Printable Version of Topic

Posted by: Dore Nov 13 2006, 01:13 PM

Cinci minute de pauză zilnică, alese anume pentru evadare.

Vreau o clipă de vânt pe faleză. Nu la mama naibii, unde să-mi las bugetul pe jumate de an, la Constanţa. Vreau să văd un oraş românesc prin care n-am trecut niciodată.

Taina zilei: Parisul nu este romantic, este doar celebru.

Posted by: ala80 Nov 13 2006, 02:01 PM

Dore, asta e jurnalul tau? Sa-l folosesti cat mai des ca imi e tare drag sa te citesc.
Ce oras ti se pare romantic?

Posted by: Dore Nov 13 2006, 05:01 PM

Ala80 încerc un jurnal, da.
Absolut obiectiv vorbind, nu există oraşe romantice. Multe oraşe europene au zone încântătoare şi încă nu le-am văzut pe toate. Dar şi Cairo ori Casablanca au un farmec al lor.
Într-un singur loc m-aş refugia oricând: Kavala, un fel de Sinaia cu mare. O cină în port, o plimbare până la far sau o excursie spre insulă ... e frumoasă lumea, zău aşa.
Atât de frumoasă că orice răutate este sacrilegiu.

Posted by: Dore Nov 14 2006, 10:13 AM

La lăsatul secului îmi poftesc clanul la masă, încerc să deschid o tradiţie şi funcţionează de câţiva ani.
Vreau la bunica ... niciodată nu am prins acolo sărbătoarea de azi şi ea făcea nişte poale în brâu delicioase.
De la ea am deprins că bărbatul trebuie întâi izgonit, ca să nu-şi facă la tine culcuş fiindcă îi este uşor. Vrâncencele îşi trimiteau bărbaţii la oaste adesea şi nu le aşteptau întoarcerea, viaţa decurgea normal între legănatul pruncilor şi învârtitul mămăligii în ceaun.
Cei vechi trăiau după legile firii fără să se opună prea mult cerinţelor celorlalţi.

Posted by: Dore Nov 15 2006, 08:36 PM

Azi a fost Sfântul Aşteaptă, adică ziua în care s-a întâmplat ceva preconizat să se petreacă niciodată.

Cică cine rabdă nu greşeşte, mai ales că ne aflăm în post. Însă aproape că uitasem ... bine face omul să nu-şi bată capul necontenit cu cele ce nu-i stau în putere.

Taina zilei: unii oameni n-au fost botezaţi cu toată apa.

Posted by: Dore Nov 16 2006, 07:13 PM

Vrăjitoarele din vechime erau arse pe rug ... dacă le prindea careva. Cunosc o colecţie impresionantă de vrăjitoare, mai măricele sau mai micuţe, în diferite forme, dimensiuni şi gusturi.
Orice blestem ţi-ar trece prin minte, trebuie repetat de exact opt ori ... fiindcă suntem traci şi octogonul are rădăcinile lui adânci pe aici. Dar asta e pentru alte cinci minute.
Înainte să ne expire timpul, neapărat trebuie rostit cel mai aprig blestem:

Blestem pe toţi visătorii din lume să li se îndeplinească visele.

Posted by: kalua Nov 16 2006, 07:16 PM

Dore

Posted by: Dore Nov 17 2006, 02:03 PM

Kalua

Cinci minutele de azi sunt pentru independenţa emoţională. E păcat de sufletul omului să jelească necontenit, cu sau fără lacrimi, cu sau fără perdea, cu sau fără spectatori după un episod trecut.
Indiferent ce mare minunăţie a fost, acum se află exact acolo unde va rămâne întotdeauna: în trecut.
E păcat să umble Mâine cu capul spart fiindcă nu seamănă cu Ieri.
Cum omul care îşi doreşte ceva ce nu depinde de sine este invariabil nefericit, liniştit este cel care ştie să vrea ceea ce poate.

Posted by: angeldust Nov 17 2006, 06:32 PM

Asa-i Dora, traim cam prea mult analizandu-l pe Ieri sau incercand sa-l anticipam pe Maine.
Cert e ca tot ce avem defapt e Azi!
"for yesterday is but a dream and tomorrow only a vision
but today well lived makes every yesterday a dream of happines
And every tomorrow a vision of hope"

Posted by: Dore Nov 18 2006, 09:49 PM

Angie

Cumpătarea ... parcă era vorba să rămână doar un cuvânt, nu?! N-a fost să fie, s-a transformat în datorie a oricărui om modest. E bine aşa.
Am întâlnit azi un om care credea că i se cuvine orice (parcă sunt din ce în ce mai mulţi ) şi a trebuit să-l rog să-şi măsoare lungul nasului. Adică exact distanţa dintre rădăcină şi vârf.

Posted by: dificila Nov 21 2006, 12:00 PM

Am stat aici " 5 minute " in care mi-am tinut respiratia de la primul la ultimul cuvint. Pot spera la la un credit suplimentar ca imi place aici ?

Posted by: Dore Nov 21 2006, 02:13 PM

Bine ai venit la noi, difi te aşteptam. Ai toate beneficiile.

Ceţurile astea umede ale toamnei înspre iarnă se fac vinovate de mucegaiul care căptuşeşte din ce în ce mai multe inimi. Nu-i rău, dar nici bine. Mare descoperire, penicilina ... însă mai dezvoltă şi alergii, pe alocuri. Aspergillus se numeşte ciupercuţa şi letargie sindromul.
Mai ştiţi povestea lui Inimă Rece? Wilhelm Hauff ştia poveşti frumoase.

Posted by: dificila Nov 21 2006, 02:21 PM

Inimi mucegaite ? hmmm.
Sint acelea care bat cu (,) cadenta cizmelor de campanie ?
Sint acelea care "latra" in urma fiecarui maidanez ?
Sint acelea care s-au autocifrat si au uitat codul ?
Sint acelea care atunci cand " zambesc " aerul se face tandari ?
Dar ce bine stiu sa se plinga....

Posted by: Dore Nov 22 2006, 01:56 PM

Oh, da! "Jelui-m-aş" este un fel de sport naţional.

Orgoliul nemăsurat ... curată negustorie de om sărac.
Într-una din zilele trecute, li se încrucişară cărările şi dădură cap în cap Orgoliul şi Plictiseala. El aruncă o uitătură piezişă, ea căscă de-i trosniră fălcile.
N-ar fi de mirare dacă ar trăi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Fiecare în rezervaţia sa.

Posted by: Dore Nov 26 2006, 09:28 AM

A mai rămas doar o lună până la Crăciun; că frumoasă mai e sărbătoarea asta!

În satul bunicilor se fac plăcinte cu gutui, se adaugă nuci în tainul purceilor şi se răvăceşte vinul. Simplitatea vieţii satului românesc este fascinantă.
N-o fi ea comodă, însă sărăcia stimulează creativitatea.

Posted by: Dore Nov 30 2006, 09:59 AM

Unde-i primăvara cu bâzâiala de insecte şi arome ademenitoare în atmosferă? Eeeh, parcă nu mai am răbdare, uneori. Demnitatea de a nu mă aştepta la nimic costă mult azi.

Revenind la inevitabil, adică la curăţenia de iarnă: http://www.youtube.com/watch?v=HA7mV-5ZuVE garantată!

Posted by: ala80 Nov 30 2006, 10:38 AM

Dore, multa bucurie mi-ai adus in suflet cu "eficienta" ta. De fiecare data cand revad imagini din filmuletele copilariei mele, mi se umplu ochii de lacrimi.

Posted by: Dore Dec 3 2006, 07:52 PM

Ala80

Din ce în ce mai des constat un gust anume pentru muzică ciudăţică. Presupun că este un lucru bun, mai ales că înscrierea în tipare n-a făcut niciodată prea mult bine evoluţiei.
Fiindcă suntem femei şi pasiunile de multe feluri ne intră prin urechi de obicei, pentru că subconştientul crede ce i se spune, sufletul simte ce îl transformă, iar omul face ce poate: Francis Cabrel - http://www.youtube.com/watch?v=O6HmX6PQzfE.

Posted by: Dore Dec 9 2006, 12:39 PM

Una dintre cele mai minunate calităţi ale minţii este aceea că poate fi transformată. Omul împăcat cu sine poate face faţă oricărei situaţii cu calm şi înţelepciune.
Lasă diversitatea să îţi umple viaţa. Poţi învăţa, face, visa şi realiza aproape orice, cu o singură condiţie: să vrei. Lumea nu este a celor care pot, ci a celor care vor.

Oamenii sunt mai buni decât par. Vreau să-i văd aşa cum sunt.

Posted by: Dore Dec 12 2006, 05:49 PM

Ghem se strânge sufletul uneori, zadarnice par vorbele culese de aiurea. Trece timpul. Cică există un echilibru, undeva ... poate că azi s-a dat peste cap. Se mai întâmplă.

Posted by: angeldust Dec 12 2006, 06:47 PM

Mda...din putzul gandirii mele profund filozofice vreau sa iti spun ca "Shit happens but mostly to me so don't worry"
Inveselirea gagica! Ce treaba e asta?

Posted by: Marbella Dec 13 2006, 03:10 PM

QUOTE(Dore @ Dec 9 2006, 01:39 PM)

Una dintre cele mai minunate calităţi ale minţii este aceea că poate fi transformată. Omul împăcat cu sine poate face faţă oricărei situaţii cu calm şi înţelepciune.
Lasă diversitatea să îţi umple viaţa. Poţi învăţa, face, visa şi realiza aproape orice, cu o singură condiţie: să vrei. Lumea nu este a celor care pot, ci a celor care vor.

Oamenii sunt mai buni decât par. Vreau să-i văd aşa cum sunt.

Posted by: Dore Dec 15 2006, 07:12 PM

Ştii tu bine, Angie dragă, că toate trec.

Marbella aşa este, speranţa moare ultima.

Posted by: Dore Dec 20 2006, 10:27 PM

Crezi c-ai prins pe Dumnezeu de un picior?

Dacă iubeşti ceea ce aştepţi şi rabzi aşteptând ceea ce iubeşti ... ai dreptate.

Posted by: Dore Dec 24 2006, 09:32 AM

În zile ca acestea descoperi că are sens. Să fii blând şi îngăduitor, dulce, să iubeşti ceea ce iubeşti şi să spui adevărul despre asta.
Oamenii nu prea au curaj, deşi toţi avem nevoie de tandreţe. Am descoperit că se poate, că oricât de ursuz ar fi sufletul la a cărui poartă te odihneşti, găseşte în cele din urmă puterea de a-şi desface lacătele. Omul care se simte iubit devine supraom.

Fiecare clipă are fericirea ei.

Posted by: h_2004 Dec 24 2006, 02:11 PM

QUOTE(Dore @ Dec 24 2006, 04:32 AM)

....sufletul la a cărui poartă te odihneşti....

Fiecare clipă are fericirea ei.

Posted by: Dore Dec 24 2006, 07:32 PM

Crăciun fericit, draga mea!

Vouă, celor care mi-aţi bucurat adesea atâtea clipe: să fiţi fericite, acum şi în fiecare zi care vă aşteaptă.

Posted by: Dore Dec 29 2006, 07:55 PM

Mâna gard n-are, dar nici pumnul lacăt - la capăt de an, clipele trecute strălucesc în altă lumină. Dintre toate câte ne sunt date puţine ne sunt cu adevărat de folos, însă durerea pricinuită prin refuz celui care dăruieşte trebuie alungată din coşul cu prinos.

Să aveţi un an nou bogat în roade ale sufletului, atâtea câte ne-ar trebui, chiar dacă nu ştim încă.

Posted by: Dore Jan 6 2007, 10:08 PM

Adâncă este puterea celui care iubeşte: cu picioarele adunate turceşte pe scaunul cu spătar, cu braţele întinse lateral şi palmele în sus, ochii închişi ajung să vadă sfera de lumină care conţine întregul uni astfel de suflet.

Prin comtemplaţie, omul descoperă că are acces la informaţii care stătuseră adormite decenii întregi. Iar intensitatea, claritatea şi bogăţia amintirilor optimizează intuiţia şi oferă un teren fertil pentru dezvoltarea ei.
Femeile îşi amintesc multe lucruri, intuiţia feminină este proverbială.
Să petreci câteva minute pe zi amintindu-ţi momente dragi ... asta da terapie.

Posted by: h_2004 Jan 6 2007, 10:24 PM

QUOTE(Dore @ Jan 6 2007, 05:08 PM)

Adâncă este puterea celui care iubeşte: cu picioarele adunate turceşte pe scaunul cu spătar, cu braţele întinse lateral şi palmele în sus, ochii închişi ajung să vadă sfera de lumină care conţine întregul uni astfel de suflet.

