Problema de compatibilitate sau de adaptare?, Topic pornit de la Astrologie Options

[bebe_maria]

Roxi (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) (IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

MofNoRules asta cu 'daca m-ai iubi mai mult' i-o mai zic si eu uneori (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) , nu stiu daca e cea mai buna formulare.

[angeldust]

bebe ti-am mutat aici topicul, ca mi se pare mai potrivit (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Ma pregatesc sa iti si raspund dar am multe de scris si vreau sa am vreme berechet (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[3A]

Bebe draga,

ai scris, nu gluma:) Si ma bucur ca ai facut-o, ca inseamna ca de fapt poti sa-ti deschizi sufletul (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) acolo unde te simti bine (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

Este chiar o manastire buna la Michigan, dar poate tu nu conduci, o sa caut un link si ti-l trimit pe pm.

In primul rand tocmai momentul in care a aprut in viata ta lasa multe semne de intrebare. In sensul ca sunt f. rare cazurile, in care doi oameni se intalnesc la mom. in care self-esteem-ul e low si apoi cand le creste self-esteem-ul sa si poata ramana cu aceeasi persoana!
PEntru simplul motiv, ca una dintre persoane poate doar sa fii trecut printr-o criza (asa cum erai tu) si celalt sa fie asa de felul lui...

Hai ca sper ca nu te-am ametit prea tare...

Pe de alta aprte, cred ca acolo ai tu de lucrat, si coincide cu ce spune Vesta, si pe undeva o stii si simti si tu, dar inca n-ai spus-o cu voce tare:
Cel mai important lucru e sa te accepti TU pe tine si sa te iubesti asa cum esti, cu bune si cu rele. Si pentru ca tu crezi in Dumnezeu o sa-ti aduc aminte de o lege de a Lui: iubeste-ti aproapele ca pe tine insuti! Aia inseamna nici mai mult nici mai putin (IMG:style_emoticons/default/blush.gif) la fel!

Mai gandeste-te la ceva. Din pacate oricat ne-am dori sa fie o casnicie "for ever" uneori nu merge, dar e necesar sa treci prin anumite faze ca sa treci la alt nivel. De ex. eu cred ca daca tu nu ai fi ajuns asa de izolata acolo, in America, nu ai fi reusit sa te citesti pe tine.

Pe de alta parte, eu zic sa fii bucuroasa ca de fapt nu esti in "capcana". Ai pasaport, poti veni oricand in Ro, de divortat cu greu, si cu ceva traume dar o poti face, DAR nu ai un copil, ca sa fii nevoita sa alegi si pentru el.

Daca tu zici ca s-a mai imbunatatit nitel relatia, aia e bine, dar mai e ceva, poate tocmai pentru ca pentru el e un efort prea mare pare ca nu te mai iubeste si poate aici tu nu-i apreciezi indestul de mult eforturile.

[bebe_maria]

3A, da, nici eu nu stiu cum am ajuns sa scriu asa mult, am zis ca povestesc asa in cateva randuri si m-am trezit cu un cearceaf (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)

Masina nu avem deci daca gasesc ceva ar trebui sa fie undeva unde pot ajunge cu metroul/autobuzul.

Am povestit cum ne-am intalnit tocmai pentru ca si eu cred ca m-am atasat asa de mult de el pentru ca a aparut tocmai in momentul ala asa de prost din viata mea. N-am mai spus ca ultimii 2-3 tipi cu care iesisem inaintea lui erau care de care mai ciudati, lucru care m-a facut sa ma gandesc ca nu e nimic prea bun pe 'piata' (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) .

Eu sunt o persoana care are nevoie de multa afectiune si cred ca asta imi place cel mai mult la el, e foarte afectuos cu mine, ma pupa, ma tine in brate mereu, ma alinta. Si pe de alta parte il vad f indiferent si nesuferit cand ne certam.

Relatia noastra cum am mai spus s-a imbunatatit mereu, cate putin dar a fost mereu ascendent (toate astea cu multe certuri din pacate), el spune ca n-a fost niciodata asa atent la nevoile cuiva, asa sensibil, acum imi deschide usa cand intram intr-o cladire (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) (la inceput intra si ii dadea drumul, se aseza pe scaun si-mi zicea 'adu-ti si tu unul', incerca sa ma plateasca sa ma duc doar eu la cumparaturi.. o multime), este parca mai receptiv, I don't know, acum chiar nu ne-am mai certat de vreo 3 saptamani si mi s-au atenuat amintirile neplacute. La inceput ne certam la 2-3 zile.

