Printable Version of Topic

Posted by: herminairina Sep 19 2008, 03:46 PM

eu cred ca fiecare lucru pe care il facem e din egoism.sa vedem...ati fi de acord ca atunci cand partenerul ne cere sa facem ceva pt el,o facem de fapt pt starea noastra de bine?atunci cand faci un sacrificiu pt cineva il faci pt ca acea pers sa fie fericita,daca nu e nu poti fi nici tu iar tu de fapt te gandesti la fericirea ta,in mod inconstient chiar.alt exemplu:daca renunti la o pers pt ca...poate acea pers vrea sa fie cu altcineva,nu o faci pt a fi el fericit ci pt a se gandi ca tie trebuie sa-ti multumeasca ca e cu acea pers si pt a fi mereu in mintea lui.
va astept parerile...

Posted by: angeldust Sep 19 2008, 04:18 PM

perfect de acord.
Am mai sustinut si eu teoria asta cu ceva vreme in urma. Dar eu nu o privesc ca pe ceva rau. Egoismul ca si iubirea are atat o conotatie pozitiva cat si una negativa. Pentru mine una nu prea conteaza "de ce"-ul cat conteaza output-ul, rezultatul final. Daca ajuti o persoana aflata in nevoie, normal ca o faci in primul rand pt tine, ca sa te simti bine cu tine, folositor, mai bun decat ceilalti, etc. Si e o situatie ideala win-win situation. Castigi si tu si cel pe care il ajuti.
Acum exista tot felul de nuante si aici. Spre exemplu am tot respectul pentru oamenii care ajuta alti oameni sau fac un gest frumos pentru cineva, indiferent de motivele lor. Insa genul acela de oameni care apoi bat apa in piua cu "ce am facut eu, ca eu am dres si am cules si nu inteleg de ce nu mi se ridica o statuie pt asta"...astia mi se par de-a dreptul dezgustatori. Ii inteleg, le inteleg frustrarea, sentimentul de inutilitate si neimplinirile pe care incearca sa le acopere in acest mod, dar asta nu ii face mai putin dezgustatori in ochii mei.
In fine, parerea mea e ca avem nevoie de egoism in aceeasi masura in care avem nevoie de iubire. Sau poate merg mana in mana cum spui tu, una se naste din cealalta. Dar daca ele sunt prost intelese, pot naste monstri in egala masura. Si ele dau rezultate pozitive de obicei acolo unde exista si modestie, inteligenta si blandete.

Posted by: kalua Sep 19 2008, 04:30 PM

Va dau dreptate, dar am o exceptie de la regula: o mama cu bebelusul ei.

Posted by: angeldust Sep 19 2008, 04:38 PM

Da, la o mama cu bebelusul ei e sentimentul acela ca il percepi ca fiind o parte din tine si chiar mai importanta decat tine pentru ca instincul iti spune ca bebelusul reprezinta "noul", partea din tine care merge mai departe. Si de aceea unele mame se sacrifica pentru copil fara a sta pe ganduri. E egoismul speciei care nu le lasa sa actioneze altfel.
O parte cu adevarat ciudata din punctul meu de vedere si care mi se pare cat se poate de nenaturala, este cazul mamelor care isi arunca pruncii la ghena de gunoi. Si ar putea intra aici si varianta in care femeile avorteaza. A nu se intelege ca le condamn pe acestea din urma, ca unele poate au motive bine intemeiate, dar mi se pare un caz in care egoismul personal reuseste sa pacaleasca egoismul speciei si mie una asta mi se pare ciudat.

Posted by: albinuza Sep 19 2008, 04:51 PM

de acord. Dar totusi, daca stai si te gandesti bine, si in cazul mamei cu bebelusul apare un fel de egoism. Pentru ca ea se gandeste ca trebuie sa fie o mama buna, si sa fie vazuta ca o mama buna. deci pe undeva, un procent f mic ce e drept, face totul pentru copil si pt ea.
coerenta?