Prin comtemplaţie, omul descoperă că are acces la informaţii care stătuseră adormite decenii întregi. Iar intensitatea, claritatea şi bogăţia amintirilor optimizează intuiţia şi oferă un teren fertil pentru dezvoltarea ei.
Femeile îşi amintesc multe lucruri, intuiţia feminină este proverbială.
Să petreci câteva minute pe zi amintindu-ţi momente dragi ... asta da terapie.

Posted by: Dore Jan 11 2007, 02:01 PM

H

Budismul măsoară bunăstarea în funcţie de gradul în care mintea noastră este dominată de emoţii chinuitoare sau de emoţii pozitive (care sunt antidoturile primelor). Ca antidot general pentru nefericire Dalai Lama recomandă grija faţă de alţii; există cică 84.000 de emoţii chinuitoare şi tot atâtea antidoturi. Acestea nu sunt răspunsuri absolute, au doar o eficienţă relativă transformând stările negative în stări pozitive.

Taina zilei: nu este nevoie să dai crezare gândurilor proprii.

Posted by: Dore Jan 14 2007, 10:26 AM

Spun bătrânii că uliţa te face fără de casă. Cel ce trăieşte mai mult pentru lume decât pentru ai săi se pierde în colbul drumului, oricât de atent ar păşi printre bolovani.

Lumina acestei dimineţi m-a grăbit cu gândul la microcosmosul fără minte reprezentat de un om arătos şi tare găunos. Să fii diferit este un risc chiar şi când locuieşti în curtea păsărilor, poţi alege să fii găină deşi din ou ai ieşit cocoş. Mă gândesc că lumea unui aşa om ar căpăta brusc altă luminozitate dacă, absolut aiuristic, şi-ar da jos şapca cât să i se vadă adevărata culoare a crestei.

Posted by: Dore Jan 15 2007, 07:40 PM

Cică reteveiul are două capete: unul arde în foc şi altul bolboroseşte spumă albicioasă fiindcă lemnul din care e făcut era încă verde. Deci nu trebuia aruncat în foc.

Din colecţia masochismul drept politică internă: ne place să suferim atunci când n-avem altceva mai bun de făcut. Hai, viaţă, hai cu de-alea care contează!

Posted by: Dore Jan 20 2007, 02:22 PM

Mânia trebuie să apună odată cu soarele, iar netrebnicul care ţi-a bătut potcoave în talpă nu trebuie să apuce să arunce şi şaua. Nu scuturându-te îl biruieşti, ci zâmbind de la distanţă.
Şi cum calul de dar nu se caută în dinţi, ar trebui să rămână la distanţă, cuviincios, găsind în politeţe "zât"-ul fără de care nu ar fi priceput în veci ce are voie şi ce nu.

Să admiri şi să îngrijeşti de la distanţă capătă valenţe noi într-o lume în care comunicarea este la rang de religie.

Posted by: Dore Jan 23 2007, 04:27 PM

Taina zilei: Ai timp de toate lucrurile pentru care vrei să ai timp.

Meloterapie: Ben Lee - http://www.youtube.com/watch?v=IyBAKSGVX1c

Posted by: Dore Jan 28 2007, 10:38 AM

Este revigorantă regăsirea prietenilor buni şi dragi. Chiar şi o frântură de conversaţie cu aşa oameni minunaţi ajută, mai ales după zile complicate, aşa cum ni se întâmplă tuturor să avem din când în când.
Şi cum după una caldă adesea vine şi una rece, aseară dau peste un alt grup de cunoscuţi. I-am regăsit atât de transformaţi, în sensul trist, încât nu-mi venea să cred ochilor. Şi, mai ales, urechilor. Nu rece, ci gheaţă la mal, pur şi simplu.
Aşa că mi-am amintit urgent că e plină lumea de oameni frumoşi, dar e săracă în oameni frumoşi la suflet. Iar aceştia din urmă merită sărbătoriţi în fiecare zi, fără excepţie.

La mulţi ani, suflete frumoase să vă sporească Dumnezeu zilele.

Posted by: Dore Feb 4 2007, 12:09 PM

Se întâmplă oricui să-i fie dor de oarecare momente din viaţa sa. Este o demonstraţie, chiar şi inconştientă, a faptului că te-ai considerat cândva om fericit, indiferent că erai sau nu. Şi oricum, cine stabileşte asta? Sinele. Care nu poate fi altfel decât subiectiv.

Toate bune şi relativ frumoase, numai că mie, astăzi, mi-e dor de restul vieţii mele. Mi-e dor de toate momentele care nu au trecut încă, fiindcă le simt suflarea în ceafă, fiindcă nu este vorba de vreo promisiune, fie ea deşartă. Este o certitudine.
În momente complicate avem tendinţa de lamentare. Rareori şi puţini dintre noi, ne amintim de acel echilibru perfect al universului din care facem parte: după un noian de rele, te năpădesc bunele până la aflarea liniştii absolute.

Posted by: angeldust Feb 4 2007, 12:22 PM

Ma bucura sa vad ca nu te paraseste optimismul niciodata

Posted by: Dore Feb 10 2007, 09:12 PM

Îşi mai ia vacanţe uneori, Angie, e adevărat că scurte şi că i le tai, abuziv, din vechimea în muncă iar când se întoarce găseşte biroul prin de hârţoage.


"Voi insista până voi reuşi.
Valoarea vieţii unui om este dată de sfârţitul fiecărei călătorii, nu de începutul ei; şi nu-mi este dat mie să ştiu câţi paşi sunt necesari pentru a-mi atinge destinaţia. Voi întâmpina poate eşecul şi la al miilea pas, iar reuşita poate fi ascunsă după următoarea cotitură a drumului. Niciodată nu voi şti cât de aproape sunt de el dacă nu trec de următoarea cotitură. Întotdeauna voi face încă un pas. Dacă acesta va fi fără rod, voi mai face unul şi încă unul.
Mergând pas cu pas, drumul nu poate fi prea greu." (O.M.)

Posted by: Dore Feb 17 2007, 02:02 PM

Taina zilei: Cuvintele sunt adesea neputincioase. Faptele strigă întotdeauna mai tare.

Cel ce îţi este aproape îţi va mângâia întodeauna clipele, chiar şi la ani lumină depărtare fiind, prin simpla existenţă. Ajunge să ştii că există undeva, că dacă ar şti prin ce treci i-ar păsa şi ar face orice să te bucure. Ajunge să ştii şi se întorc la tine toate forţele pe care ţi le îndepărtase tristeţea. Prietenia este una dintre minunile lumii, fără îndoială.

Posted by: Dore Feb 26 2007, 07:43 PM

Taina zilei: Întotdeauna capeţi ce ţi-ai dorit, dar viaţa alege momentul.

Gândeşte frumos. Mereu gândul bun găseşte drumul spre destinaţie. Şi dacă azi te-ai simţit bine în pielea ta fie doar o clipă ... mulţumeşte celui care ţi-a dorit binele cândva. Indiferent cine o fi fost şi cât de multă vreme o fi trecut de atunci. Iubirea de oameni are tainele ei, minuni de clipă ce nu poate fi mutată.

Posted by: Dore Mar 15 2007, 08:58 PM

Lecţia de prietenie: Indiferent cum eşti, am găsit ceva plăcut la tine şi nu pot să ignor asta.

Se demonstrează a fi adevărat faptul că valoarea omului stă în dificultăţile depăşite de acesta. Însă cu ajutorul prietenilor buni şi dragi, indiferent cât de îndepărtaţi, observi o nuanţă nouă în curcubeu. Şi oricum nu pot şti cu precizie câte nuanţe văd ceilalţi însă azi am observat una nouă. Ademenitoare, zâmbăreaţă.

Posted by: Dore Apr 24 2007, 09:47 AM

Fie doar o singura data in viata, trebuie sa-ti implinesti un vis ciudatel. Traindu-l, cu greu iti poti reprima senzatia de noapte adanca si tot ce simti este atenuat de gandul ca e putin probabil ca nu visezi defapt.
Ciudata fiinta omul care nu se teme de vorba celui de alaturi. Ori de cate ori faci una nefacuta si te incearca indoiala trebuie sa-ti amintesti ca la sfarsitul zilei, pe perna ta, esti doar tu cu tine.

Posted by: Dore May 7 2007, 03:52 PM

Azi aleg să retrăiesc cinci minute, în linişte. Nu ştiu să le descriu. Uneori, frumuseţea nu are nume, nici marcatori.
Mi-a fost dor de doamnele acestui loc.

Posted by: angeldust May 7 2007, 06:33 PM

Welcome back

Posted by: Dore Jul 17 2007, 11:15 PM

S-au dus vacanţele de nevoie, toate se duc. Toate trec, spune un clasic în viaţă.

Te trezeşti într-o zi şi ştii că vei face o nefăcută. Că ai văzut jumătate de lume, că înţelegi jumătate de lume fără jumătăţi de măsură şi că după fiecare colindă vine primăvara.
Într-o primăvară a nebunilor se găseşte unul, mare specialist în te miri ce chestie, care spune că mai ai de trăit până la Crăciun. Sau până la Paşte; nu zice care exact, dar evident nu cel al cailor.

Ce ai face să ştii că de mâine nu mai poţi face nimic?

Orice ai ales, întâi trebuie să te detaşezi de tot. Şi de toate.

Tristeţea e un sfetnic prost, acum şi aici, mâine şi oricând. Ultimul zâmbet, oricât de greu i-ar fi să răsară, trebuie să fie pentru tine şi pentru lupta ta cu timpul. La final nu există nici câştigători şi nici învinşi, există doar curajoşii laşi care ştiu că mâine nu există.

Posted by: Dore Jul 26 2007, 10:58 AM

Taina zilei: fericirea cea multă e a celui ce iubeşte fără să aştepte ceva înapoi.

Suntem suma lucrurilor pe care le-am făcut şi ecoul tuturor celor pe care le-am gândit. Azi mi-am amintit de nuanţa cea nouă din curcubeul de deunăzi. Un prieten bun şi drag este acela pe care îl consideri astfel şi atât. Nu trebuie să treacă de calificări preliminare, să spargă munţi sau să ucidă balauri pentru mine.
Câtă înţelepciune îţi trebuie să nu presupui reciprocitate şi câtă inconştienţă ca să-i spui adevărul unui om căruia nu-i pasă de el?

Cred că încep să înţeleg de ce sunt unii bătrâni atât de dezinvolţi; n-au timp să-i aştepte pe ceilalţi să deducă logic adevărul din spatele unei formulări delicate.
Timp. Am timp să fac tot ce îmi doresc. Noroc că nu mi-am dorit vreodată mare lucru.

Posted by: Dore Aug 1 2007, 01:01 PM

Să zâmbim zilei de mâine şi să ne vedem de ale noastre.

Oamenii care au ales să rămână în urmă sunt mai fericiţi aşa. Ceea ce iubesc este mereu al meu. Ceea ce iubeşti este mereu al tău. Mâine e ziua cu minuni.

Posted by: jolie Aug 1 2007, 01:24 PM

Posted by: Dore Aug 7 2007, 04:31 PM

Şi încet te întorci la ale tale, toate devin parcă mai bune şi mai frumoase. Dacă apuci să vezi lumea mai departe de mâine ... cum ai vrea să fie? Cică stresul trebuie ţinut la distanţă cu orice preţ, altfel recidivează ameninţarea de scurtare a existenţei. Şi atunci, ce e de făcut?

Ai putea să te apuci să spui oamenilor ceea ce ai crezut întotdeauna despre ei. Ghinion, făceam asta oricum.
Ai putea să-ţi iei lumea la spinare şi să te opreşti unde ţi-o plăcea mai tare. Ar fi un deja-vu, dar merită o repetiţie.
Ai putea să nu-ţi mai pese de nimeni şi de nimic. Oricum nimănui nu-i pasă de nimeni şi de nimic. Ar fi protesc, ca şi cum aş fi trăit degeaba până acum, deci pas.
Ai putea să exişti altfel. Basme, legende, poveşti şi povestiri nu interesează pe nimeni.

Oamenii sunt prea ocupaţi să fie trendi şi cul şi greit. Genial înseamnă să-ţi baţi joc de sufletul din tine. Încep să-i înţeleg pe drogaţi. Ăia măcar renunţă tacit, eu încă mă mai lupt cu morile. Cu alea de tocat pietre.

Posted by: Dore Aug 14 2007, 01:12 PM

Taina zilei: secretul fiinţelor fascinante este că ele consideră că toţi oamenii sunt fascinanţi.

Da, păi oamenii chiar sunt fascinanţi. Toţi. Chiar şi cei care se subapreciază, chiar şi cei care fac rău fiindcă asta îi face să se simtă importanţi. Aceştia sunt oameni mici, uneori captivi în mica lor lume cenuşie; vieţuiesc pe planete interioare înţesate de praf şi de plictiseală. Însă asta nu-i face mai puţin fascinanţi.