Am senzatia ca desi lucrurile sunt mai bine intre noi, poate faptul ca imbunatatirile astea le-am obtinut cu multe certuri si suferinta m-au uzat cumva.

Ultima cearta a fost pe tema mancarii, am venit seara pe la 10 juma de la serviciu (asta e cand lucrez 1-9) si el desi venise de la 5, dormise, ma astepta pe mine sa-i servesc cina (IMG:style_emoticons/default/ohmy.gif) (IMG:style_emoticons/default/mad.gif) . M-au apucat niste nervi, e asa o lipsa de respect dupa parerea mea si i se trage de la mama, asa l-a obisnuit. Uite cand ne certam asa imi vine sa-mi iau campii (IMG:style_emoticons/default/frustaremare.gif) iar el se comporta mereu ca si cum ar fi ceva in neregula cu mine incat ajung uneori sa ma intreb si eu, mai exagerez?!

[3A]

Ei, pai inseamna ca are si calitati si ce e cel mai important a fost dispus sa se schimbe pentru tine, sa-ti faca tie o placere, si asta e destul de mult pentru un barbat.
Sa nu ma intelegi gresit, stiu ca tot ce ai "cerut" tu e absolut normal si firesc dar unora li se pare destul de greu, si uita ca au o femeie langa ei, se gandesc ca au un "buddy"

Aha, pai daca n-aveti masina e mai greu.

Chestia cu pretentiile sa te astepte pe tine sa-i pui masa, e trist, dar cred ca sufera de boala asta 70% din barbatii romani, am un feeling ca mai sunt multe alte natii tot cu aceleasi specimene masculine, dar nu bag mana in foc ce si cum.

No, pai inseamna la lista aia cu ce nu-ti place si nu se poate schimba se mai micsoreaza.

Stiu ce spui ca obtii totul cu scandal cand ai fi vrut sa vina de la sine, dar asa cum spunea si Cleo, trebe sa le ceri SPECIFIC ce anume vrei de la ei si sa fii sigura ca au inteles...cam grea faza si cere rabdare multa.
Eu am baiat si am inceput sa ma mai adaptez nitel, dar cu adultii tot mai am probleme, as vrea sa citeasca nitel gandurile, si daca n-au citit ce trebe jar mananca (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ) mai fac si scandal!
Deci, am vrut sa spun ca e o continua educatie. Adica si tu sa te educi pe tine insati, sa nu te mai certi, pleci din camera si spui ca iei o pauza, te intorci cand esti calma si reluati discutia. Eu zic ca e bine ca va certati, chiar daca e o comunicare proasta, macar exista...
E mai grav cand sta fiecare imbufnat in coltul lui si nu zice nimic, si problema creste creste pana pocneste (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[bebe_maria]

Da, sigur are si calitati (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ca daca erau toate negre mi-era mai usor sa plec.

Pe mine cearta ma oboseste mult, ma consuma emotional, de obicei prefer sa cedez ca sa nu se ajunga la asta dar am observat ca nici asa nu-i bine pt ca adun nemultumiri (cedez o data, de 2 ori dar asta nu inseamna ca renunt la ceea ce vreau), par slaba in fata lui si isi imagineaza ca daca a mers o data merge mereu.

El e genul care prefera sa se duca in coltul lui cand apare o problema, joaca sah, se uita la meciuri, ar sta ore intregi fara sa vb si apoi vine si ma pupa ca si cum nimic nu s-ar fi intamplat. Eu scot fum pe nari pentru ca daca nu vorbesc si nu rezolv problema nu pot uita de ea. Motiv pentru care de obicei eu sunt cea care se duce peste el sa vorbim, incerc sa-i explic ce simt eu cand el face ceva anume, cum as vrea sa reactioneze, de ce etc.

Inca ceva ce ma framanta pe mine e faptul ca nu avem pasiuni comune, nu ne plac aceleasi lucruri cam in nici un domeniu.
Asta ma face sa nu-l simt asa aproape de mine cum as vrea.

