IPB

Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

4 Pages V  < 1 2 3 4 >  
Reply to this topicStart new topic
> Suntem pregatiti pentru acel moment in care "ei nu mai sunt"?, Moartea unui parinte, copil sau a unei persoane apropiate
Marbella
post May 21 2006, 03:56 PM
Post #11


Incurabil
*****

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,440
Joined: 21-February 06
Member No.: 235



Ari imi pare rau ca treci prin toate astea (stiu cum este), sa ai putere sa le duci pe toate si iti doresc tot binele din lume.Intr-adevar niciodata nu vom fi pregatiti pentru a pierde pe cineva drag, dar parca in momentele alea devii mai puternic cu toate ca sufletul parca iti urla de durere.
Eu acum 13 ani mi-am pierdut tatal (tot pacatosul de cancer) si nici acum nu m-am obisnuit ca el nu mai este.Era un om extraordinar, politist fiind era indragostit de meseria lui (criminalistica) si iubea oamenii.A fost si continua sa fie un exemplu pentru mine.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
17girl
post May 25 2006, 04:17 PM
Post #12


Incurabil
*****

Group: Membru de Onoare
Posts: 768
Joined: 5-February 06
Member No.: 185



nu putem fi pregatiti decat daca suntem de-a dreptul negri la suflet. eu cel putin, am constant in suflet gandul k ai mei ar putea sa fie diagnosticati cu boli grave, slava domnului, tata si-a facut de curand analizele si e ok, sper sa faca si mama la fel (desi mi-e tare frica).
Ma gandesc la o prietena, a carei mama a murit dupa o lupta de 4 ani cu cancerul la san, chiar cand urma ea sa dea capacitatea. Fata asta s-a schimbat intr-atat, n-ati mai recunoaste-o acum, ce-i drept, in bine, desi chiar si dupa moartea mamei sale, a continuat sa sufere (tatal ei recasatorindu-se imediat, la o luna cu o amanta pe care o avea de cand traia mama fetei), iar acum e nevoita sa traiasca cu ei in casa. eu cred k as deveni f rea, va dati seama, ea si-a pierdut si mama si tatal (fata de care nu mai simte mai nimic, isi doreste sa scape din orasul asta, sa ajunga in bucuresti si sa uite; acolo e si fratele ei). nu stiu de ce am scris asta, poate m-am descarcat, pt k dupa ce am auzit povestea ei, am plans si m-am gandit k tatal ei e ultimul om de pe pamant. degeaba are bani, mai ales k si-a trecut intreaga afacere pe numele sotiei actuale, nu s-a gandit la copii deloc. fata asta nu ar suferi daca tatal ei ar muri, cel putin asat spune. dar o inteleg
Go to the top of the page
 
+Quote Post
crisanda
post Jun 17 2006, 05:10 PM
Post #13


Tratabil
**

Group: Dependent
Posts: 139
Joined: 19-April 06
From: Sharjah, UAE
Member No.: 307



Ari nu poti sa fii pregatit pentru asta.

Eu una ma gandesc cu groaza la momentul respectiv. Pe de alta parte ma consider mult mai fericita decat multi - in primul rand pentru ca i-am cunoscut pe ai mei parinti, apoi pentru ca ei se iubesc atat de mult si pentru ca i-am avut langa mine (si sper sa ii mai am) atat de mult. Cand imi vine in minte eventualitatea respectiva ma gandesc la copii care isi pierd parinti si multumesc lui Dumnezeu ca nu am fost intr-o situatie de genul...

Stiu ca nu e acelasi lucru, dar m-a durut mult pierderea bunicilor mei, si mai ales a bunicului din partea tatlui - el a fost singurul care nu ar fi vrut ca eu sa plec din tara, si la 4 luni dupa ce am plecat a disparut (desi nu a fost bolnav nici o clipa cred ca stia). Ieri ma gandeam ca de fapt si pe el si pe mama mamei ii consider inca prezenti dar foarte departe. Am senzatia ca in momentul in care o sa ma duc pe la casele lor ei or sa fie acolo, undeva in casa, sau in gradina. Bunicul din partea mamei a disparut de mult, m-am obisnuit cu absenta lui, de fapt l-am iubit mai mult dupa ce nu a mai fost decat in timpul vietii...stiu ca suna ciudat, dar ...uff e o poveste lunga...