Posted by: jolie Aug 14 2007, 02:34 PM

:)da..asa e...oamenii sunt fascinanti...toti..si fiecare in parte

Posted by: Dore Aug 29 2007, 05:42 PM

Da ... şi mai toţi vrem să fim artişti. Şi nici nu-i greu, am găsit undeva lista cu ingrediente:

HOW TO BE AN ARTIST

Stay loose. Learn to watch snails. Plant impossible gardens. Invite someone dangerous to tea. Make little signs that say YES! and post them all over your house. Make friends with freedom uncertainty. Look forward to drams. Cry during movies. Swing as high as you can on a swingset by moonlight. Cultivate moods. Refuse to "be responsible". Do it for love. Take lots of naps. Give money away. Do it now. The money will follow. Believe in magic. Laugh a lot. Celebrate every gorgeous moment. Take moonbaths. Have wild imaginings, transformative dreams, and perfect calm. Draw on the walls. Read everyday. Imagine yourself magic. Giggle with children. Listen to old people. Open up. Dive in. Be free. Bless yourself. Drive away fear. Play with everything. Entertain your inner child. You are innocent. Build a fort with blankets. Get wet. Hug trees. Write love letters.

Să mai spună careva că nu-i trebuie omului mult curaj ca să devină artist.

Posted by: angeldust Aug 29 2007, 08:08 PM

Omg! Sunt aproape artista! Am desenat chiar si pe pereti. De mai multe ori :| Saraca mama, mereu trebuia sa imi varuiasca in camera. Mai trebuie sa invat treaba cu "perfect calm" and I'm in!

Posted by: Dore Aug 30 2007, 05:44 PM

Deci nu te lăsa ... ştii bine că almost doesn't count.

Aşa am descoperit că sunt încă departe de a fi vreun soi de artist. Fie şi numai fiindcă ador melcii, dar nu când se află 'mnealor la plimbare, ci când sfârâie în tigaie în unt şi au numai usturoi în cap.

Aia ie, nimeni nu-i perfect. Dar plănuiesc să mă revanşez.

Posted by: Dore Sep 20 2007, 07:08 PM

Un povestitor vestit aminteşte aventura unui hoţ.
Cică întrase cândva în casa unei vrăjitoare, deşi nimeni nu intră vreodată nepoftit în casa vreunei vrăjitoare, deşi nimeni nu îndrăznea să facă vreo nefăcută mai ales în acel orăşel unde vrăjitoarele erau foarte respectate.
Nu se ştie dacă a furat ceva, vrăjitoarea însăşi nu descoperise vreo lipsă. Însă toţi locuitorii orăşelului ştiau că hoţul intrase în casa vrăjitoarei.
Întâlnind-o întâmplător, deşi ea ieşea rar, hoţul aştepta ca siderat să fie pedepsit în vreun fel. Toţi locuitorii orăşelului aşteptau. Însă de fiecare dată, vrăjitoarea nu-l privea în ochi şi zâmbea uşor stânjenită.
După a patra întâlnire întâmplătoare, hoţul şi-a luat lumea în cap. Cică a plecat departe şi s-a făcut om. Nu l-au revăzut vreodată.

Istorioara mi-a amintit cumva de soţul înşelat care a rezolvat dilema conjugală rotind un bănuţ în aer.

Îmi plac oamenii care au curajul de a recunoaşte că sunt altfel. Obsesia de a fi acceptat de o comunitate uniformă şi submediocră e o altă formă de râie căprească şi duce la involuţie. Vorba aia nerostită: "Păi ce, io trăiesc ca să evoluiez?"

Posted by: angeldust Sep 20 2007, 07:40 PM

Marturisesc ca povestea nu am inteles-o...si am sarit direct la concluzie Ce cauta hotul in casa vrajitoarei? La furat de maturi? Si cum de nu stia vrajitoarea daca a furat ceva? Se defectase globul de cristal?
Mda...cred ca ma cuprinse gandirea inginereasca si nu mai poci sa citesc povesti for the sake of it.

Posted by: misssn7 Sep 21 2007, 09:53 AM

In cazul asta si alte cazuri sa ignori e mai rau decat daca ai spune ceva care sa usture daca spui ceva iti pasa daca ignori pur si simplu nu-ti pasa deloc de cel in cauza si asta il face sa se simta si mai vinovat pt ce a facut.
Din pacate sunt multi care se multumesc cu mediocritatea si zic mai mult decat atat nu pot face, da nici nu incearca.

Posted by: Dore Sep 21 2007, 02:19 PM

Nu-i bai, Angie, lumea are mai multă nevoie de ingineri decât de poveşti. Nici eu nu am priceput iniţial rostul poveştii, însă la final m-am lămurit că se voia a fi un fel de demonstraţie a adevărului acela universal valabil cu lucrurile care au exclusiv valoarea pe care le-o dăm. Cred.

Misssn7 ai dreptate. Se pare că cel care face o nefăcută aşteaptă, înainte de orice, reacţiile celorlalţi. Când reacţia e minimă, politicoasă sau absentă demonstrează insuccesul faptei. Să mai spună cineva că stăpânirea de sine nu e vrăjitorie curată.

Aş fi vrut să dedic cinci minutele de astăzi acceptând sosirea toamnei. Aşa că m-am uitat pe pozele făcute în vara asta în diferite colţuri de lume, ba am răsfoit şi pozele din iarnă. Şi pe cele din toamna şi din vara trecută mă rog.
S-au copt strugurii, am băut primul must, culesul este în toi. Este timpul pentru artă, în orice formă ar împrumuta ea în suflet.

Posted by: Dore Oct 1 2007, 05:56 PM

Cinci minutele de azi sunt pentru o urare:

Să aveţi un octombrie frumos, cald, bogat şi voios ca sărbătoarea recoltei! Dăruiţi inimii voastre de copil un zâmbet zilnic şi aveţi încredere în dreptate şi în triumful binelui.

Am încercat azi un zâmbet nou un octombrie atât de însorit şi de cald nu am mai avut de câţiva ani buni. Răsărise soarele pentru o nouă zi la Casablanca şi cineva îmi facea o urare asemănătoare cu cea de mai sus. Oricât de complicat a fost azi surâsul, sigur undeva în lumea asta mare cineva se bucură de ceva din toată inima.

Posted by: walpurgik Oct 1 2007, 06:14 PM

Multumim. Asemenea.

Posted by: Meg Oct 3 2007, 07:01 PM

Dore, ai observat pomii? Am ramas cu un 'waw' placut in gand cand m-am uitat in sus. suntem prea grabiti uneori ca sa vedem pe langa ce frumuseti trecem. stii cat de frumos e orasul? admira-i frunzele.
te pup.

Posted by: Dore Oct 4 2007, 12:18 PM

Walpurgik

Ai dreptate, Meg, sunt încântătorii pomii toamnei. Prinşi în nuanţe calde, parcă fac repetiţie generală pentru următoarele căderi. O frunză colorată, creponată, crocantă chiar, cade cu graţia pe care o vor repeta fulgii de zăpadă mai târziu. Nu ninge din pomi, dar uneori aşa pare. Primăvara, parcă, e şi mai clară căderea, ninsoarea ... oare de ce căderile sunt considerate evenimente negative? Sau nefaste ... Gravitaţia e o lege, un dar şi adesea o taină.

Voi admira frunzele toamnei azi, Meg, mulţumesc.

Posted by: fleurdelis Oct 7 2007, 06:16 PM

Ma bucur sa te regasesc!

Posted by: Dore Oct 7 2007, 07:53 PM

Bine ai venit la noi, fleurdelis îţi urez cât mai mulţi prieteni aici!

Cinci minutele de azi sunt pentru întâmpinare. Un zâmbet emoţionat, o strângere de mână, o urare cu drag fac orice loc mai primitor. De mâine începe restul vieţii noastre şi abordarea corectă este nerăbdarea împletită în curiozitate. Dar fiindcă orice am face nu putem influenţa trecerea timpului, o seară liniştită şi odihnitoare ajută la acumularea energiei necesare zilei de mâine. Fiindcă ne trebuie multă energie mâine pentru acceptarea tuturor ofertelor. Vom spune "nu" o singură dată: pesimismului.

Posted by: fleurdelis Oct 7 2007, 09:28 PM

Multumesc mult Dore! Sper sa gasesc aici atmosfera care-mi place si oameni de calitate asa ca tine...as vrea sa iti trimit PM dar inca nu am permisiune si nu stiu cum sa te contactez!
Multumesc pentru sustinere si incurajare...sint optimista din fire si inca mai cred ca pot lupta cu morile de vint...din pacate nu voi reusi sa schimb lumea dar macar le-am aratat ca nu mor caii cind vor cainii.
Noapte buna!

Posted by: Dore Oct 14 2007, 12:45 PM

Aşa este că nu schimbăm lumea, fleurdelis dar putem încerca să o înfrumuseţăm măcar pe alocuri.

Spun bătrânii noştri că în fântâna unde nu-i broască apa nu-i bună. Aşa învăţa bunica pe oricine se jelea de însoţiri făţarnice şi de ochi răi în jur. De atunci şi până acum tot nu găsesc ce să dau de cheltuială invidiei. Ştiu de ce se manifestă şi că macină pe cel cuprins de ea, dar cum înveţi pe omul ăla că nu are pentru ce te invidia?
Cică să fim milostivi şi să ajutăm pe cel ce suferă. Am încercat cândva şi s-a adâncit din invidie, în ură. Oamenii mici nu ştiu să se măsoare cu ei înşişi, se tot măsoară cu alţii. Şi tot alegând şi luând repere, aleg numai ce le pare bun, fără să măsoare şi după greutăţile celui ales.
Să nu ştii că nu-i bine să vrei să fii ca mine e una, dar nici să nu bănuieşti măcar că am şi rele pe care nu le-ai putea duce, e pagubă pe timpul tău.

Posted by: fleurdelis Oct 14 2007, 01:37 PM

Multa intelepciune este in spusele tale Dore...ce bine ca mai sint si oameni ca tine!

Posted by: misssn7 Oct 15 2007, 09:56 AM

Draga Dore, tare mult imi place cum scrii.
Acuma cei care invidiaza pe altii probabil nu au un sistem de valori bine definit, se indoaie dupa vant si probabil nu se simt bine in pielea lor si cred ca daca fac ceva ce a facut nu stiu cine o sa se simta mai bine si alearga de multe ori dupa cai verzi pe pereti.Problema e ca nu-si dau seama ca ei tre' sa se schimbe nu sa alerge dupa himere, siguranta de sine o ai sau nu o ai si chiar daca nu o ai poti lupta s-o castigi numai sa vrei.

Posted by: katy87 Oct 16 2007, 08:38 PM

imi place la nebunie sa citesc tot ce scrii,imi transmiti o stare de liniste

Posted by: Dore Oct 20 2007, 02:18 PM

Dragele mele îmi aduceţi multă bucurie. Vă mulţumesc.

Posted by: Dore Oct 31 2007, 08:52 PM

Astăzi, acum eşti ceea ce nu ai imaginat vreodată că ai putea fi. Bucură-te acum.

Când s-a dus vremea minunilor şi începi să înţelegi că nu se mai întoarce, bucata aceea de minte legată la realitate se pune conştiincioasă pe şmotru. Vrea, trebuie să şi chiar va reuşi să-ţi şteargă orice amintire despre presupusele minuni.
Şi pe bună dreptate curăţă tot, noile minuni au nevoie de loc şi ele. Pentru că orice s-a petrecut deja poate fi oricând depăşit mâine.

Mâine. Bucură-te de pe acum.

Posted by: laryysa Dec 4 2007, 12:38 PM

Buna Dore, eu pana acum nu am postat in jurnalul tau, doar am citit, dar vreau sa-ti spun ca azi am revenit pe forum si am recitit postarile tale de care imi era tare dor si m-au uns la suflet pentru a nu stiu cata oara.
Mai vreau....

Posted by: Dore Jan 10 2008, 08:29 PM

La mulţi ani, doamnelor! 2008 are ceva magic.

Laryysa m-am gândit la tine uneori. Sper că ţi-a fost bine între timp.



Cinci minutele de azi sunt pentru confesiune.
N-am reuşit niciodată, pe niciun forum, în toţi anii internautici care au trecut, să ţin un jurnal aşa cum scrie la catastif. Adică unul cu realităţi cotidiene. Întotdeauna am reuşit să spun altfel ceea ce trebuia spus şi uneori ieşeau nişte chestii ... nu-mi propun, însă, nici anul ăsta vreo cronică amănunţită.
Nu scap de gândul că oamenii ascultă din ce în ce mai puţină muzică. De unde m-a mai pocnit şi asta?!
Un belgian mi-a spus zilele trecute că am un accent adriatic. Credea că m-a lăsat lată.
După ce ne-am încheiat runda de politeţuri, i-am spus că sunt româncă. Din Bucureşti.
Şi-a ţinut respiraţia şi s-a pornit: "A, daaa? Ăăă ... interesant. Ăăă ... ă ... bucares ... foarte interesant."