Stiu ca ANgel zicea ca pt ea asta nu e important dar totusi cand tie iti place ceva ce lui i se pare o tampenie de ex, cum e?
Sa dau un exemplu concret: fotbalul (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) . AM avut si eu perioada in care imi placea, pe la 11-3 ani apoi am crescut (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ). Cred ca fotbalul e singurul lucru care il pasioneaza cu adevarat, traieste asa de intens meciurile, e trist (chiar a plans) cand pierde echipa lui preferata, mie astea mi se par copilarii, mi se pare asa ciudat ca unele lucruri importante precum boala unei persoane dragi sa-l lase rece (ca s-a obisnuit-nu vb despre mine) si un amarat de meci sa-l emotioneze si afecteze asa mult.
Si ce e funny e ca la inceput l-am si intrebat daca e pasionat de fotbal, tocmai pt ca mie mi se pare o tampenie sa vad barbatii excitati/emotionati/innebuniti dintr-un simplu joc cu mingea. Adica inteleg pasiunea dar nici dusa la limita. Mi-a spus ca nuuuu (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) . Primul an nu s-a uitat la nici un meci, ma intreba daca vreau sa iesim in serile in cauza si nu se supara daca mergeam la film/plimbare.
Oricum asta cu fotbalul nu ma mai afecteaza asa mult, la inceput ma necajeam cand prefera sa se uite la meci decat sa iasa cu mine, acumi imi gasesc si eu altele de facut.
Totusi mi-as dori sa rezonam la aceleasi chestii, macar din cand in cand.

This post has been edited by bebe_maria: Oct 10 2008, 04:32 AM

[angeldust]

Bebe, ceea ce observ eu la voi este o problema grava de comunicare si o lipsa de toleranta fata de personalitatea celuilalt de ambele parti.

Ii place fotbalul..ce chestie! Uite asa pierdem noi femeile increderea si respectul partenerului, incercand sa ii indepartam de putinele bucurii pe care le au si ei in viata (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif) Pentru ca daca el vrea sa se uite la fotbal si tu te uiti la el asa superior "ahh ce copilarie" si apoi stai imbufnata o ora, el nu intelege altceva decat ca il desconsideri pe el si esti egoista pt ca nu il lasi sa faca ceva ce ii place. Pun pariu ca atunci cand el iti spune ca nu crede in D-zeu si nu intelege nevoia ta de a merge la Biserica si tu te simti la fel : desconsiderata, neinteleasa, respinsa, etc. Pentru ca tindem sa identificam cu noi pasiunile, credintele pe care le avem. Daca cineva le respingem ne respinge pe noi, nu?

Daca simti uneori ca el nu ia in serios toate micile tale drame e pentru ca el probabil le considera "nazuri muieresti" si crede ca asa cum ti le-ai provocat singura, tot singura tre sa scapi de ele. Si sincer iti spun ca nici nu e foarte departe de adevar crezand asta.

Daca asteapta sa vii sa ii pus masa dupa ce tu ai stat o zi lunga si grea la munca, ai dreptate, e pentru ca asa a fost invatat in primul rand si in al doilea rand tind sa cred ca tu i-ai cantat in struna la inceput si acum e f greu sa il dezveti, dar nu imposibil. Insa daca vii si incepi sa ii faci capul calendar sau sa urli la el ca uite cate fac eu si tu nu faci nimic, crede-ma ca nu rezolvi absolut nimic! Trebuie sa abordezi situatia ca intr-o chestiune de afaceri foarte delicata. Sa te gandesti in primul rand la ceva ce isi doreste el sa faci tu neaparat, dar tie ti se pare inacceptabil. Apoi sa ii sugerezi cu foarte mult tact un soi de trade-off : iote eu fac chestia aia ce ti-o doresti tu, daca in schimb faci si tu chestia asta ce mi-o doresc eu. Si sa subliniezi cat de mult bine ar face asta relatiei voastre si sa fii pregatita si pt un refuz initial, sa revii cu o oferta mai buna. Nu te pacali singura! O relatie nu este ceva ideal, unde cei doi se inteleg fara cuvinte, si totul vine de la sine ca in filmele Hollywoodiene. O relatie este un proces continuu de negociere si adaptare, de incercari sustinute de a vedea lucrurile si din punctul de vedere al celuilalt.