Mama mamei a fost mult timp bolnava, a dus-o cu cancer vre-o 4 ani... era destul de rau si ai mei s-au dus sa o vada inainte de craciun (100km de Bucuresti), au plecat sambata nu mai stiu de ce nu am putut sa ma duc cu ei, si duminica m-a apucat ca vreau sa ma duc si eu... toata lumea a incercat sa ma opreasca ca ninge si e polei si eu nu am experienta la condus si cine stie, ca pot sa ma duc duminica viitoare dar eu nu si nu ca trebuie sa ma duc ... pana la urma iubitul meu din vremea aia care era in pioneze cu ai mei a decis sa ma duca el pana acolo si sa ma lase sa ma intorc cu ai mei...a fost ultima oara cand am vazut-o pe mamaie, duminica, si miercuri s-a prapadit...

Hai ca am dat la soriceii....

Mama tatei e inca in viata, abia astept sa o vad... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif) saptamana viitoare (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif) si sa ma bucur de fiecare clipa.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fortelady
post Jul 13 2006, 06:36 PM
Post #14





Musafir






peste cateva zile se implinesc 5 ani de cand bunica mea a incetat din viata.
imi amintesc si acum de parca ar fi fost ieri ultima ei noapte, conectata la aparate, in bucuresti, la spital. medicii nu ne-au zis cat va mai rezista (tumora era extrem de agresiva), ne-au garantat doar ca va trece noaptea.
pentru prima data in viata, am simtit panda mortii. la modul fizic. am simtit cum ceva, mai puternic decat mine, e acolo in salon si asteapta, implacabil, intr-un colt. ceva necunoscut, care e dincolo de intelegerea mea. e o senzatie oribila.
chiar si acum cand imi amintesc ma trec fiori reci. desi mai erau membri ai familiei in bucuresti, nimeni nu a venit in noaptea aia la spital ca sa stea cu mine.
ironia sortii? dintre toti nepotii, eu eram cea mai putin iubita, iar dintre cele doua nurori, mama cea mai putin agreata. ultima noapte si-a petrecut-o cu mine, a murit alaturi de mama mea... soarta (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Leea
post Jul 13 2006, 07:28 PM
Post #15


Incurabil
*****

Group: Obsedat
Posts: 744
Joined: 31-May 06
Member No.: 352



Eu din pacate traiesc cu sabia lui Damocles deasupra capului. Mama e bolnava de mai multi ani, si nu este o zi in care sa nu-mi treaca prin minte ca poate asta e ultima... Nu este dimineata in care sa nu deschid usa camerei ei cu groaza... Se stinge incet si sunt extrem de putine lucrurile pe care le mai pot face pentru ea, din pacate. Si a ramas foarte putin din persoana admirabila care a fost.
Daca sunt pregatita? Nici gand, n-am sa fiu niciodata! Dupa moartea tatalui meu n-am mai scapat de sentimentul ca sunt orfana, si eram om in toata firea.
Cumplit topic!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fortelady
post Jul 14 2006, 10:05 AM
Post #16





Musafir






mult curaj Leea. e tot ce pot sa iti spun (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)
cunosc sentimentele pe care le descrii aici.

azi am aflat ca fetita unei colege de servici a mamei a fost operata la ureche si se rezultatul biopsiei nu e bun deloc. sarmanii parinti sunt distrusi, toata fabrica unde lucreaza este terminata. eu am simtit ca mi se taie picioarele cand am auzit. copil de 14 ani, premiant, olimpic, trecuse clasa a 8a. cumplit (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
catalina77
post Jul 14 2006, 10:18 AM
Post #17


Incurabil
*****

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,498
Joined: 9-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 54



Mama ce topic! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/crying.gif)
Ma faceti sa plang mai fetelor...mi-am amintit atatea.. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/crying.gif)
Ce pot sa spun e ca nu sunt si nu voi fi vreodata pregatita...mi-e groaza de-a dreptul sa nu-i mai am langa mine...imi amintesc ca acum ceva timp am visat ca tata nu mai era...visam...si avem o durere groaznica in piept...atat de grea incat aveam senzatia ca-mi striveshte inima... Ma gandesc cu groaza la momentul in care va fi realitate. Nici macar nu vreau sa imi imaginez. REFUZ sa fac asta deshi sunt constienta ca nu exista nemurire...

