IPB

Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

 
Reply to this topicStart new topic
> Pamintul sub amenintarea dezastrului
Diana.
post Jul 9 2009, 01:48 PM
Post #1


Fondator eLady.ro
*******

Group: Administrator
Posts: 33,779
Joined: 7-December 05
Member No.: 5



Cea mai noua teorie emisa de astronomi cu privire la sfarsitul lumii, care a depasit stadiul de simpla ipoteza, intrece orice scenariu de film. Soarele imbatraneste si tinde sa se transforme intr-o gigantica stea rosie, aflandu-se intr-o expansiune continua, iar cu cat distanta dintre acesta si Pamant se micsoreaza, cu atat scad sansele supravieturii oricarei forma de viata. Odata cu apropierea Soarelui, caldura emisa de acesta va fi mult mai puternica, temperatura planetei va creste, oceanele se vor evapora, iar atmosfera va fi saturata de vapori de apa, care, asemenea dioxidului de carbon, genereaza efectul de sera.



Apocalipsa in teorie
O lucrare pe acesta tema a fost elaborata de Dr. Robert Smith de la Universitatea din Sussex in colaborare cu astronomul Klaus-Peter Schroeder de la Universitatea Guanajuato din Mexic.
“Dupa aproximativ un milliard de ani vom avea un Pamant fara atmosfera, fara apa si o temperatura la suparafata de cateva sute de grade, mult deasupra punctului de fierbere al apei. Pamantul va deveni uscat, iar supravietuirea va fi imposibila pentru orice forma de viata” a declarat Dr. Smith pentru Space.com.

Intre timp, au fost emise mai multe teorii asupra modului in care se va realiza expansiunea solara si asupra efectelor directe pe care aceasta le va avea asupra planetei noastre.

Dr. Robert Smith spune ca pe masura ce Soarele se va extinde, acesta va pierde masa sub forma unui vant mult mai puternic decat ceea ce se cunoaste astazi ca fiind vantul solar. Acest lucru va reduce atractia gravitationala dintre Soare si Pamant, permitand orbitei planetei sa devieze de la traseul obisnuit, modificandu-si traiectoria si indepartandu-se de distructivul Soare.

Daca acesta ar fi singurul efect al expandarii soarelui, atunci Pamantul ar fi salvat de la pieire. Insa, de curand, s-a descoperit ca straturile subtiri ale extra-atmosferei Soarelui se extind cu mult inaintea suprafetei vizibile. Se pare ca Pamantul este atras de catre aceste straturi care au o densitate mica, catre care se indreapta, sfarsind prin a fi capturat si vaporizat de catre Soare.

Desi astronomii au aproximat o perioada de 7.6 miliarde de ani pana la disparitia planetei, noile conditii climaterice de pe Pamant nu ar mai face viata posibila cu mult timp inainte. Din cauza incalzirii atmosferei si evaporarii apei de la suprafata, care odata ajunsa in atmosfera va genera un foarte puternic efect de sera, intr-un milliard de ani, planeta va fi foarte fierbinte, uscata, transformandu-se intr-un corp ceresc nelocuibil.



Se cauta solutii
Oamenii de stiinta cauta in prezent solutii pentru a preveni aceasta soarta. O echipa de astronomi de la Santa Cruz University a venit cu o propunere, care la prima vedere pare demna de un scenariu science-fiction.

Acestia au considerat ca cea mai potrivita solutie, care ar putea da roade pe termen lung este modificarea orbitei Pamantului, astfel incat, odata modificata, planeta noastra sa se indeparteze de Soare, catre zonele mai racoroase ale galaxiei.
Pentru a obtine acest lucru pe cale artificiala, ei au luat in calcul posibilitatea atragerii unui asteroid catre Pamant, care sa-i ofere un impuls mic, suficient cat sa-i modifice orbita, fara a cauza insa alte dezastre.

O astfel de trecere regizata la aproximativ 6 000 ani, ar fi suficient sa mentina Pamantul pe calea cea buna si sa permita continuarea vietii pentru inca cel putin 5 miliarde de ani, si posibil chiar sa supravietuiasca fazei de urias rosu catre care se indreapta Soarele.

In prezent, nu exista tehnologia si cunostiintele necesare pentru a pune in practica aceasta solutie, insa cercetatorii contemporani spera ca cei care le vor calca pe urme vor gasi mijloacele necesare pentru a duce la bun sfarsit acest plan si pentru a salva planeta de la distrugere.
Chiar si cu mijloce ultraperformante, aceasta operatiune ar presupune un risc foarte mare. Nici o greseala nu este insignifianta sau neglijabila. O singura cifra poate face diferenta intre salvarea planetei si distrugerea acesteia.