Zi-i european şi pace.

Mă duc să mă culc. De mâine ţin jurnalul aşa cum obişnuiam - unul cu realităţi cotidiene nu-s în stare.

Posted by: Maàt Jan 10 2008, 08:33 PM

La multi ani, stimabila doamna, ca nu te-am vazut ...de-un an!

Posted by: angeldust Jan 10 2008, 10:16 PM

Welcome back!!
Eu sper sa tii in continuare jurnalul exact asa cum ne-ai obisnuit, ca de realitati cotidiene cred ca e toata lumea satula. Abia mai asteptam cate o evadare din ele.

Posted by: scumpic Jan 11 2008, 01:36 PM

Ce suflet frumos ai Dore! Si cit de frumos il arati si altora!

Posted by: Dore Jan 11 2008, 09:12 PM

Maat trece timpul prea repede.

Şi eu aştept să te citesc din nou, Angie.

Scumpic mulţumesc. Îmi dai curaj.

Posted by: Dore Jan 20 2008, 09:52 AM

Cinci minutele de astăzi sunt pentru reţeta de succes - un fel de vrăjitorie curată, la îndemâna oricui are o mână liberă acum.


What makes life 100%?
(Formula for Success)

A small truth to make our Life's 100% successful:

If A B C D E F G H I J K L M N O P Q R S T U V W X Y Z

is equal to

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26

Then

H+A+R+D+W+O+R+K
= 8+1+18+4+23+15+18+11 = 98%
K+N+O+W+L+E+D+G+E = 11+14+15+23+12+5+4+7+5 = 96%
L+O+V+E=12+15+22+5=54%
L+U+C+K = 12+21+3+11 = 47%
(None of them makes 100%)

Then what makes 100% ?
Is it Money? ... No!
Leadership? ... NO!

Every problem has a solution, only if we perhaps change our attitude.

It is our attitude towards life and work that makes our life 100% successful.
A+T+T+I+T+U+D+E = 1+20+20+9+20+21+4+5 = 100%

Posted by: Dore Jan 25 2008, 10:07 PM

Cinci minutele de azi sunt pentru tramvaiul 41.

Plin de studenţi, de foşti studenţi rămaşi la vreun giob prin oraş, de bătrâni, de telefoane mobile, de căşti în urechi, de blugi mulaţi, de aer rece şi de urme noroioase.
Bătrâni.
O bunică osoasă se duce de ani de zile la Moghioroş, dimineaţa, să-şi ducă nepoţii la şcoală. Ea locuieşte dincolo de pod, face numai câteva staţii cu tramvaiul până în cartierul unde locuieşte fiul ei cu familia lui.
Îi ştiu toate poveştile fiindcă le spune oricui vrea să le audă. Le spune chiar şi cui nu vrea. Dar nu deranjează.
Am văzut-o întâi în 1999, în toamnă. Ţineam lecţii de engleză la Lovinescu şi mergeam cu 41 până la Billa. În fiecare dimineaţă povestea despre nepoţii ei, dar nu o vedeam niciodată cu ei. Joia la amiază o regăseam pe traseu, în sens invers, fără nepoţi. Nici nu ştiu dacă mai cred că ei există. Ar fi cam mari să îi mai ducă bunica la şcoală şi acum.
Întotdeauna am vrut să-i dau ceva. Şi nu ştiu de ce, fiindcă nu pare că i-ar lipsi ceva. Am văzut-o şi zilele trecute, din nou. Aş vrea să-i pun ceva în buzunar.
Dar dacă mă prinde poate se sperie. Vreau s-o bucur, nu vreau să creadă că o ajut sau că îmi e milă de ea. Fiindcă nu îmi e. Vreau eu să-i dau ceva şi gata!

Poate anul ăsta învăţ cum să protejez demnitatea unei doamne în vârstă. Am să-mi fac damblaua.

Posted by: Dore Feb 3 2008, 09:12 AM

Ce repede uiţi, ce repede uit.

Entuziasmul se trezeşte lângă tine în fiecare dimineaţă, şi se agaţă de mâneci şi ar vrea să te târască înapoi, hei! tocmai ai trecut nepăsător pe lângă lucrul, locul, omul care îţi aducea cândva pe chip cel mai frumos zâmbet din dotare.

Stă, răbdător, printre munţii de nimicuri pe care îi stăbaţi zilnic şi încă aşteaptă să-l laşi să se manifeste.
Chiar şi acum, când citeşti aici, în aceste cinci minute pe care le acorzi detaşării, entuziasmul încă te aşteaptă. Ia-l de mână şi mergeţi împreună acolo unde poţi să-l laşi să se manifeste.
Şi măcar o dată în zi, fă-i pe plac acestui însoţitor, picătură ruptă din sufletul tău de coplil, picătură netributară timpului şi nelipsită de lângă tine.

Posted by: aaa2002 Feb 7 2008, 07:50 AM

imi place taaare mult cum scrii
sunt chiar minute de relaxare aici la tine si vin si eu sa sed nitel pe canapea

mi-ai trezit ceva amintiri cu tramvaiul 41 si podul...ani de zile am avut traseul ala...amintiri, amintiri.
Cu batranica, poate ai putea sa incepi chiar cu ce scriai tu, ca o cunosti si ca ti-e draga, dar sunt sigura ca o sa gasesti tu o varianta

Posted by: fleurdelis Feb 7 2008, 08:30 PM

Dore, esti o frumoasa si o bun...si ai un suflet pe masura!
Cit despre batrinica eu cred ca ar fi foarte multumita sa stea cu tine putin la taclale... sa-i asculti putin povestile si poate un zimbet si un buchetel de flori ar face-o fericita!

Posted by: bumbis Feb 8 2008, 12:15 AM

Dore, iti multumesc...sunt noua pe aici, dar nu ma satur citind...si imi cer iertare pentru interventie, nu m-am putut abtine

Posted by: Dore Feb 10 2008, 08:40 PM

Bumbis, bun venit la noi!

Fleurdelis la flori nu m-am gândit nicio clipă, dar ai dreptate. Florile înseamnă o apreciere politicoasă fără să excludă duioşia. Mulţumesc, grozavă idee!

Aaa2002 redecorăm şi aducem multe canapele! Cu cât suntem mai multe, cu atât mai bine!

Iarăşi s-a umplut lumea de oameni trişti şi-mi pare rău de clipele pe care ei le irosesc în deznădejde.
Ce mare lucru o fi să zâmbeşti unui om trist?
Azi mi-a mirosit a primăvară, de unde ... Dumnezeu ştie! că dimineaţă fulguia, soarele a rânjit doar jumătate de oră şi nici n-am scos nasul din bârlog. Dacă asta înseamnă că e primăvară pe aici, atunci poftiţi de treceţi cu sacoşele din când ... cine are o toamnă însorită sau o iarnă cu nămeţi spuneţi numai şi-mi pregătesc şi eu sacoşa.

Posted by: misssn7 Feb 10 2008, 10:45 PM

Primavara doar in vise inca la noi e un frig. Eu mai vreau zapada, poti zambi si pe zapada mai ales cu un omulet de zapada cu nasul rosu si cu copii in jurul lui bucurandu-se de el.

Posted by: kary_pink Mar 14 2008, 07:18 PM

La Multi Ani! O primavara cu zambete si momente de bucurie, cu cer senin si raze de soare si speranta si sanatate pentru multe multe alte primaveri fericite.

Posted by: Maàt Mar 14 2008, 07:43 PM

La multi ani, draga mea!

Posted by: Dore Mar 16 2008, 02:09 PM

Mulţumesc, dragele mele!

Vă poftesc pe toate la ceai cu taclale.

i

Cinci minute din ziua de azi sunt pentru tihna amiezelor de duminică. Fără să aştepţi şi fără să ceri nimic, soarbe un ceai şi vezi lumina soarelui prin pleoapele închise. Undeva, un călător mai face un pas către tine. Un cântec nou ţese alte lumi înăutru; cândva vei găsi cuvintele care să le aducă în lumina acestei lumi.
Ai primit tot ce ţi-ai dorit.

Posted by: Dore Mar 24 2008, 11:41 AM

Azi avem chiar 6 minute pentru detaşare, să ne amintim de piticii albaştri din căsuţele http://uk.youtube.com/watch?v=qMRg9Ful5zE&feature=related

Posted by: angeldust Mar 24 2008, 01:21 PM

La Multi Ani si eu cu intarzaiere! Luna asta am incurcat borcanele de tot, ca atatia Pesti cunosc ca nu mai stiu care cum si niciodata nu am avut memorie prea buna cu zilele de nastere (m-am scos acu se presupune)

Anyway, iti doresc multa multa sanatate ...si liniste...si tot ce mai e bun si valoros pentru tine!

Posted by: Dore Apr 4 2008, 08:49 PM

Mulţumesc, Angie!

Cinci minutele de astă seară sunt pentru stropul de ploaie care nu a îndrăznit să-ţi pice pe vârful nasului la amiază. Pentru mirosul amar al pomilor înfloriţi, pentru soarele cu nori în dinţi pe deasupra lacului, pentru parcul plin de copii şi pentru zâmbetul surprins al vânzătoarei de la superpiaţă ... eh, pentru toate astea şi încă altele nu ar ajunge niciodată cinci minute.

Posted by: Dore Apr 6 2008, 04:49 PM

Din colecţia "o călătorie este o lecţie de viaţă":

Capitala mondială a cărţii anul acesta înseamnă Amsterdam, în 2009 înseamnă Beirut. Mă gândesc, nu fără amărăciune, cu ce inimă voi merge iarăşi la Beirut. Că parcă mă lăsasem de cumpărat cărţi cu nemiluita, după cum mă lăsasem şi de făcut planuri ....
Dar n-am spus niciodată că mă las şi de bătut lumea în lung şi-n lat vorba aia "tu ai să mori pe drumuri, maică".


E plină lumea de locuri magice.

Posted by: Dore May 12 2008, 06:36 PM

Mi-am tot spus că nu este vineri azi, dar n-am cu cine vorbi. De departe pare frumoasă săptămâna care începe cu o vacanţă, însă are să mă tragă la lene. Parcă văz, mâine, îi zic belgianului soasant dizuit în loc de septantă, catrăvantreză în loc de nonantătroa.
Şi elveţianca o să cadă lată când o să audă hard riset în loc de remizazero. Promit că iau magneziu mai des. Zău.

Fireşte că e aiurea ce spun, de-aia nu postez vinerea uite ce-ar ieşi.

Posted by: Dore May 18 2008, 05:31 PM

Cinci minutele de azi se reportează mâine.

Luni după-amiaza la birou se găseşte adesea loc pentru un nou http://www.jigzone.com/puzzles/60055D4E8940

Mi se cam duc rezervele de energie, aşa că mă întorc aici, în locul unde a fi femeie e mereu un privilegiu. Poate încă nu ştiu exact cum să fiu pe deplin recunoscătoare acestui spaţiu virtual. Da' şi când oi învăţa ...

Posted by: Dore Jun 1 2008, 04:31 PM

Îţi sărbătoresc, copil, zâmbetul şi lacrima din obraz. Pentru tine, multe lucruri mici au însemnătate.

Posted by: Dore Jun 9 2008, 06:21 PM

Bătrânii spun că nu-i taină aceea pe care o ştiu doi oameni şi că ceea ce nu voieşti să afle duşmanul, să nu spui prietenului. Dacă ar fi să ţinem seamă de asta, n-am mai vorbi nimic.

Am găsit o taină mică să o împărţim azi: oamenii pot uita ce le-ai spus, dar vor ţine minte cum i-ai făcut să se simtă.

Posted by: kary_pink Oct 2 2008, 10:04 PM

Mi-e dor sa-ti citesc cele 5 minute de...

Posted by: Dore Oct 5 2008, 03:45 PM

Kary mulţumesc. Mie îmi este dor să le mai scriu şi să vă mai citesc.

Cinci minutele de azi sunt pentru tradiţii.
Mi-era că trece 2008 şi nu am prins o duminică la birou, ca odinioară. Da' de unde, s-a spart ghinionul azi, am trebăluit vreo două ore pe acolo. Cinci minute cât două ore şi ceva, cu detaşarea aferentă, fiindcă cu greu m-am putut concentra la lucru. Printre altele, aproape că am gata în minte o poveste despre un negustor de chilimuri, chelimuri ... covoare, bre.

Voi reuşi să o scriu aici curând.

Iaca toamna - cu toate sărbătorile ei, cu recolta din câmpuri şi cu sărbătorile personale. Până acum, 2008 s-a dovedit a fi foarte aventuros, deşi eram sigură că am văzut şi trăit vreo câteva. Cel mai mult mi-a plăcut ce am învăţat. N-am pierdut nimic poate şi fiindcă nu e nimic de pierdut.