Legat de self-esteem, o alta mare problema a ta, 3A are dreptate sa stii, ai inceput relatia asta for all the wrong reasons. Daca tu astepti din exterior (de la el si relatie) vindecarea pt self-esteemul tau, atunci ai pierdut de la inceput. Rezolvarea problemelor pe care le ai in relatie, incepe in primul rand cu rezolvarea problemelor pe care le ai tu personal. Chiar nu inteleg ideea ta cu "am fundul mare si bube pe fatza si nu o sa ma mai vrea nimeni". Chiar sunt socata, pt ca atunci cand am vazut poze cu tine chiar mi-am spus "iote ce moaca de om simpatic are femeia asta". Si chiar nu o zic sa ma aflu in treaba (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

Intrebare intrebatoare de curiozitate, daca se poate spune : el incepe vreodata cearta? daca da, ce iti reproseaza cel mai des?

[Fanny]

Doamne, Maria, ce porumbei sunteti! Unul guraliv si expansiv, altul taciturn. Trebuie sa invatati sa comunicati intr-un limbaj comun, pentru ca lucrurile pe care el le vrea de la viata nu sunt incompatibile cu ce vrei tu de la viata. El isi doreste succes in cariera si o relatie perfecta cu sotia, iar tu pe el si sa ai un cerc de prieteni/e cu care sa te simti ca in familie. Prin urmare va puteti gasi implinirea in cuplu, daca va acordati libertatea pentru activitatile extra care va multumesc sufleteste.
Sunt convinsa ca daca ti-ai gasi un mic cerc de prieteni/e ai fi mai fericita. Amintesc putin de intalnirea de la bucuresti, pentru ca tu efectiv ai stralucit. Se observa din avion ca era mandru de tine si de usurinta cu care te-ai acomodat in grup. Si recunosc ca m-a impresionat rabdarea pe care a avut-o sotul tau sa asculte atatea "susoteli" de-ale fetelor. (al meu ar fi fugit in primele 10 minute sa dea o raita. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ).
Asta dovedeste ca-i pasa de fericirea ta.
Cu toate acestea... si nu-ti spun o noutate: dragostea nu este egal cu statul bot in bot zi lumina. Sunt importante preocuparile personale. Vrea sa se uite la meci?.. foarte bine. Iti faci un mic SPA in baie si te rasfeti. Sunt sigura ca nici tie nu-ti place sa asiste la ritualurile de infrumusetare si-ai prefera sa "nu-si bage nasul in oala ta" cat timp te epilezi, pensezi etc. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Sar repejor si la felul in care iti canalizezi energia negativa. Nu avea pretentia atunci cand esti nemultumita sa va certati parte in parte, daca vezi ca "istericalele" il inhiba. Abordeaza-l ca in afaceri: avem problema X, sa gasim solutiile convenabile. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

(IMG:style_emoticons/default/kiss.gif)

[lotte]

Draga Bebe,

E adevarat, ca de cele mai multe ori ne dorim sa avem aceleasi pasiuni cu partenerul, dar nu este o regula.Poti avea prieteni (amici) care iti impartasesc pasiunile.Insa partenerul trebuie sa fie om, sa iti faca placere sa stai langa el, sa il atingi, sa imparti aerul cu el.Faptul ca un om are aceleasi pasiuni ca si tine, nu ii poate dicta inimii sa te si indragostesti.
Eu cred ca unele lucruri se pot invata in cuplu, dar ar trebui sa aiba cateva instincte primare de a te proteja, de a-ti purta de grija, in dorinta de ä "pastra" ce e al lui.

[bebe_maria]

Wow, ce de am scris eu dar ce mult mi-ati raspuns si voi (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .

