Generatia celor cu cheia de gat, Amintiri din epoca de aur Options

[Laryss_A]

forte...si acum misuna gandacii prin camine (IMG:style_emoticons/default/wink.gif) ...some things never change i guess. cat despre acest text ...mi-a placut la nebunie sa il citesc , mi-am amintit o gramada de lucruri , chit ca am putini ani , tot am prins o mare parte din cele descrise mai sus si personal , nu as da nici o clipa din acea copilarie a mea , traita in felul acela , ca sa am ceva din ce au copilasii de astazi. au fost si rele au fost si bune dar eram copii si stiam sa ne bucuram de lucruri simple.

[Meg]

forte, de-ai sti tu ce gandacei cat degetul si cat de maro sunt in camin..

referitor la articol, unele lucruri mi le mai amintesc si eu. si ma bucur ca am trait macar putin. imi amintesc si de lampa, de lumanari, de banane verzi, de gumele turbo, de clasoare, de sotron, de atza..
:-<..

[fortelady]

mai, gandaci am avut si eu. dar nu se compara cu povestile de groaza ale amicilor mei care sunt nitel mai in varsta...
nu zic ca nu sunt si amintiri frumoase.
doar mi se pare ca se ridica in slavi o perioada care a insemnat si ALTCEVA, cu mult mai rau ; nu cred ca e normal sa idealizezi o chestie de genul "Stateam la cozi, "inaintasii" care tin randul, stateam in frig, stateam pe intuneric si aveam cartele." ...

[divi2007]

nu stiu cate pers idealizeaza perioada sigur sunt f putine, eu aveam 8 ani cand a inceput revolutia asa ca perioada dinainte nu m a afecat tare pentru ca eram mica si nu stiam, stiu doar ca pana atunci nu am mai mancat perizer si crenvusti doar dupa revolutie asa ca no comment, stau si ma gandesc ca se vor soca copii nostri cand vor auzi asemenea lucruri

[kalua]

Eu am trait 23 de ani in epoca de aur.
Si probabil din aceasta cauza stiu si-acum sa pretuiesc unele lucruri care pentru altii sunt obisnuite. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Sunt fericita ca n-am avut de crescut un copil pe vremurile alea, incepand cu sfarsitul anilor '70. (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

[Diana.]

Regret perioada comunista. Regret uniforma-sac pe care trebuia sa o taiem ca sa se vada ca sintem fete si nu niste butoaie imbracate. Regret orele de dirigentie si de informare politica pentru care trebuia sa scriem musai vreo 10 pagini A4, si fata si verso, despre ce a mai facut "intiul fiu al tarii". Regret practica agricola. Regret clipele in care un supraveghetor semianalfabet ne ameninta ca ne da cu capul de toti peretii, desi eram intr-o vie...
Regret urzicile care ne basicau partile moi cind ne duceam sa ne facem nevoile prin balariile ingalbenite de toamna care ne scosese la cules de struguri...
[.......]
Regret Cernobilul care m-a facut sa am astazi plombe cu nemiluita si un par care pare prea putin si prea fara vlaga pentru capul meu...
Regret Cernobilul care a imblonavit-o de cancer pe mama si care ma va imbolnavi si pe mine, daca nu a facut-o deja. Regret perioada comunista care mi-a otravit copilaria si adolescenta...


Integral pe site:
Regret perioada comunista:CLICK!

[Cleo]

apropo de stat la cozi...chiar am avut in week-end-ul asta in vizita niste prieteni vechi si la un moment dat povesteam din tinereti si unul din ei zice : "mai tineti minte? cum vedeai o coada undeva te-asezai la rand si intrebai "ce se da?" ...iar raspunsul "nu stiu" " ... am ras acum dar atunci era de plans ..


in rest am avut o copilarie si adolescenta frumoase, cu jocuri frumoase, cu prieteni minunati, cu amintiri de neuitat

[roberta_grr]

(IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) Vad ca textul de mai sus a provocat cateva reactii.... Nu stiu cum sau de ce, dar eu cand l-am citit prima data nu mi-am amintit de nici unul dintre lucrurile teribile care s-au intamplat in acea perioada. Si s-au intamplat lucruri de neimaginat, o stiu bine. Mi-am amintit numai copilaria si adolescenta mea de "cea mai mare" intre 4 frati si fara un parinte. Mama era nevoita sa lucreze din zori pana-n noapte, literalmente. Iar pe atunci, lumea mea era doar cat cuprindeam cu privirea in jurul meu iar eu eram centrul ei. Numai dupa ce la randul meu am devenit mama, mi-am dat seama de ce a trebuit sa indure propria mea mama in acele timpuri. Si amintindu-mi cum, dupa ce intra pe usa, se lungea pe canapea si adormea bustean in cateva clipe, iar noi ii deschideam ochii cu degetele ca sa-i povestim ce-am facut peste zi, chiar si acum mi se impaienjenesc ochii.
In nici un caz nu este un elogiu al acelor vremuri si imi pare tare rau daca cuiva a trezit si amintiri dureroase. (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)

[Diana.]

Roberta, e greu. Pentru cei ca mine sau ca tine ( am doi ani mai putin, sint nascuta in 73) comunismul NU e inca o rana inchisa. Au fost frumoase unele momente pentru ca eram copii. Insa acele momente se pot trai in orice societate. Restul insa doare, ustura, chinuie, stigmatizeaza...
Doare, doare a naibii de tare...

[roberta_grr]

Te inteleg perfect Maat insa poate sunt eu o altfel de fire... Sau poate ca este doar instinctul de supravietuire sau autoaparare... Nu stiu ce este insa, inconstient, minimalizez in importanta tot ce a fost urat, rau, suferinta in trecutul meu. Nu vreau sa-mi amintesc si nici nu discut niciodata despre astfel de lucruri. Au fost, s-au dus, nu le putem schimba. Ne-au calit, ne-au facut ceea ce suntem astazi si atat despre ele.
Bineinteles ca cineva care a pierdut pe cineva drag sau care continua sa sufere urmarile acelor vremuri, vede lucrurile altfel. Din punctul acesta de vedere sunt o norocoasa si imi pare rau de cei mai putin norocosi. Macar de-am avea puterea sa schimbam ceva...