Ce parere ai despre apocalipsa prezisa de oamenii de stiinta? Spune-ti aici opinia in legatura cu aceasta noua teorie!

Omul a fost descris ca o specie iubitoare de lumina si caldura; alteori, a fost laudat ca o specie cu o imensa putere de adaptare. Iata, a venit vremea sa vedem cat de adevarata este prima afirmatie si cat de mult meritam laudele pentru cea de-a doua.
Cronica unei apocalipse anuntate

Inceput de veac pe planeta Pamant. Subiectul fierbinte (la propriu!): incalzirea globala. Nu numai ca toata lumea vorbeste despre ea. Toata lumea o traieste. O simtim, ne gandim la ea, ne temem de ea. Sfarsitul lumii si al civilizatiei umane, pe care-l profeteau stramosii nostri, care il vedeau ca pe o Apocalipsa brusca, violenta, o exploziva si brutala prabusire a lumii in sunetul asurzitor al celor 7 trambite, a devenit pentru noi o stingere lenta si treptata a vietii Pamantului, o disparitie inceata, dar inexorabila a toata faptura, pe planeta care ne-a iubit si ne-a crescut pana acum. Si toate acestea pentru ca Pamantul, dimpreuna cu toata atmosfera sa, devine din ce in ce mai cald.

O incalzire cu 4 grade Celsius a climei la nivel planetar nu pare mare lucru - celor care traiesc in regiuni unde iarna incepe in septembrie si se termina in mai s-ar putea sa li se para chiar o schimbare agreabila - dar, din pacate, asta nu mai e o problema regionala, ci una globala. Iar o crestere de 4 grade C a temperaturilor medii la nivel global inseamna o prefacere catastrofala.

Dar de unde au aparut aceste 4 grade funeste care ne suna tot timpul in auz, ca o prevestire de dezastru? Celebrul deja Raport al Comisiei Interguvernamentale pentru Schimbari Climatice (IPCC) a avansat o cifra situata intre 2 si 6,4 grade Celsius. Daca luam ca baza de evaluare – asa cum au facut multi oameni de stiinta – o cifra mijlocie, ne trezim cu aceste 4 grade care, la o prima auzire, nu suna prea inspaimantator dar, judecate prin prisma efectelor, sunt. Pentru ca, la urma urmelor, efectele sunt cele care au importanta. Or, cresterea cu 4 grade a temperaturilor va avea niste consecinte de o amploare aproape de necrezut, cand te gandesti ca e vorba de doar 4 grade!, mai putin decat diferenta de la zi la noapte in climatul temperat. La urma urmei, am fost avertizati: Bob Watson, fostul presedinte al IPCC, ne-a prevenit ca trebuie sa ne pregatim pentru o incalzire de 4 grade.

Cand se va intampla? Previziunea optimista (?): in 2100, temperaturile medii la nivel global vor fi cu cca. 4 grade C mai ridicate decat acum. Previziunea (si mai) pesimista: am putea ajunge in cuptorul descris mai sus inca din 2050. Dar cati vom fi? Si aici parerile sunt impartite, iar unele dintre previziuni suna sumbru de tot, in timp ce altele sunt mai optimiste. James Lovelock, creatorul teoriei Gaia - aceea conform careia Pamantul se comporta ca un superorganism urias – e de parere ca populatia se va restrange drastic: din cei aproape 7 miliarde cati suntem la ora actuala, vor mai ramane poate un miliard. (Asta o fi scenariul pesimist sau cel optimist? Pana la urma, nici nu stii cum e mai rau: sa ramanem mai putini si sa ne consolam cu ideea ca, astfel, civilizatia umana va avea mai putin impact asupra mediului, putand spera astfel sa inversam tendinta de modificare a climei? Sau sa continuam sa crestem pana la cele 9 miliarde preconizate de ONU in 2050, intrebandu-ne, ingroziti, ce o sa mancam cu totii?!)



Ce se va intampla cu Terra?