Posted by: scumpic Sep 19 2008, 05:58 PM

Eu cred ca egoismul si iubirea nu merg mina in mina.
Cind iubesti pe cineva faci lucruri pentru el fiindca vrei sa se simta bine, nu ca sa iti multumeasca prin alte servicii mai tirziu. Intr-adevar sint si astfel de oameni, destui printre noi care asteapta servicii in schimbul serviciilor si te fac nerecunoscator daca nu le dai ce asteapta ei si eu fug de astfel de oameni.
Daca parasesti partenerul cind el are pe cineva , pleci pentru ca pur si simplu nu ai ce face, nu din iubire si ca sa fie el fericit, dar nici ca sa ramii in mintea lui, e chestie de bun simt dupa mine si de demnitate.
Daca ajut o persoana care are nevoie, intr-adevar ma simt mai bine, dar nu inseamna ca iubesc acea persoana. Iubesc viata, sanatatea, dreptatea si respect toate astea, de asta o ajut.
Egoismul e si el bun, e bine cind ai grija de tine, cind iti rezervi un timp pentru tine, e bine sa te ingrijesti, sa te intilnesti cu prietenele. sa faci ce iti place atita timp cit nu ii ranesti pe cei de linga tine.

Posted by: herminairina Sep 19 2008, 07:55 PM

si pt mama si bebelus se aplica,cu succes chiar,aceeasi teorie:ganditi-va ce ar face acea mama daca nu ar mai avea bebelusul?nu ar mai fi EA fericita!cu atat mai mult cu cat bebelusul e parte din ea e si mai fericita cand il ajuta tocmai de aia exista si expresia ca un bebelus face o femeie sa se simta implinita

QUOTE(scumpic @ Sep 19 2008, 06:58 PM)

Posted by: kalua Sep 19 2008, 07:57 PM

Ce se vede ca niciuna dintre voi n-are copii!
Mai exista si cumintenii de bebelusi, dar stiti cum e cand pur si simplu nu mai poti de oboseala, ai niste cearcane pana la gura si te trezesti atipind sprijinita de-un perete, precum calul? Si ala mic te ia de odihnita tot timpul? Si poate are colici si plange de rupe pamantul orice i-ai face tu? Cand pur si simplu esti la capatul puterilor fizice si crezi c-o iei si mintal la vale si bebelusul tipa, tipa, tipa?
Nu stiu, eu n-am fost niciodata o super-mama, ca alea din carti, de le vezi topindu-se uitandu-se la odraslele lor (asta nu inseamna ca n-o iubesc pe fiica-mea mai mult decat ochii din cap). Si nu pot spune ca ma simt implinita pentru ca am un copil. Si-s mai egoista de felul meu, dar un egoism sanatos, zic eu.
Si copilul a fost pana acum omul de la care am "inghitit" cele mai multe.

Posted by: Cleo Sep 20 2008, 02:28 AM

egoismul care ne impinge sa cautam fericirea cu siguranta il avem cu totii
egoismul care calca peste toti si toate sa atinga un scop anume? nu cred ca are de-a face cu iubirea in afara de cea de sine si asta poate avea 2 variante, una urata si alta fireasca sau sanatoasa vorba lui Ka

sint egoista ca mama? nu cred.
asta nu inseamna ca-i cant in struna copilului meu ca sa nu se bosumfle din varii motive (ca slava domnului se gasesc destule)
ca ma simt implinita ca femeie pt ca am un copil? Clar sint mandra de copilul meu, o iubesc cel mai mult pe lumea asta si de fapt nu am cu ce sa compar sentimentele pt ea insa dupa mine anumite chestii in relatia parinte-copil sint overrated ... mame care-si sacrifica fericirea pt copii lor samd Sa va dau un exemplu: femei care raman fara barbat din diverse motive am auzit si explicatii de genul 's-a sacrificat pt noi si nu s-a mai recasatorit' ... pai poate n-a avut cu cine. Nu cred c-o femeie indragostita ar renunta la un barbat cu care poate avea o relatie faina ca sa se dedice copiilor in exclusivitate. De cand se exclud cele 2?
Un copil nu inseamna renuntarea la tot ce sintem ca sa devenim niste surse de satisfacut nevoi, putem si trebuie sa crestem in relatie impreuna, sa ne cunoastem el si ea in noua postura de parinti si ei toti 3 ca familie. Inca ma uimeste personalitatea fetei mele si cat de diferite sintem in anumite chestii. Insa ea e ea si eu sint eu si cel mai mult mi-as dori sa fim prietene pana la sfarsit si nu o relatie mama-fiica rigida si distantata din cauza 'diferentei de varsta' .