Ultima tradiţie instaurată este cea a filmului de week-end, dat jos mumos de pe ftp şi ronţăit pe îndelete.
Să nu uităm că noi oamenii suntem sclavii obiceiurilor, deci putem controla sclavia doar prin obiceiuri bune.

Posted by: Dore Oct 26 2008, 08:20 PM

Minutele zilei de azi se adaugă unui jurnal clasic, ceva ce nu ştiu să ţin în văzul lumii.

Am avut un festival al vinului în oraşul în care m-am născut, de care mi-e dor mereu în mod nefiresc fiindcă n-am locuit niciodata acolo, am doar amintiri de vacanţă şi o senzaţie stranie că acolo zace o parte din mine. Mi-a plăcut ia Sofiei Vicoveanca şi mi-a fost cumva ruşine că nu ştiam cine sunt "picii" din programul care a urmat. În îmbulzeala afumată şi zgomotoasă m-a descoperit o prietenă din copilărie, o minune a vacanţelor de dincolo de Odobeşti.
Din realitatea unui week-end decis în grabă rămâne galbenul verzui al viilor culese, ceaţa de dimineaţă, şoapta lemnului din sobă şi hainele vechi, clipe de tinereţe împăturite într-un şifonier de vacanţă.

Mi-e dor de ceea ce urmează oricât de straniu ar suna, ultima dată când am spus asta am trăit exact ce mi-am dorit. Se cer ritualuri.

Posted by: oana_82 Oct 28 2008, 12:24 PM

Dore ,vreau sa-ti spun si eu ca scrii deosebit de frumos si ca ar fi bine sa scrii in fiecare zi,mie mi-ar placea tare mult

Dore,scrii deosebit de frumos si cred ca esti o persoana foarte sensibila la tot ce e frumos.Cred ca e o mare placere sa ai o persoana ca tine aproape. Te pup si astept sa mai scrii ceva care sa ne dea de meditat.

Posted by: Dore Nov 14 2008, 09:22 PM

Ai azi cinci minute pentru cuvinte mari?

Niciodată, întotdeauna, absolut, enorm, nimic, tot ... lista completă necesită mult timp pentru întocmire, iar noi avem un buget limitat.

Unitatea de timp se dovedeşte a fi monedă capricioasă, nu se acordă credite, nu ai dobândă fiindcă nu se fac depozite, insă sunt mereu penalizări. De exemplu, dacă nu ai luna asta o zi numai pentru tine nu ai cine ştie ce penalizare. Însă dacă azi nu ai cinci minute pentru tine, mâine nu ai, poimâine iarăşi nu, dobânda este copleşitoare.
Investiţia de durată este concentrată în stropul zilnic de realitate, în zâmbetul pe care nu ţi-l vede nimeni.

Nimeni, alt cuvânt mare. Pentru el avem alte minute în altă zi.

Posted by: Dore Nov 23 2008, 06:15 PM

Din colecţia "aventuri":

Cum necum, se schimbaseră datele problemei şi trebuia să petrec două zile în plus la Marrakesh, singura legătură către Beirut era cea stabilită iniţial şi nu puteam schimba nimic. Am ales să rămân în hotel, însă nu era chip să evit invitaţia la cină pe care un colaborator localnic o reiniţializa mai des decât ar fi fost politicos şi pe care o refuzasem la fel de des.
Nu am regretat că m-am dus, episodul orez cu fidea a rămas antologic, nu înţeleg nici acum de ce poartă acest nume o mâncare ce conţine o jumătate de viţel pe lângă câteva boabe de orez şi câteva moaţe de fidea.

Nici azi nu am cinci minute pentru nimeni.
Am un bob zăbavă pentru cineva care pricepe rostul lumii dintr-un cuvânt, fără schiţe, doar cu momente.

Posted by: Cleo Nov 23 2008, 10:13 PM

tare-mi place sa te citesc

si daca mai e cazul: sedere placuta pe meleaguri straine

Posted by: Dore Nov 29 2008, 10:31 AM

Cleo mulţumesc, tot rătăcesc fără să mă pierd.

Posted by: Dore Jul 5 2009, 08:46 PM

Mă uit din ce în ce mai rar în urmă - nu am crescut, nici mai înţeleaptă nu am devenit, nici mai înţelegătoare nu mă aflu, mai sănătoasă nici vorbă.
Mă simt mai fericită fără să ştiu de ce şi fără să mă întreb; întrebările sunt în grija altora. Din tot ce mi-am dorit anul ăsta, nu mi-a ieşit momentul arta arabă la Luvru şi nici că o să-mi iasă, fiindcă e închisă zona până în 2010. Lasă că mai sunt castele, vorba aia, mai ales în Spania.

Aş vrea să mai râdem împreună, să ne mai scriem, să ne mai placă să ne jucăm. Ne-ar trebui un festival al prieteniei, frumos, fără gălăgie, în puţine cuvinte.

Ţi-am promis poveşti, de-alea de cinci minute. Curând.

Posted by: Teocris Jul 6 2009, 06:32 PM

Bine ai revenit Dore Mi-era dor de tine!

Posted by: Dore Jul 31 2009, 07:37 PM

Şi mie mi-a fost dor, Teocris.

Găsim azi cinci minute pentru promisiunile neţinute.

Atât cât îţi mai poţi aminti, aduna-le pe toate şi aşterne-le peste toate tristeţile.
A trecut timp, i-ai spune omului ce se întâmplase, dar nu îl mai ai la îndemână. Să-l cauţi pentru atâta lucru, pare slăbiciune, nu-i destul.
Eşti mândru de toate promisiunile neţinute, ale tale şi ale altora, fiindcă ele în toată amărăciunea au dat cea dintâi lecţie timpului - aceea că cu oricâtă încăpăţânare ar trece, o fiinţă neştiută îţi numără clipele şi se închină la ele.

Posted by: Dore Aug 31 2009, 02:34 PM

Cinci minutele de azi sunt pentru seducţie.

Fie că e vorba despre un obiect sau un om frumos, odată sedusă vei pierde fie bani, fie timp, poate ambele plus o felie generoasă de timp.
Acum, independent de orice criză (aia celebră, financiară sau aia de final de vară, emoţională) îţi faci un pustiu de bine şi aderi la noul trend, ăla cu economiile.

De mâine dă buzna toamna şi se cere o reinventare, pe care o lansezi chiar acum, odată cu primul zâmbet al unei amieze de luni. Deja ştii de ani buni că de mâine te aşteaptă restul vieţii tale, iar cine n-a ţinut pasul cu tine în reinventarea asta se va cuibări fără îndoială în reinventarea altcuiva.

Şi dacă toamna te-a sedus deja cu promisiunile ei, bucură-te că ai mai pus deoparte o felie de suflet.

Posted by: Dore Dec 18 2009, 03:26 PM

Cinci minutele de azi sunt tribut timpului trecut, în care inima simţea mai multe şi mintea ştia mai multe cuvinte pentru a le spune.
Ne cuibărim pe după griji, trăim mai mult în ochii celorlalţi şi mai puţin în propriul suflet. Iar optimismul, azvîrlit demult din turnul nebuniei şade, nu cu capul spart aidoma adevărului, ci in vechiul cufăr, cel neferecat. De azi înainte fiecare vorbă bună spusă altuia adaugă o nouă zi zilelor tale - hai şi numără.

Posted by: fleurdelis Dec 18 2009, 08:57 PM

Draga Dore, citind aici mi-a venit sa zambesc...ai foarte mare dreptate! Iti doresc tot binele si sarbatori fericite!

Posted by: Fides Dec 19 2009, 12:01 AM

Fleur, ce mai faci?

Posted by: fleurdelis Dec 22 2009, 03:27 PM

Foarte bine! Multumesc, am facut tratamente si acum e foarte bine!

Posted by: Fides Dec 22 2009, 03:28 PM

Ma bucr tare ca esti bine... Ma gfindesc la tine foarte des si ma intrebam cum mai esti.

Posted by: Dore Mar 23 2010, 10:10 PM

Fleur, mulţumesc! Sper că îţi sunt toate bune, că îţi petreci timpul împlinindu-ţi visele.
Diana, deşi trec rar pe aici, mă simt privilegiată de apartenenţa la această comunitate.

Cinci minutele de astăzi sunt dăruite "semnelor de viaţă".
Mă căutase cineva, după ani chiar, ca să mă întrebe timid ce mai fac. Ce să mai fac? Din toate câte puţin şi prea mult din ce nu aş fi vrut vreodată să fac. "Ca toată lumea".
Încă mă mai duc pe jos la birou, mai fumez uneori, merg degeaba la cumpărături adesea şi îmi invit prietenii în oraş mai des. Nu mai scriu poveşti, le gândesc doar, mi le spun singură, încă mi se mai întâmplă poveşti. Nu trăiesc în lumea reală, nu pricep ce-i aia criza şi mi-e dor de oameni şi de locuri. Nu le spun, fiindcă nu-i frumos să baţi lumea la cap şi fiindcă locurile nu aud.
Mă întâlnesc prin cartier cu colegi de liceu sau de facultate, au copii, probleme, întrebări, zâmbete timide.
Cineva chiar mi-a adresat perimatul "mai trăieşti!". Da, în ciuda previziunilor, mai trăiesc încă.
Voi ce mai faceţi?

Posted by: Diana Mar 24 2010, 12:26 AM

Dore, Dore... Dumnezeu atirna cele mai mari greutati pe cei mai mici umeri...

Posted by: Dore Jun 20 2010, 04:36 PM

Avem azi cinci minute pentru vacanţă.

M-am surprins amintindu-mi din nou de vacanţele copilăriei, chiar şi de cele ale studenţiei. Atâta amar de lume nevăzută încă şi eu m-aş tot duce pe unde-am mai fost şi tot aş vedea ce-am mai văzut.
Ce minune n-am trăit oare la vremea ei, de trebuie să bat aceleaşi cărări? Povestea un vechi de-o taină a drumurilor fără de capăt, mereu ademenind călători fără de căpătâi. Găseau ceva alinare scriind mereu răvaşe celor nevăzuţi despre cele văzute şi auzite, fără să poată spune intr-adevăr despre cele petrecute. M-am gândit atunci că tare-o fi urâtă viaţa aia, să te tot duci şi să nu ai de ce să te întorci.
Însă eram copil, acum pricep că ce-a fi să fie, a fi musai cu sau fără vrerea ta, aşa să ştii. Anul ăsta te găsesc.

Posted by: kryss_10 Jun 20 2010, 08:13 PM

Dore... scrii atat de frumos... te asteptam mai des pe la noi...si poate si pe la bar..

Posted by: Dore Jul 13 2010, 10:37 PM

Kryss_10 mulţumesc.

Astăzi, în cele cinci minute despre originalitate, studiem următorul scenariu. Decizi că vrei să faci X activitate până la data sau chiar la data de.
Apoi alegi cel mai neobişnuit mod de a o face, fără stres, nimicuri, obligaţii şi ţăţisme. Obţii, în cel mai fericit caz, un clan oripilat pe vecie, prieteni îngrijoraţi şi un fan club mai încăpător că na, e cool să-l ştii pe ăla de-a făcut X chestie.



Reality check: vreau să-mi fie frig, să fie toamnă, să mergem la ţară. O fi 31 decembrie la mine azi fiindcă-mi arde de liste aiurea.

Posted by: Dore Aug 16 2010, 10:39 PM

Astăzi despre rugăciune ca o repetiţie şi nu ca un temei:

Întotdeauna capeţi ce ţi-ai dorit, însă viaţa alege momentul, iată alegerea este acum. Ce-ai simţit şi ce-ai trăit e mereu al tău. De ce sunt astea două lucruri diferite, n-are a face cu ce vorbim noi azi. Mă rog roagă-te să trăieşti ce ai simţit.

Posted by: Dore Sep 25 2010, 09:33 PM

Şi a fost din nou Sfântul Aşteaptă, fiindcă s-a petrecut încă un lucru plănuit pentru niciodată. De-ar mai fi întârziat un pic, se făceau vreo 4 ani. Vă urez ca astăzi să găsiţi 5 minute pentru fericire, măcar cinci. E o taină şi asta, cu lumea care ţi le adună pe toate în coş, imediat ce ai încetat să ţi le mai doreşti.

S-a făcut toamnă. Se uită pruncii lung la mine prin parcuri, pe stradă, la coadă la supermarket. Auăleu

Posted by: Diana Sep 26 2010, 09:26 PM

Dore Esti minunata... ca intodeauna!

Posted by: Dore Jan 23 2011, 12:41 AM

A mai trecut un an, Diana la multi inainte!

Am schimbat laptopul si nu mai am diacritice, nu-i bine. As incerca din nou un jurnal real, ma gandesc insa ca tot la o insiruire a trairilor ma pricep mai bine.