Singura veste buna este ca, spun expertii, specia umana, in sine, nu pare amenintata cu disparitia; la urma urmei, chiar daca raman doar cateva sute de indivizi, urmasii lor ar putea, in cateva mii de ani, sa repopuleze consistent planeta. Sa zicem, ca sa avem o ipoteza de lucru, asa cum au presupus si cei care fac calculele si previziunile cu care ne ingrozesc pe noi, ca populatia va ajunge la cca. 9 miliarde peste 4 decenii. Si, daca e sa facem ceva, in loc de a sta cu bratele incrucisate, privind disperati cum se duce naibii totul, ar trebui sa incepem de pe acum sa ne imaginam solutii de supravietuire pentru aceste 9 miliarde de cetateni ai planetei Pamant. Ideile nu lipsesc; specialisti de marca si-au rostit opinia, oferind pareri avizate asupra tendintelor, asupra efectelor si asupra unor posibile solutii. Aruncandu-si privirea in viitor, acestia au schitat, pe baza datelor pe care le-au avut la dispozitie si a modelelor de previziune, felul in care va arata lumea noastra si, pornind de aici, posibilele solutii de adaptare. E clar deja pentru toata lumea: situatia se incinge! Sa inceapa, deci, adaptarea!

In primul rand, o mare parte a Terrei va deveni desertica. Desertul pe care il numim Sahara - si care azi se intinde in nordul Africii - se va extinde, in cateva decenii, pana in pragul caselor romanilor, grecilor si bulgarilor, ba chiar si al germanilor si austriecilor, caci sudul Europei si chiar centrul ei, cu mare probabilitate, se vor desertifica. Un climat subtropical arid va inlocui climatul temperat continental cu care ne-am obisnuit. La latitudini mai mici, doua braie de pustiu vor inconjura planeta, unul la nord de Ecuator, altul la sud, doua cingatori uscate, cu pamant crapat, nisip si pietre, printre care vor rasari plante xerofile (adaptate uscaciunii).

In schimb, pentru locuitorii regiunilor nordice ale Europei, Asiei si Americii, va fi ca si cand s-ar muta acum din Siberia, Scandinavia si Alaska in Florida sau sudul Spaniei. Aceste regiuni nordice vor deveni viitoarele granare are planetei; aici vor creste majoritatea recoltelor din care se va hrani omenirea. Sa speram ca ne vor ajunge, caci o mare parte din terenul arabil pe care il exploatam azi se va pierde datorita cresterii nivelului apelor oceanice. Topirea ghetarilor si dilatarea naturala a apei ca urmare a cresterii temperaturilor vor face ca nivelul marii sa se ridice cu cel putin doi metri; cresterea ar putea fi si mai mare daca se vor topi calotele polare. James Hansen, un climatolog care lucreaza in cadrul NASA, a calculat ca o crestere a concentratiei de CO2 in atmosfera pana la cifra de 550 parti per milion (nivelul actual fiind de 385 ppm) ar avea ca rezultat… o Terra completa lipsita de gheturi si pe care nivelul marii ar fi cu 80 metri mai mare dacat in prezent! Regiuni de coasta unde se afla, azi, orase prospere vor fi sub ape, iar turismul submarin va lua amploare, insa atractiile nu vor mai fi recifele de corali, ci magnificele orase scufundate New Orleans, Rotterdam, Sydney…



Hrana viitorului

Ca urmare a acestor drastice modificari, am putea fi siliti sa ne schimbam modul de alimentatie. Desi multi propun trecerea la alimentatia vegetariana, vazand in asta o solutie la problema incalzirii globale (vacile si oile crescute in numar foarte mare produc cantitati enorme de metan, un gaz cu efect de sera), lucrurile nu sunt atat de simple. Daca am deveni cu totii vegetarieni, nu am mai avea ce sa mancam; foametea ar bantui chiar mai rau decat pana acum, lovind regiuni mai intinse si un numar mai mare de locuitori ai globului. Si asta pentru ca numai pe o mica parte a uscatului pot fi cultivate plante. Nici macar un sfert din suprafata sa nu reprezinta teren arabil.

Nici pe pasunile alpine situate la 1500 de metri altitudine, nici in regiunile desertice, nu pot fi cultivate eficient plante pe care omul sa le poata consuma. In schimb, pot fi aduse, in aceste regiuni, animale – vaci, oi, capre, iaci, camile, de la caz la caz – care consuma plantele ce cresc in aceste regiuni, iar noi consumam, apoi, carnea si laptele acestor animale. Astfel, cresterea animalelor domestice este, in esenta, un sistem de convertire a resurselor – iarba marunta si aspra a pasunilor alpine sau tufele tepoase din zonele aride, pe care omul nu le poate utiliza ca atare, sunt transformate in resurse utilizabile. Intrebarea este: in ce masura vom mai putea face acest lucru peste cateva decenii?

