzie, drumul meu spre birou este intotdeauna o sursa de surprize. Ceea ce este mai important, este ca ma scoate din cotidian, alunga plictiseala. Si ajung la birou inviorata, cu o noua anecdota de povestit colegilor la prima ora.