Ari...imi pare rau pentru ce ti se intampla... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)

PS: Eu plec de aici ca ma pun pe jelit : (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/crying.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
kalua
post Jul 14 2006, 05:29 PM
Post #18





Musafir






Sa va spun prin ce-am trecut asta-noapte: ai mei pleaca azi in Ro (cu masina, tata conduce), aseara pe la sapte vorbesc cu maica-mea la telefon, imi spune ca taica-meu nu se simte prea bine si ca a tocmai luat o pastila de linistire si ca vrea sa se intinda, iar ea pleaca sa mai ude o data gradina.
Pe la 11 noaptea suna telefonul si maica-mea, care-i o calma prin definitie, plangand-urland imi spune ca nu l-a gasit pe tata acasa cand a venit de la gradina si ca n-a venit pana acum. (Taica-meu nu-i omul sa umble aiurea, iar cand a doua zi are de facut drumuri lungi incearca sa se odihneasca cat poate inainte). Fiica-mea s-a trezit si ea de la telefon, prima reactie a corpului la toti trei a fost sa mergem la toaleta, (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/huh.gif) apoi am dat fuga (cu totii) la mama. M-am gandit sa-mi iau mobilul si o lanterna mare cu mine, daca e sa-l cautam, ca exact la asta m-am gandit, i s-o fi facut rau pe strada sau in parc si-i cazut pe undeva. Sau intre timp chiar cules si dus pe la vreun spital, dar nimeni nu-i stie numele, ca era plecat fara acte-n buzunar.
Cand aproape ajungem la ei il vad mergand cu alti 3 oameni. N-am oprit acolo, am zis ca acum e mai important s-o linistesc pe mama, care era terminata. Din plans s-a oprit mai repede, dar avea un tremur care a mai tinut-o cel putin un sfert de ora.
A aparut si domnul, a iesit sa se plimbe un sfert de ora si l-a intalnit pe preotul parohiei lor, care iesise si el la o plimbare. Si s-au tot plimbat, s-au mai intalnit cu o familie si tot asa... (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/angry.gif)
Multumesc Celui de Sus ca nu s-a intamplat nimic, dar sperietura care ne-a tras-o n-o s-o uit asa usor.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ala80
post Jul 14 2006, 05:35 PM
Post #19


Oli, Popeye's babe
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 4,290
Joined: 7-February 06
From: Bucuresti
Member No.: 194



Kalua, mi-ai trezit niste amintiri...de mi-au dat lacrimile. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)
Era sa-i pierd pe ai mei din cauza unei intoxicatii de gaz. Nu vreau sa intru in detalii dureroase. Eu eram la Bucuresti si ei erau in provincie....nu mai pot sa scriu ca retraiesc acele momente.

Ii multumesc lui Dumnezeu ca ne-a ajutat sa ramanem o familie.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ariana
post Jul 14 2006, 06:16 PM
Post #20


Membru de Onoare
*****

Group: Incurabil
Posts: 1,263
Joined: 7-December 05
From: Timisoara
Member No.: 15



Leea iubita ce sa iti mai spun?"Mult curaj?"
Nu iti spun asta...pentru ca trec prin acelasi gen de supliciu iar sperantele mele...nu stiu pe unde sunt imprastiate.
Viata mea de la o vreme incoace s-a schimbat destul de mult.Diagnosticul tatalui meu a cazut ca un par in capul meu si de ceea ce mi-a fost teama nu am scapat :cancer si chimioterapie.Si intr-o zi cand am sa ma pot concentra chiar as vrea sa deschid un topic pe tema asta(sper sa nu va deranjeze). caci pe noi ne-a luat totul prin suprindere.

Kalua ma bucur din suflet ca e ok tatal tau.

Fetele va pup...si multumesc.
Go to the top of the page
 
+Quote Post

4 Pages V  < 1 2 3 4 >
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



Lo-Fi Version Time is now: 29th March 2024 - 01:42 PM