Reluam cele cinci minute:

N-am prieteni, nu pot sa-mi fac. Oamenii inteleg altceva, unii profita, altii asteapta, multi nu pot, cativa nu vor. Tu ce ai de gand? Imbatranim, sa stii. Suntem la varsta la care ne alegem familia de suflet. Tare mi-e ca eu raman cu povestile, e si asta o forma de singuratate. (Si daca, defapt, am prieteni, eu nu-i cunosc ...)

Taina zilei: pe unii oameni nu ii poti feri de ei insisi.

Posted by: Dore Jan 12 2015, 04:34 PM

doamnelor, au mai trecut niste ani!

Intre timp am mai inchis o usa, am deschis cinci ferestre si am petrecut vreme cu oameni interesanti.

De optimism nu m-am vindecat si am incetat sa ma mai tratez.

Zilele trecute am auzit iarasi pe cineva ca lumea nu mai este ce a fost - si mi-am amintit de citatul ala haios si cam vechi.

"Vremurile sunt urate. Copiii nu mai asculta de parinti si toata lumea scrie cate o carte." Zicea Cicero chestia asta, deci noi sa fim sanatosi.

Posted by: Diana Jan 12 2015, 05:41 PM

Soroooo!!! Unde esti? Te-am cautat si nu te-am gasit!
Doamne, nici nu stii ce dor mi-a fost de tine!

Posted by: Dore Jan 13 2015, 11:14 AM

Te pup, Diana, sper ca iti merge bine si ca esti fericita! Si mie mi-a fost dor ...

Cele cinci minute de astazi va propun o plimbare.

Facand cativa pasi pe strada pe care locuiesti si uitandu-te si cu mintea la ceea ce vezi, vei intalni un loc nou in care nu ai mai fost pana acum. Poti invata sa devii turist pe strada ta, in orasul tau si in tara ta. Altfel, se pare ca degeaba platim calatorii profilactice, fiindca schimbarea locului nu garanteaza ca ne vom dezlipi mintea de pe lucrurile care o prafuiesc. Am auzit ca ianuarie si februarie ar trebui sa fie luni cu tristeti si depresii si recunosc ca nu inteleg de ce. Miezul iernii e spatiu si timp sacru, de hibernat: baut ceaiuri si stat la taclale, seri de canasta si caniota si remi si macao ... si orice vrei. La primavara n-o sa te lase inima sa stai acasa, iar la vara nici atat.

Posted by: Dore Mar 2 2015, 05:04 PM

Cinci minutele de astăzi sunt pentru oamenii curajoşi.

După zece ani le mergea bine multora din grupul de studiu, din patruzeci eligibili treizeci şi nouă considerau că au succes în noua lor viaţă, iar unul refuzase orice contact din start.
Acesta era şi singurul care aflase ulterior că cineva încercase să-l ajute.
Dintre cei de succes, treizeci şi şapte bănuiau că nu fuseseră defapt ajutaţi dezinteresat şi toţi treizeci şi nouă considerau că binefăcătorii fuseseră fraieri.
Niciunul dintre participanţi nu mai ţinea legătura cu binefăcătorii, iar doi din treizeci şi nouă le ceruseră binefăcătorilor să păstreze secretul absolut.

Cu toate acestea, în fiecare an, în acest oraş vin la studii şi/sau la serviciu câteva mii de tineri din alte oraşe, iar majoritatea se declară în dificultate şi ar aprecia orice ajutor.

După zece ani, nedespărţitele altor vremuri s-au revăzut şi îşi puteau vorbi într-un final.
- Câţi oameni ai salvat părăsindu-i?, întrebase cea incapabilă de smoltoc.
- Nu ştiu, a îngăimat cealaltă cu greu, pe mulţi nu i-am regăsit. Unii sunt bine, şi-au trăit viaţa între timp. Câţiva au reuşit să fie chiar foarte fericiţi. Tu?
- Pe niciunul, fiindcă din principiu nu vor ajuta pe altcineva la rândul lor. Unul chiar mi-a zis că e o idee prostească.

Şi-au zâmbit şi s-au îmbrăţişat cu drag. Au intrat în cafenea şi au început să vorbească doar despre ce fusese viaţa lor între timp.

Posted by: Diana Mar 4 2015, 10:10 PM

Ca intotdeauna, superb...

Posted by: Dore Apr 15 2015, 10:11 AM

Avem astăzi cinci minute pentru lume şi oamenii din ea.

Nu vei avea vreodată o influenţă asupra lumii dacă tot ceea ce faci este să te străduieşti să îi semeni cât mai mult.
Şi nu vei ajuta vreodată pe cineva să-şi îmbunătăţească viaţa judecându-i viaţa curentă, căutând să i-o faci cât mai asemănătoare cu a ta sau socotind-o mai insignifiantă decât a ta.
Bucură-te când oamenii nu te acceptă, când îţi transformă calităţile în defecte, fiindcă te obligă să înveţi toleranţa.
Insistă să fii înţelegătoare cu tânărul, miloasă cu bătrânul, caldă cu cel care se străduieşte şi tolerantă cu cel nesigur şi cu cel care greşeşte. Va exista în viaţa ta un moment în care vei fi fost ca ei toţi.

Rămâi puternică, doamnă, habar nu ai pe cine inspiri.

Posted by: Diana Apr 15 2015, 11:26 AM

Nu vei avea vreodată o influenţă asupra lumii dacă tot ceea ce faci este să te străduieşti să îi semeni cât mai mult ai zis tu.
Eu parafrazez un pic si spun ca nu vei avea vreodată o influenţă asupra lumii dacă tot ceea ce faci este să te străduieşti să îi placi cât mai mult.

Posted by: Dore Apr 15 2015, 03:53 PM

Şi ai dreptate în parafrazare . Pentru mine viaţa a redevenit simplă şi frumoasă când n-am mai putut să mă străduiesc.

Pe ideea următoare, când spuneam prietenilor adevăruri s-au supărat pe mine că îî judec şi îi critic.
Degeaba le spuneam că nu orice părere defavorabilă vine de la un hater, cuvintele pe care le alegeam sunau atât de mult ca cele ale oamenilor falşi pe care îi întâlniseră până atunci şi care îi răniseră.
Ce motiv poţi avea să mă ajuţi sau să-mi spui sincer ceva de bine? m-a întrebat cineva odată. Şi nu am ştiut ce să răspund atunci, am tăcut. Fundamental, omul ăla nu credea că cineva poate să fie bun şi cu el uneori.
Nu înţelegea noţiunea de pomană, iar eu cea care eram atunci nici nu aş fi ştiut cu ce să încep ca să-i explic. Să-i fi zis de karmă (nu era creştin), să-i fi zis că dau de pomană pentru future me? Cred că am făcut mai bine că am tăcut atunci, neratând ocazia să par mai puţin decât eram.
Nu ştiu nici astăzi răspunsul, dar am decis că nu am nevoie de motiv ca să ajut pe cineva. Şi nu am nevoie nici să mă explic, eu mulţumesc ori de câte ori vrea careva să mă ajute.
Spun mulţumesc şi ori de câte ori nu vrea cineva să mă ajute, fiindcă mă obligă să cer ajutor altcuiva. Iar eu nu ştiu să cer şi am nevoie de practică.


De nenumărate ori mă gândisem că ar fi mai bine să devin mai necomunicativă sau măcar să nu mai fiu sinceră, să încetez să încerc să ajut şi să stau deoparte şi departe. Să-mi vâr altundeva bunele întenţii ...
Am decis să nu maschez nimic, să fiu cine sunt şi să înţeleg că lumea va judeca atât cât poate. Iar la rândul meu voi continua să fac atât cât pot.

Şi am învăţat să plec de lângă oamenii pentru care nu mai eram de ajuns. Să stau unde nu mai aveam loc ar fi fost fără rost. Undeva, altcineva a zis bogdaproste că exist.

Mi-a plăcut http://www.elady.ro/articole/Relatii-Sex/O-femeie-este-gata-de-orice-pentru-barbatul-pe-care-il-iubeste-Un-barbat-este-gata-de-orice-pentru-femeia-pe-care-nu-a-ingenuncheat-o-inca-.html pe care l-ai pus pe site.
Dar eu nu am curaj să spun că doar femeile sunt îndrăgostite de dragoste. Există şi bărbaţi care sunt aşa, există chiar şi femei care i-au părăsit exact din acest motiv.
Femeia aia îşi dorea să fie iubită aşa cum era ea, dar bărbatul urma să fie eternul îndrăgostit, eventual şi de altcineva cândva.
Ai dreptate că ele iau decizia să rămână sau să plece pe criteriul potenţialului, iar ei iau aceeaşi decizie pe criteriul de moment.
Adesea femeile analizează prea mult şi uneori ratăm momentul, iar bărbaţii analizează uneori prea puţin şi riscă să ia decizii mari într-un moment ... discutabil hormonal.


Ia te uită cât am scriiis! Cred că îmi place să vorbesc cu tine.

Posted by: Diana Apr 16 2015, 01:30 PM

Imi dai voie sa transform nitel ce ai scris intr-un articol si sa il pun pe site? Ca e mult prea frumos ce ai scris...
Si mie imi place sa vorbesc cu tine. Uitasem ce placut e.
Acolo vorbeam de femei obisnuite si barbati obisnuiti. Noi avem o doza de daruire direct proportionala cu egoul masculin.
Exceptii sint oricum. De ambele parti. Scriu ce vad in jurul meu, de ceea ce li se intimpla celor pe care ii cunosc.
Si nu li se intimpla lucruri frumoase in ultima vreme. O fi alinierea planetelor, o fi alienarea noastra de la ce ar trebui sa insemne a fi om, nu mai stiu...

Posted by: Dore Apr 16 2015, 03:09 PM

Mă bucur să pot contribui la site măcar cu o idee. Sunt de acord să transformi textul de mai jos după cum consideri de cuviinţă şi să îl pui pe site.

Aud şi eu de episoade rele, inclusiv în familia mea de curând. Pare a fi o mică epidemie.
Când zici că ar fi o alienare, te admir pentru delicateţe.

Am gândit ruşine în loc de alienare, în ideea de ruşinea omului de a fi cine este, ruşine de a arăta că suntem fragili.
Înţeleg ruşinea firecăruia, fiindcă am simţit-o şi eu în momente prezente care acum fac parte din trecut.
Şi pentru că am dat cu fruntea mărunt de un perete, luptându-ma cu mine, am schimbat acel prezent pentru ca în acest prezent să nu-mi fie ruşine de trecut.
Am un snop de prostioare în palmares, dar mi le asum şi răspund pentru ele: le-am făcut fiindcă aşa eram eu, nu fiindcă aşa doream să par.
Orice sfânt are un trecut şi orice păcătos are un viitor - îmi spun în fiecare zi asta, până o ajunge în loc de bună dimineaţa.

Posted by: Diana Apr 16 2015, 06:07 PM

Uite ca am incercat, dar se pierde ce ai spus tu asa de frumos... Incerci tu? Te rog din suflet!
Eu as zice ca tocmai lipsa rusinii, Dore, ne-a adus aici. Am scos din noi tot ce inseamna morala, etica, frumusete, rusine, respect si am inlocuit toate astea cu un egoism feroce si instincte primare. Incet-incet ne transformam in rusinea stramosilor nostri.

Posted by: Dore Apr 20 2015, 01:43 PM

Mă gândesc cum să le spun şi altfel, Diana. Îţi dau un semn când aflu.

Astăzi îmi pun cinci minutele tot în dreptul curajului:

Pot să dăruiesc acum după ce am învăţat să dau nu fiindcă aş avea prea mult, ci fiindcă încă îmi amintesc perfect cum era să nu am nimic.
Ultima dată când mi-a făcut Cineva viaţa praf, eram femeie în toată firea. Nu vorbim de amor aici, ci de viaţa întreagă, aia as we know it.
Bănuiam că începuse să înţeleagă lucrul ăsta şi credeam că l-ar frământa curiozităţile măcar, dacă nu remuşcările. Şi am avut dreptate, dar era vorba despre curiozităţi. În rest s-a purtat standard: m-a pus la punct şi m-a respins.

Epilog: Chiar dacă nu-i mersese cu mine, găsise altă victimă în viaţa căreia se înşurubase şi obţinuse tot ceea nu îi mersese în beta. Însă victima se cam trezise din narcolepsie după al doilea copil, iar Cineva avea antivirusul neupdatat. Când m-am uitat prin loguri am descoperit că beta nu fusesem eu, eu eram theta. Aici finalizez seria curajului, pe viitor voi povesti despre altceva.