Am citit doar ce a scris ANgel deocamdata si-i raspund ei pt ca deja imi roiesc o mie de ganduri in minte (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)

In legatura cu fotbalul e putin diferit. Adica: motivul pt care ma derajneaza (defapt ma dernaja pt ca acum il trec cu vederea) defapt motivele ar fi: 1. m-a mintit la inceput ca nu-i place, 1 an nici n-am banuit ca e asa pasionat si m-am simtit pacalita, as fi vrut sa am sansa sa-i accept si inteleg pasiunea ca fiind parte din cel pe care il iubesc, nu sa apara dupa ce deja a simtit ca sunt indragostita bine de el si imi poate arata si partile mai putin placute. Adica da, nu-mi place fotbalul dar nici n-as fi renuntat la el din cauza asta. 2. m-am simtit data la o parte pt fotbal pt ca programul nostru era in functie de fotbalul lui, iesim doar daca nu e meci, daca era alergam sa ajungem acasa, facea crize ca n-are tv cand mergeam la mare sau la munte pt ca vezi Doamne pierde un meci. Mi se parea ca duce pasiunea asta prea departe. 3. Intr-o perioada ajunsese sa stea toata ziua la meciuri, toate erau super importante, ba era meciul echipei lui, ba era imp pt ca e echipa romana cu una straina, ba era cea mai buna echipa din lume, ajunsese sa ma sufoce, tv-ul mergea non stop pe fotbal, ne asezam la masa si el tot la fotbal era cu ochii.
Acum nu mai e chiar asa rau, daca vrea meci trebuie sa mergem undeva unde vreau si eu sau eu ies la plimbare prin magazine (de obicei nu-i convine sa ma duc singura prin magazine desi pe el in enerveaza si plictiseste sa mearga cu mine).
In legatura cu Biserica iar asa l-am intrebat de la inceput daca el crede in Dumnezeu tocmai pt ca stiam cat de important e Dumnezeu pentru mine, cata nevoie am sa merg la Biserica, Manastiri, sa am o viata religioasa activa si stiu ca e greu pt o persoana care nu crede sa accepte toate astea, mai ales ca eu imi doream sa facem multe lucruri impreuna, mi se pare aiurea sa fim casatoriti si sa fie fiecare cu treburile lui si ne intalnim doar seara in pat. Eu ma indepartez de el cand el asa.
Iarasi a zis ca el are o relatie speciala cu Dumnezeu, ca se roaga (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) .
Toate bune si frumoase pana cand il aud, in timp ce urmaream o emisiune religioasa ca ce prosti, inculti si needucati cei care cred asa ceva. Ohoooo m-am blocat. Adica el crede asa ceva despre mine implictit ca doar stia ca merg in fiecare Duminica la Biserica, ma rog, etc, eu chiar vorbeam de religie si el de obicei ma aproba.
In prezent se abtine de la comentarii, i-am spus ca ma jigneste de cate ori spune asa ceva in public, ma jigneste si gandind asa si tocmai faptul ca eu o persoana inteligenta si pe care o respecta si iubeste crede in Dumnezeu ar trebui sa-l faca macar putin curios sa afle mai multe despre asta sau macar sa se abtina de la astfel de comentarii.

Ce ziceai tu ca stau imbufnata cand e meci... la inceput stateam desi el nu ma vedea, eu eram in Romania si el in AMerica, ma enervam atunci cand exagera si vroia toata ziua la meciuri, ma irita vocile tipatoare ale comentatorilor, la asa zisele faze 'pe viata si pe moarte'. Apoi stiti ca exista emisiunea dinainte de meci, meciul, emisiunea de dupa meci (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) .
Eu chiar ii accept si incerc sa-l incurajez sa faca ce-i place, cand mergem in parc il astept sa joace sah, mereu ii spun sa se duca sa joace tenis de camp cu prietenii lui.. deci cred ca sunt ok.
Problema e ca mi-ar placea sa avem chestii in comun, pasiuni ale noastre pt ca eu asa il simt mai aproape.
Si cred ca dragostea se poate naste din pasiuni comune pentru anumite lucruri.

Da, intr-adevar la inceput eu faceam tot fara sa-i cer lui nimic, cum am mai zis, eram tare happy ca ma iubeste (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) . Apoi mi-am dat seama ca el cam profita, nu are bunl simt atasat (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) si acum trebuie sa ma cert cu el ca sa mai faca cate ceva. Educatia mamei si tatalui nu ajuta deloc, ea inca i-ar da in gura si el considera ca femeia s-a nascut sa slujeasca in casa (IMG:style_emoticons/default/nusepoate.gif) . Iak, de-asta nu-mi place sa mergem prea des la ei, influenta negativa.