Posted by: LostWhispers Sep 20 2008, 09:40 AM

Da poti fi egoist cu cineva pe care il iubesti si pana la urma sa recunoatem suntem mai importanti, daca noi nu avem grija de noi atunci cine. Eu sunt egoista, recunosc, asta pt ca am realizat prea tarziu ca mai exist eu pe lumea si daca eu n am grija de mine sa mi fie bine atunci cine ? (aici nu ma refer la copii ) nu am si nu ma pot pronunta.

Atata timp cat egoismul tau nu e mai mare decat iubirea eu zic ca e bine, cand e mai mare deja e altceva nu mai putem spune ca iubim.

Posted by: kalua Sep 20 2008, 11:45 AM

Cleo, nu voream de copil, ci de bebelus, o fiinta careia nu poti sa-i spui: "Mai mama, ma vezi ca-s sfarsita, stai si tu o ora, doua in patutul tau si gangureste sa-mi trag si eu sufletul".

Intr-o relatie cu un barbat, o casnicie, mai trebuie facute si compromisuri, deci mai trebuie sa trecem si peste egoism cateodata. Daca nu se fac compromisele la lucruri foarte mari si importante si nici nu-i nevoie sa le facem des, mie mi se pare ca-i ok.
N-as face compromisuri la sex: daca mie nu-mi place ceva, dar lui da si vrea neaparat pozitia aia sa zicem, are ghinion si basta.

Posted by: Cleo Sep 20 2008, 01:57 PM

perioada in care sint bebelusi ea asa de scurta ca nu merita s-o largim la ce spune hermina de-aia am preluat si de-acolo continuat ideea.

stiu la ce te referi ca mie-mi ajunsesera cearcanele pana la coltul gurii pt ca zana dormea cam 30-40 de minute (zi si noapte!!) si se trezea sa mai pape si ea ceva si ma gandeam 'care-i mincinosu care-a spus ca beblusii mai mult dorm sa ma duc sa-i zic vreo doua?' eu n-am avut parte de bebelus de-ala ca-n poveste.
O data mi-amintesc ca avea vreo 4-5 luni deci se rostogolea deja in pat si-o las in mijlocul patului nostru (king size) sa merg pana la baie sa pornesc apa calda ca-i trebuia ceva timp sa curga pana se incalzea exact can am deschis robinetul aud 'poc' si 'uaaaaaa' fug si-o gasesc pe papusa langa usa dulapului (la vreun metru jumate de pat ) puteam sa jur ca a aruncat-o cineva acolo alta data a cazut in cap dintr-un pat mai inalt, cu mine si cu tat-su invartindu-ne pe-acolo, tii ce-a fost pe noi (si la gurile noastre) dupa aia ... in fine, pt mine perioada aceea e asa de ametitoare incat orice am facut/zis e scuzabil. Cand plangea noapte ii mai trageam coate lui mr cleo 'du-te si vezi ce e' desi 'biberonul' era atasat de mine si multe altele din genul 'mai fa si tu ca eu sint rupta' ... insa ma ajuta foarte mult aveam ora mea la coafor, perioada de shopping etc etc ... deci n-am uitat genul asta de activitati numai pt ca am nascut. Egoism in contextul asta? nu cred.
Cred ca-n perioada aia ne compleseste in primul rand responsabilitatea fata de miniatura dragalasa si nu dragostea aceea totala din poveste desi si sentimentele duiose sint prezente din plin.

Cam intortocheat o zisei?