Posted by: Dore May 11 2015, 05:49 PM

Cinci minutele de astăzi sunt date profeţiilor din trecut:

Un foarte bun jurnalist îmi urase, pe când eram studentă, să devin o poetă mai mare decât el. Dar eu nu ştiu să scriu poezii, sufletul meu rezonează prea puţin cu ele.
Câţiva ani mai apoi, o doamnă psiholog îmi spunea că aş putea fi un bun practician. Dar eu mi-am dorit să fiu altceva şi am fost. De la ea am învăţat un singur lucru, care m-a ajutat adesea să fiu o femeie atipică.
Insistase că reacţiile exagerate sunt întotdeauna un semn că prezentul se confundă cu trecutul. Astfel am învăţat să tac, deşi adesea am tăcut insuficient...

Mă lupt cu optimismul meu natural şi, zilele astea, mă străduiesc să îndepărtez o falsă prietenă. De câţiva ani ştiu că este o frenemy, dar nu a contat prea mult.
Ştiu cum să o dezamăgesc, ştiu ce defecte îmi cunoaşte şi ce defecte îşi imaginează că am. Dar ezit să trec la fapte şi tot caut în mine să aflu de ce ezit. Ce idee preconcepută din buna mea educaţie mă împiedică.
Ştiu că pot să o îndepărtez, vreau să o fac - ştiu cum, am uneltele, am şi ocazii să aplic. Dar ezit în continuare.
O fi istoria noastră comună motivul reţinerilor: se va smiorcăi şi îmi va fi milă de ea. Probabil că nu vreau să îmi fie milă de ea. Mi-a spus cândva că şi eu o voi abandona şi am contrazis-o instant.

Dar a venit vremea să îi confirm că avusese dreptate.

Posted by: Diana May 13 2015, 02:15 PM

Frenemy... nimic mai trist decit un om care se pretinde a-ti fi prieten cind, in fapt, nu iti este decit un alt judecator.

Posted by: Dore May 14 2015, 02:05 PM

Este într-adevăr trist, Diana. Însă pe mine nu m-a amărât faptul că mă judeca, ci acela că de-a lungul anilor mi-a tot făcut câte un rău aşa, degeaba. Numai fiindcă putea.
Pe scurt, este o fiinţă toxică pe care o tolerasem prea mult timp.

Am vorbit cu ea ieri şi am anunţat-o că nu voi mai lua legătura cu ea pe viitor. I-am spus şi de ce şi nu a negat nimic din cele de mai sus.
Nu s-a smiorcăit, dar s-a apărat destul de mult şi a insistat să mă mai gândesc. Nu-i venea să creadă, nu se aştepta ... fiindcă istoria o învăţase că sunt un om foarte tolerant.


Sărbătoresc că am tăiat orice legături cu un astfel de om, nu mi-a fost uşor.

Posted by: Dore May 20 2015, 04:27 PM

Cinci minutele de astăzi sunt plătite invidiei.

Ştim ce este, de ce este şi cât de greu se scapă de ea. Oricât am căutat nu am găsit o consecinţă pozitivă a invidiei. Văd în reclame invidia citată ca argument decisiv, întâlnesc oameni care vor să fie invidiaţi. Nu admiraţi invidiaţi.

Azi am întâlnit un râvnitor de invidie care m-a întrebat complice dacă sunt minimalistă. I-am spus că s-ar putea să fiu, fiindcă fac economie la răutăţi mai mereu, dar că sunt mai multe şanse să fiu doar foarte egoistă.
Nu am perceput vreun semn că ar fi înţeles ceva din acest răspuns.

Ieri am întâlnit un om rar: politicos, vorbăreţ, bun ascultător şi sincer. Nu a fost de acord cu niciuna dintre părerile mele şi i-am admirat arta cu care se declara de fiecare dată de altă părere.
Îl admir şi mi-ar plăcea să mai comunic cu un astfel de om. M-a inspirat să lucrez cu mine mai mult pentru a-mi rafina nivelul conversaţional.
Un alt participant la conversaţie concluzionase, după întâlnire, că omul era sigur foarte fals şi cine ştie ce urmărea. Nu am reuşit să înţeleg între timp dacă a fost sau nu vorba de invidie în acea concluzie.

Posted by: Dore Jul 29 2015, 06:12 PM

Cinci minutele de astăzi sunt despre altfel de pomană




În diminețile de week-end în general, dar și numite după-amiezi în special, cerșetoarea stă în fața magazinului. Cere câte ceva unor trecători, pentru alții are doar priviri lungi. Are cu ea câteva bolbotine mereu și doi copii. Cel mai măricel pare de vreo patru ani și este periodic altul - a rulat vreo trei în timp, celălalt e înfășat. Plânge la ore fixe, probabil îl face să plângă. Celor care ies din magazin le cere ceva de mâncare. Unii îi dau, alții nici măcar atenție. Nu m-a ratat niciodată să îmi ceară și, până de curând, nici eu nu am ratat vreo ocazie de a o ignora.

În urmă cu câțiva ani am sunat la numărul dedicat de sector să vină cineva să o asiste social. Era o iarnă urâtă. A lipsit atunci o vreme din fața magazinului, doar ca să reapară.

Ultima dată când mi-a cerut a adăugat că să fie 'ceva de mâncare pentru copii'. Nu ieșisem din magazin și nu pricepeam de ce schimbase refrenul. Ieșisem din bloc și mergeam la farmacie, mă anunțaseră că primiseră medicamentele cu care trăiesc. De la farmacie am luat și o cutie de Cavit Junior complex, pentru copiii cerșetoarei.

Mă apropii de ea și îi dau cutia, îi spun că sunt vitamine pentru copii, dar că poate să ia și ea, doar câte una pe zi pentru fiecare.

Clatină din cap când o întreb dacă poate citi ce scrie pe cutie și îi spun să nu-i dea și celui mic dacă nu are deja un an. Îmi spune că nu are.

Îi spun să țină copiii la umbră și să bea multă apă și ea cu ei și dau să plec.

În urma mea, spune: 'Dar știți ce rugăminte aveam dacă sunteți bună ... ceva de mâncare ...'

Mi-am văzut de drum, deși mă gândeam că poate nu știa ce sunt vitaminele. Dar în ziua următoare, am văzut-o de departe că venea să-și ia locul în primire, tocmai când intram în magazin. Mi-am luat ce îmi trebuia plus trei pateuri cu brânză calde, abia ieșite din cuptor. M-am dus direct la ea și i le-am dat și urma să o întreb dacă a dat vitamine copiilor. N-am avut vreme să o întreb, fiindcă s-a uitat în pungă și a spus încet: 'Știți, nu am mai mâncat salam de nici nu mai țin minte.'

Îmi venea să-i răspund că nici eu nu semăn cu Moș Crăciun nici măcar atunci când îmi pun costum, barbă și tot dichisul.

Nu m-am mirat că nu a zis bogdaproste în niciuna dintre cele două situații, fiindcă nu-mi amintesc să fi spus acest cuvânt vreodată în toți anii de când trec pe lângă ea și lumea îi mai dădea câte ceva. Nu i-am dat ca să aprecieze, i-am dat fiindcă am vrut și am putut.

Dar pomana nu i-a fost suficientă, cerșetoarea dorea altceva de la mine. De fiecare dată. Încă un om care nu înțelege noțiunea de pomană, dar atât de diferit de cel la care mă referisem mai sus. Pare nesinceră în ipostaza de tânără mamă cu copii schimbători și probabil nu supraviețuiește din mila celorlalți, dar cerșește oricum.

M-a făcut să mă gândesc că nu e cu nimic diferită de ceilalți oameni care nu cerșesc pe stradă cum face ea. Dar cerșesc timpul, atenția, sentimentele și bunurile celorlalți în alte moduri. Uneori le și obțin și le acceptă doar pentru o clipă, clipa necesară ca să le respingă sau să le declare nesatisfăcătoare. Iar eu nu sunt cu nimic diferită de toți ceilalți oameni care dau ce vor din ce au și nu înțeleg de ce nu este suficient celui care teoretic nu are nimic și vrea orice. Însă eu nu știu să cer și nici nu aș putea învăța de la ea. Ar fi primul om pe care îl întâlnesc de la care nu reușesc să învăț ceva ...

Nu mi-a părut rău că am rupt obiceiul de a nu încuraja cerșetoria. Rareori mă impresionează cineva, de obicei bătrânii care îmi amintesc de cine știe cine. Cred că mă impresionase perseverența ei, faptul că cerea mereu oricui.


Se schimbă lumea și eu mă schimb o dată cu ea. Dar noii cerșetori sunt prea moderni.

Nu sunt un om milos, după primul episod de moarte clinică m-am lămurit ce e dincolo. Nu vă scriu și ce altă lămurire am avut după cel de al doilea și nici nu voi răspunde întrebărilor pe această temă. O postare de real life ajunge o dată la zece ani. Sunt doar un om mult mai greu de impresionat.

Posted by: Dore Dec 8 2015, 05:29 PM

Cinci minutele de astăzi sunt despre oamenii care înving timpul și distanțele

- Azi mă întâlnesc cu Iuda, suna nostalgic vocea ei ieri. Îi voi da cadoul de Moș Nicolae și îi voi asculta răutățile.
Aș vrea să pot să nu o revăd niciodată, a încheiat ea aproape șoptit, ca o referință subtilă la amica pe care o părăsisem de curând.

Prietena mea, de vârstă apropiată mai mult de a mamei, rămăsese văduvă devreme și își urmase fiul și nora în țări calde în care eu nu am să calc vreodată.
Vorbim de câteva ori pe an ca fetele: îmi povestește ce mai e nou pe la ea, îi povestesc ce-am mai comis, ne bârfim cunoștințele comune și stabilim când ne auzim data viitoare.
De câțiva ani a adoptat Skype, dar de mail nu s-a molipsit încă.

Iuda al ei este o cunoștință de-o viață, o doamnă fină care se amuză șicanând-o frecvent.
Prietena asta a mea și-a impus să nu o mai ia în serios și, din câte îmi dau seama, reușește rareori.
Când i-am povestit cum mi-am concediat frenemy-ul i-am simțit tristețea în vocea cu care îmi spunea că ea nu ar putea face așa ceva.
Că doamna fină pasionată de pișcături era unica ei prietenă de-o viață și că nu ar fi vrut, că nu ar fi putut, că i-ar lipsi poate dacă ...
Într-un final nu ar fi știut cum să păstreze distanța pe care ar fi reușit eventual să o impună.
Găsesc un nesecat prilej de uimire în amintirile prietenei mele despre această fină doamnă, în aniversările, sărbătorile și vacanțele pe care le petrecuseră împreună ca studente și apoi cu familiile pe care și le făcuseră fiecare.
Cum fina doamnă avea nenumărate pasiuni, un deosebit gust artistic, un dialog sclipitor și, în plus peste pasiunea de a-și pișca prietenele "în glumă", o adevărată artă de a deveni amanta soților acestora.
Dar nu dorea răul nimănui, nicicum, nu - inocenta-i plăcere de a flirta oriunde cu oricine îi aducea admiratori de multe feluri. Nu accepta orice admirator ca amant, dar întreținea focul tuturor, inclusiv a celor neacceptați.

Recunosc că prima dată când am auzit povestea ei am crezut că această cunoștință (eu nu o pot numi prietena cuiva) a prietenei mele este o femeie urâtă.
Dar de unde, pozele trimise m-au lămurit și mi-au adâncit uimirea: acest comportament era al unei femei foarte frumoase!
Prietena mea este ferm convinsă că această cunoștință a ei nu este conștientă de micile răutăți pe care le pricinuiește cu acest comportament.
Încheiem ora de Skype cu drag și cu cuvinte de încurajare și urări de bine de ambe părți.
Prietena mea îmi amintește de fiecare dată că o femeie căsătorită face bine să-și îndepărteze prietenele necăsătorite, etc, etc.

Așa învățăm, moștenim și dăm mai departe temeri și legende relativ olimpiene. Ce să-i învăț pe copiii mei despre lucrurile astea?
Nimic. Cred într-o lume în care ei, la maturitate, aleg să trăiască așa cum își doresc, nu așa cum se tem. Și lucrez la lumea aceea în fiecare zi din lumea asta.


* Îți mulțumesc, prietenă dragă, pentru permisiunea de a pune aici o parte din povestea ta de viață. Am convingerea că va fi de folos cuiva cândva, oricine și oricând ar fi să fie.

Posted by: Dore Dec 17 2015, 03:48 PM

Cinci minutele de astăzi sunt despre convingeri

În lumea mea există oameni pe care cred că nu îi voi întâlni vreodată și există și locuri despre în care am convingerea că nu mă voi afla vreodată.
Gândesc că ar fi foarte improbabil, nu de alta. Improbabilitatea vine în general din faptul că nu-mi doresc să întâlnesc pe cineva sau să mă aflu undeva anume.