Suprafetele arabile se vor restrange drastic, ceea ce va ramane va trebui folosit pentru productia de cereale si alte plante pe care sa le putem consuma in mod direct. Sunt specialisti care prevestesc ca, daca pasarile vor putea fi crescute in ferme in sistem intensiv, pentru erbivorele mari nu prea va mai fi loc. Nu va fi suficient spatiu pentru pasunat, asa incat consumul carnii rosii va trebui, vrand-nevrand, redus. Poate astfel se va limita, totodata, cantitatea de metan eliberata in atmosfera de catre rumegatoare. Lumea de peste cateva decenii va fi una in care vacile si oile vor fi animale rare. De mai multa atentie s-ar putea bucura caprele care, cu binecunoscuta lor rezistenta si lipsa de mofturi la mancare, ar putea fi animalele potrivite pentru a rontai arbustii spinosi care vor creste in acele regiuni mai mult uscate, care vor ocupa o mare parte din pamanturile Terrei. (Inca ar fi bine si asa. La friptura mai renuntam, dar cum sa traim fara branza???)

Animalele marine, care alcatuiesc o parte importanta a hranei omenirii, vor disparea treptat. Captarea dioxidului de carbon din aer va acidifia apele marine, iar aceste ape acide vor dizolva invelisurile calcaroase ale unor organisme planctonice si cochiliile molustelor. Lanturile trofice complexe care intretin biosfera marina se vor rupe, astfel ca nici peste nu va mai exista in aceste mari secatuite. O mare extinctie a speciilor oceanice ar putea fi consecinta pomparii in atmosfera a dioxidului de carbon produs de civilizatia industriala. Si atunci, va trebui sa compensam pierderea animalelor marine prin culturi vegetale in apa marii. Algele sunt o posibila solutie; platformele marine, pe care vor fi cultivate plante alimentare, sunt o alta.

Daca marile intinderi furnizoare de recolte se vor muta spre nord, oamenii ar urma si ei migratia plantelor. Un mare numar de locuitori ai Africii si Asiei – devenite aride pe cea mai mare parte a suprafetei lor – ar trebui relocati. Unde? Poate in Canada, in Siberia, in Scandinavia, in Alaska, unde atunci va fi o clima placuta si unde, spre norocul nostru (ma rog, al lor), vor exista vaste suprafete de teren care ar putea fi colonizate. Oarece inghesuiala va fi, asa ca probabil, modelul predominant va fi cel al locuirii in spatii desfasurate pe verticala – “la bloc” – ceea ce ridica probleme specifice care vor trebui rezolvate cu mare-mare simt de raspundere de catre arhitectii si urbanistii viitorului.

Foamea de energie
Mult laudata solutie a fabricarii combustibilului auto din plante (biodiesel) s-a dovedit o arma cu doua taisuri, iar cel de-al doilea ne-a cam ajuns la os, de vreme ce cultivarea a mari suprafete de teren cu plante pentru biodiesel, in loc de plante pentru hrana, a dus la o crestere a pretului alimentelor si a contribuit la infometarea unui numar mare de locuitori ai lumii. Nici la fel de laudata solutie a folosirii etanolului drept carburant auto nu s-a dovedit grozava: entuziasmul s-a dezumflat rapid cand, recent, in urma unor calcule complicate si savante, o parte a comunitatii stiintifice a ajuns la concluzia ca producerea de etanol nu e deloc o metoda prietenoasa fata de mediu si are o amprenta de carbon mult mai mare decat ne imaginam. (Povestea e, ce-i drept, controversata, deocamdata.)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Szimcsi
post Jul 9 2009, 04:11 PM
Post #2


V.I.P.
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 8,980
Joined: 12-January 06
From: Six feet from the edge
Member No.: 146



Era de asteptat si chiar logic ca la un moment dat se va intampla si asta. Orice flux are si reflux, orice crestere este urmata de o scadere si cum dupa soare urmeaza luna, asa si pamantul e normal sa sufere o perioada de dezastre dupa perioada infloritoare prin care a trecut. Nu e prima din istoria lui si nu e nici ultima, sunt convinsa ca planeta albastra mai are multe rotatii in jurul Soarelui inainte sa se stinga cu desavarsire. Si, pana la urma, am cautat-o cu lumanarea. Am exploatat orice resursa pana la exces, fara sa ne gandim la consecinte, asa ca ne meritam soarta. iar natura isi ia inapoi ce ne-a dat cu generozitate, vazand ca a dat degeaba....
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



Lo-Fi Version Time is now: 4th August 2020 - 05:03 AM