Posted by: sweet_girl Sep 20 2008, 04:45 PM

Si eu cred ca toti suntem egoisti in adancul nostru si este normal sa ne gandim la propriul nostru bine, pt ca daca nu ne gandim noi, sa fim seriosi, nimeni nu o va face. Prioritatile se pot schimba peste noapte si persoana in care aveai cea mai mare incredere poate avea brusc revelatia ca are nevoie de altceva. Consider ca din motivul asta nu e bine sa te sacrifici mult pentru nimeni. Oamenii nu tin minte pe termen lung, nu apreciaza, dimpotriva memoria pare mai lunga atunci cand e vorba de lucrurile negative.

Dupa parerea mea, poblema nu tine neaparat de egoism, pe care il avem toti intrinsec in noi si care poate fi chiar productiv, ci nuantele lui. Cat de mult poti sa treci peste altii, dand din coate sau cum se spune "calcand pe cadavre", cat de mult tii cont de sentimentele celuilalt de langa tine etc..

O dovada elocventa a egoismului sau preocuparii de sine, ca axis mundi, poate fi chiar faptul ca la multe topicuri fiecare incepe cu ofurile lui, bucuriile si povestile lui, eludandu-le pe ale altora sau daca nu o fac, vorbesc raportandu-se la sine, fara a intelege perfect datele problemei, care pot fi complet altele. Nu e asa? Nu e un repros..incercam doar sa dau o dovada ca fiecare dintre noi ne punem pe noi insine pe prim plan si tindem sa raportam totul la noi. Cat despre bebelus, este tot o parte din tine ca mama, deci practic este normal sa vrei tot ce e mai bun pentru el. Legaturile atunci sunt mult mai puternice si se amplifica cand vezi ca o bucata din tine este atat de lipsita de aparare, vulnerabila. Dar chiar si legaturile astea se degradeaza cu timpul.

Posted by: Cleo Sep 20 2008, 08:08 PM

Mai tineti minte serialul Ally McBeal? A fost o faza simpatica acolo: la un moment dat o amica satula s-o auda pe Ally vorbind numai despre problemele ei o intreaba: de ce crezi ca numai problemele tale sint importante? la care ea: 'because they're mine'. Cam asa si cu ce scoate fiecare din tastatura mai ales la un topic unde filozofam

Posted by: herminairina Sep 22 2008, 04:51 PM

Stiti ce imi place la voi?ai deviat f mult de la subiect,eu de fapt ma refeream la acel egoism de care nu suntem constiuenti si se pare ca multi dintre noi nici nu vrem sa fim:).
Poate nu avem puterea de a recunoaste...

Posted by: bulina Sep 22 2008, 05:10 PM

Hahaha Hermina asta se cheama o invartire in jurii cozii sau hai sa vorbim ca sa nu ne rugineasca motorasul

Poate ca tie in mintea ta iti era extrem de clar subiectul doar cu exprimarea nu ti-a iesit la fel de clar :

"eu cred ca fiecare lucru pe care il facem e din egoism."
Nu mi s-a parut ca era vorba de subconstient in exemplul dat de tine.

Totusi, radem, glumim dar nu parasim incinta
PS> Sper ca ai simtul umorului.

Sweet ai punctat perfect cu "vorbesc raportandu-se la sine, fara a intelege perfect datele problemei, care pot fi complet altele"!!! In real life este ceva de genul: incepi sa povestesti ceva si apoi este un fel de Da, da, da' sa vezi mie ce mi s-a intamplat...Si gata

Posted by: Cleo Sep 22 2008, 05:26 PM

QUOTE(bulina @ Sep 22 2008, 11:10 AM)

Sweet ai punctat perfect cu "vorbesc raportandu-se la sine, fara a intelege perfect datele problemei, care pot fi complet altele"!!! In real life este ceva de genul: incepi sa povestesti ceva si apoi este un fel de Da, da, da' sa vezi mie ce mi s-a intamplat...Si gata

Posted by: Maàt Sep 23 2008, 04:37 PM

Ma doare capul. Mi-a murit toata gasca de sinapse cind am citit subiectul topicului asta...