Fiindcă am obiceiul de a face câte o nefăcută, zilele trecute am fost într-un loc extrem de improbabil.
Și nu e un caz general de loc în care nu-mi dorisem să mă aflu, pur și simplu nu luasem vreodată în considerare existența acelui loc.
Teoretic e un loc în care ar fi trebuit să-mi doresc să mă aflu. Pesemne am învățat prea bine cum să-mi doresc ce trebuie, încât nu mai dau atenție posibilităților.
Și într-o clipită, trec prin cadrul ușii și uau, magie! Bănuiesc că fusese gândită mișcarea ca o surpriză și ar fi meritat să arăt mai mult entuziasm. Dar eu abia azi îmi dau seama exact ce și cum.

M-am urecheat virtual și mă pregăteam să repar lipsa entuziasmului când mi-am dat seama că ceea ce reprezentase magie pentru mine nu fusese defapt efectul scontat al surprizei.
În caz că v-am indus un grad înalt de confuzie, sunt pe cale să vă accentuez senzația: mă fascinase faptul că locul respectiv este o bucătărie. Dar supriza în sine era alta.

Am învățat că fără să vrea, să știe și fără să poată capitaliza, oameni aproape necunoscuți îmi pot dărui momente magice neașteptate.
Voi da totuși telefonul ăla și îi voi mulțumi domnișoarei.

Acum am convingerea că ar trebui să mă întorc la povești.

Posted by: Dore Jan 25 2016, 07:52 PM

La mulți ani, doamnelor!


Astăzi vă propun cinci minute despre sinceritate

Unica situație în care este nevoie de sinceritate absolută este în relație cu propria persoană. Dar exact acolo este cel mai greu să fim așa cum suntem.
Balivernele cu care ne amăgim ne costă mult suflet și devenim gradual victimele unei boli fără leac. Prostituția emoțională schilodește mai tare decât orice.

Observ închegarea unei noi arte, nici nu mai știu a câta ar mai fi.
S-ar putea numi arta ignorării faptului că momentul absolvirii grădiniței coincide cu cel în care insistența de a fi mereu în centrul atenției încetează a fi drăgălașă.
Pare a fi practicată în mod egal și de femei și de bărbați si produce, preponderent celorlalți, migrene. În lumea cu dare de mână produce încasări record psihiatrilor rezistenți.

Vă mai propun alte cinci minute despre SMS-urile la snop

M-a sunat azi Y să mă întrebe ce mai fac, dacă mai trăiesc ... fiindcă nu am mai dat niciun semn de viață.
Să clarific: ultima dată am vorbit în iulie 2014. Am sunat în octombrie și am trimis bilete la teatru pentru noiembrie ca de obicei.
Am primit SMS generic de Crăciun și de Anul Nou, de Paște, de sfântul oarecare și iarăsi de Crăciun și Anul Nou.
Am trimis flori prin curier la aniversări și am sunat să stabilim întrevederi, dar nu ne-am putut sincroniza.
Fiindcă de la Paște nu am mai răspuns acestor SMS-uri - comunicări generice adresate întregii liste de contacte am primit un telefon astăzi.
S-ar putea spune că sunt o insensibilă și nu pricep cât e de personal un text care începe cu "fie ca nașterea / noul an / lumina ..."
I-am spus lui Y că sunt bine, sănătoasă, ceea ce îi doresc și domniei sale, că îmi face plăcere să ne auzim și că am timp la dispoziție să îmi povestească ce dorește.
Dar că nu voi reacționa la comunicări generice pe viitor fiindcă nu consider că mi-ar fi adresate. S-a lăsat cu hlizeală ușor stânjenitoare.

De ce spun eu lucrurile astea crude oamenilor care îmi sunt dragi? Fiindcă prefer să îmi păstrez dragul de ei și nu are sens să mă aștept ca ei să știe ce gândesc fără ca eu să le spun.
Pentru orice femeie vine un moment în viață* când renunți la pretenția absurdă că dacă s-ar strădui / dacă te-ar iubi ceilalți ar ghici ce gândești.
Pesemne că nu am fost niciodată suficient de feminină ca să am pretenția asta, dar tot mi se aplică, fiindcă a venit momentul să renunț la drăgălășenia cu care spuneam ce gândesc.
Uneori făceam un reproș atât de pe departe de unii nu se prindeau niciodată. Era vina mea, asumată, am început procesul de actualizare.


* Mi-am dat seama că momentul poate face parte și din viața altcuiva.

Posted by: Laisha Jan 26 2016, 04:03 PM

* Mi-am dat seama că momentul poate face parte și din viața altcuiva. Chiar azi. Acum.
Bine zis, stimabila Dore!

Posted by: Dore Mar 1 2016, 03:59 PM

Mulțumesc, Laisha.

Astăzi avem cinci minute pentru stil

Domnița era foarte râvnită de un om cu mare dare de mână. Acel om cunoștea un domn care deținea, printre altele, și o școală de bune mariere.
Cum omul plătise domnului o sumă semifabuloasă pentru reciclarea domniței, echipa de specialiști s-a înșurubat imediat și a început să producă ... miracole.
Un an mai târziu punctul A conținea mult plastic (genți, cercei, brățări, curele, pantofi, haine, veselă, mobilă), iar punctul Z conținea o finețe de logodnică.
După încă un an, finețea de logodnică învățase cum să evite orice ceartă. Cincizeci de ședințe mai târziu a spus că această lecție îi era cea mai dragă, după aceea de a folosi o garderobă cu zero tricouri.
Domnița devenită finețe de logodnică, devenită soție șic, devenită mămică grijulie întreabă dacă s-ar mai găsi vreo cincizeci de ședințe pentru fecioraș.

S-ar mai găsi, cum nu iar feciorașul va avea progresul dorit. Omul cu dare de mână este în continuare recunoscător că a întâlnit cândva un domn.

Posted by: Dore Apr 12 2016, 04:39 PM

Cinci minutele de astăzi sunt pentru cruzime

Pledez pentru cruzimea ca tară de caracter doar ca să mă scuz că aș putea fi eu în stare de așa ceva.
În fragilitate este nevoie de prea mult curaj, ceva ce am avut mereu excesiv. Dar exersarea fragilității generează supraviețuire cu păstrarea sănătății mintale, ceea ce este tare nespecific supraviețuitorilor.
Îmi place să nu mă ascund și să nu mă prefac, să las garda foarte jos și să aștept. Aștept să văd cine, cum și mai ales în ce fel lovește.
Îmi place să-ți dau o evidentă ocazie de a-mi trage una. Și apoi îmi va plăcea să pretind că nu m-am prins că ai profitat de ocazie.
Apoi mă voi amuza că nu înțelegi de ce și mai ales cum de am dispărut atât de discret.
Dar cel mai mult îmi place să privesc cum lași să treacă ocazia de a mă lovi. Și atunci abia începe jocul și mă întreb dacă mă placi sau doar aștepți o ocazie mai bună.
Opțiuni puține, plăceri și mai puține. Evident, tot la cruzime suntem. Dar de jucat te joci doar tu, eu calculez următoarea mutare. Ca într-un basm degeaba.

Posted by: Diana. May 8 2016, 06:49 PM

Scrii atit de frumos si de profund, ca-mik rupi baierile inimii...

Posted by: Dore May 9 2016, 11:07 AM

Ziua bună, Diana zilele trecute m-am gândit la tine din două motive.

Odată fiindcă îmi povestea cineva cum se face o mâncare grecească și am constatat că la tine am citit cele mai detaliate rețete pentru așa ceva.
Apoi fiindcă am citit știrile despre tramvaiul 41 și mi-am amintit că scrisesem cândva ceva despre el pe aici.

Și acum bifez nefăcuta de a mă cita pe mine însămi:

QUOTE(Dore @ Jan 25 2008, 11:07 PM)

Cinci minutele de azi sunt pentru tramvaiul 41.

Plin de studenţi, de foşti studenţi rămaşi la vreun giob prin oraş, de bătrâni, de telefoane mobile, de căşti în urechi, de blugi mulaţi, de aer rece şi de urme noroioase.
Bătrâni.
O bunică osoasă se duce de ani de zile la Moghioroş, dimineaţa, să-şi ducă nepoţii la şcoală. Ea locuieşte dincolo de pod, face numai câteva staţii cu tramvaiul până în cartierul unde locuieşte fiul ei cu familia lui.
Îi ştiu toate poveştile fiindcă le spune oricui vrea să le audă. Le spune chiar şi cui nu vrea. Dar nu deranjează.
Am văzut-o întâi în 1999, în toamnă. Ţineam lecţii de engleză la Lovinescu şi mergeam cu 41 până la Billa. În fiecare dimineaţă povestea despre nepoţii ei, dar nu o vedeam niciodată cu ei. Joia la amiază o regăseam pe traseu, în sens invers, fără nepoţi. Nici nu ştiu dacă mai cred că ei există. Ar fi cam mari să îi mai ducă bunica la şcoală şi acum.
Întotdeauna am vrut să-i dau ceva. Şi nu ştiu de ce, fiindcă nu pare că i-ar lipsi ceva. Am văzut-o şi zilele trecute, din nou. Aş vrea să-i pun ceva în buzunar.
Dar dacă mă prinde poate se sperie. Vreau s-o bucur, nu vreau să creadă că o ajut sau că îmi e milă de ea. Fiindcă nu îmi e. Vreau eu să-i dau ceva şi gata!

Poate anul ăsta învăţ cum să protejez demnitatea unei doamne în vârstă. Am să-mi fac damblaua.

Posted by: Diana. May 9 2016, 01:40 PM

Ce inseamna sa scrii altfel si de ce ai face-o?! De ce sa porti o masca straina doar pentru a placea (prezumtiv) unui tert?!
Nu am sa inteleg niciodata tipul acesta de rationament si de comportament.
Dorinta unora de a ne ciunti pentru a incapea pe calapodurile lor mici si strimbe este peste puterile mele de comprehensiune...
Sa ai o zi frumoasa, Dora!

Posted by: Dore Jun 15 2016, 02:44 PM

M-am întrebat și eu ce ar fi însemnat să scriu și altfel, dar pe omul ăla nu l-am întrebat, Diana. De ce n-am făcut-o, habar n-am...
Am tolerat izul retoric al întrebării până când, într-o zi oarecare, am dat peste un răspuns.
Mă suspectez că aș putea scrie cândva sute de pagini despre cum își poate vedea omul de propria viață.


Cinci minutele de astăzi sunt dedicate omului manierat aka omul plictisitor.

Cunosc puțini astfel de oameni șic, deși îi caut cu perseverență.
Atașat unei fizionomii nedefinite și într-o cromatică spălăcită, comportamentul omului manierat atrage repede eticheta de plictisitor.
Demodat în comportamentul său reținut, tonul mediu al vocii și garderoba clasică, omul manierat ca specie se diluează perseverent spre dispariția totală.
Deține practic toți marcatorii șicului absolut, pe care abia dacă-l mai practică persoane din generația bunicilor.

Asemea căutătorilor de mărfuri rare, am dat și peste falsuri. Omul manierat este imitat grosolan, mai ales în virtual.
Și cel mai rapid mod de a diferenția falsul de original este să-l saluți în cel mai previzibil mod cu putință.
Apoi enunți și o platitudine - două și îi lași loc și timp să reacționeze.
Pariez că puteți ghici care va fi reacția originalului.

Posted by: Diana. Jun 17 2016, 01:18 PM

La fel de previzibila si reactia falsului...

Posted by: Dore Jun 29 2016, 01:28 PM

Așa-i Diana, la final îi diferențiază capacitatea de a înțelege importanța conversației de conveniență, aia plină de platitudini.
Fiindcă ar fi greșit să spunem vreodată lucruri semnificative cuiva care nu are măcar minima capacitate de a purta o conversație lejeră fiindcă nu îi înțelege rolul de protocol de negociere.

Cea mai amuzantă reacție a unui fals căruia îi adresasem public un salut și o platitudine a fost să mă poftească la o conversație particulară.
O conversație în care dorea să îmi clarifice cât de inutil și neinteresant fusese salutul respectiv. Și cum nu are rost să scriu în virtual ceva care nu este interesant.
M-am prefăcut că mă supăr și a ezitat un pic, dar s-a repliat și a terminat să-mi administreze morala. Îi sunt recunoscătoare și astăzi că astfel mi-a lămurit toate curiozitățile.
I-am etichetat reacția ca exemplu de deșertăciune și vanitate stocate excesiv în aceeași persoană și fără îndoială va face cândva parte dintr-o antologie. A mea personală, măcar.

De-a lungul anilor am refolosit tactica foarte frecvent. Zeci de persoane care păreau vorbărețe și comunicative în virtual au picat acest test simplu.
Două persoane l-au trecut cu brio. Două din peste optzeci ... într-o lume în care comunicarea este mult facilitată.

Posted by: Diana. Jun 29 2016, 02:54 PM

Ha! Am si eu citiva de-astia. Unul e chiar comic in prostia lui. Cind ma calca pe nervi si nu ma mai tin balamalele, ii bag cite-o sopirla. Azi i-am dat tema sa vada ce e cu Patul lui Procust si Aquila non capit muscas. Si am scapat de el in 2 minute...