Ce zici tu de trade off Angel facem acum: el imi face masaj si eu ii fac de mancare (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) ). Bine, de mancare fac oricum dar asa poftele si cand sunt mai obosita. Incerc metoda asta la mai multe desi uneori mi-ar placea sa fie mai simplu, sa ne dorim natural sa facem respectivele lucruri pt ca vrem sa ne ajutam.

Nu stiu de ce nu am eu incredere in mine, nu stiu exact cand a inceput dar mi-a fost intretinuta de 'prietenele' mele si acum oricat m-as gandi pozitiv am multe momente in care ma simt super-urata. Problema asta el oricum n-are cum s-o rezolve pt ca nu e legata de el ci de mine. M-a ajutat totusi faptul ca el nu observa maruntisurile care ma strezeaza pe mine, totusi am senzatia ca mi le trece cu vederea pt ca le stie si pe ale lui.. deci ceva de genul nici nu pot sa-i cer ei sa fie perfecta pt ca nici eu nu-s, nu ca nu mi-ar placea sa fie. Ma rog, poate ma insel. Trebuie sa mai fac un peeling cu laser/chimic si cred ca o sa fiu mai bine, dupa ultimul de acum 3 ani se simte diferenta; inainte aveam zile in care nu vroiam sa ies din casa.

Legat de cearta nu-mi amintesc acum ce-mi reproseaza el.. ca sunt incapatanata, ca exagerez (which is true sometimes (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif) )..

Fanny (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) , multumesc pentru compliment, eram foarte fericita ca sunt acasa cand am venit la intalnire.

Da, intr-adevar de multe ori merge cu mine si rezista (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) dar si pe urma cat il aud ca s-a plictisit, ca vorbeau doar prostioare feminine, ca doar femeile ar putea sa vb despre asa ceva (IMG:style_emoticons/default/mad.gif) , imi vine sa nu-l mai iau deloc.
Nici eu nu cred ca trebuie sa stam bot in bot toata ziua, ma plictisesc si eu asa, repet, as vrea sa avem si ceva comun care sa ne placa, o ora pe zi, la 2-3 zile sa il simt aproape de mine. Eu vreau muzica, dans, iesit, el vrea acasa computer. Mergem si ne plimbam drept compromis, ne place mediu amandorura.

Cand ne certam nu ma isterizez deloc (IMG:style_emoticons/default/smile.gif) sunt chiar o persoana destul de calma, de obicei spun ce nu-mi convine, ce simt cand el face ceva si incerc sa il fac sa vada si din punctul meu de vedere iar eu din al lui. Eu mereu incerc sa gasesc cale de compromis, am mai spus, el e de obicei cel care n-are chef de vorba, prefera sa se inchida in el.

Lotte eu nu vreau sa avem toate pasiunile comune dar mi-e greu ca tot ce ma bucura pe mine pt el sa nu insemne nimic, sa nu-i pot impartasi sincer cate un gand fara ca el sa ma contrazica imediat.

AH, asta iar e ceva ce ma enerveaza, oricata dreptate as avea in ceva el mereu trebuie sa se puna in postura celui care m-a suparat si sa-l inteleaga si pe ele bietul (IMG:style_emoticons/default/mad.gif) . Si problema e ca niciodata nu incepe cu 'da iubito te inteleg ca esti suparata dar uite priveste si din punctul lui de vedere', mereu este 'ei pai si el are dreptate'. Nu cred ca asa se discuta. Adica incearca unul sa-mi vanda ceva prost si-mi zice ca e dreptul lui si ca eu tr sa fiu atenta? Corect trebuie si chiar sunt dar nici el nu-i inger.

Instinctul ala de a ma proteja functioneaza la el atata timp cat ii e usor ce are de facut.. daca devine putin mai dificil baga repede, eiii dar ce tu nu te poti descurca singura? Sunt alte femei care o fac. Umbla noaptea singure, tu ce nu poti?!
SI asta e doar un exemplu.

This post has been edited by bebe_maria: Oct 11 2008, 02:25 AM