IPB

Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

4 Pages V   1 2 3 > »   
Reply to this topicStart new topic
> Suntem pregatiti pentru acel moment in care "ei nu mai sunt"?, Moartea unui parinte, copil sau a unei persoane apropiate
Ariana
post May 20 2006, 07:58 AM
Post #1


Membru de Onoare
*****

Group: Incurabil
Posts: 1,263
Joined: 7-December 05
From: Timisoara
Member No.: 15



Va pup si va imbratisez pe toate!
In ultima luna am trecut prin niste momente crunte dat fiind faptul ca tatal meu a fost suspect de cancer ,a trecut printr-o operatie saptamana aceasta (ii multumesc lui Dumnezeu ca a descurc bine) iar eu nu am mai stiut de unde sa ma adun...

Vorbeam acum vreo trei ani cu un psiholog care imi spunea ca e bine sa fim pregatiti oricand pentru acel moment in care parintii vor disparea din viata noastra (urasc cuvantul "moarte").Eu personal nu am puterea aceasta.Nici nu stiu daca poate cineva sa fie pregatit pentru asta.
Pentru mine familia e totul.Acasa am gasit intotdeauna intelegere si echilibru iar parintii mei sunt niste icoane vii.
Am fost surprinsa sa vad cat de mult i-a legat pe mama si pe tata acest impas provocat de boala.

Stau si ma intreb cat de puternici suntem in momente de genul acesta?
Go to the top of the page
 
+Quote Post
angeldust
post May 20 2006, 10:08 AM
Post #2





Musafir






Vai Ari, imi pare tare rau...e groaznic...stiu pt ca si mama a trecut la un mom dat prin ceva asemanator, dar pana la urma nu a fost nimic. Eu la fel ca si tine ma ingrozesc cand aud de asa ceva si in mod cert nu cred ca cineva e pregatit vreodata pentru asta.
Totusi, tot mama a fost cea care mi-a zis la un moment dat ca in situatii din acestea extreme iti descoperi o putere pe care nu credeai ca o ai si care te ajuta putin sa induri ce se petrece.
Offf.... nu stiu ce sa zic, la faza asta chiar nu sunt buna de dat sfaturi, ca sunt varza (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)
Ma bucur ca tatal tau e bine.
(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Diana.
post May 20 2006, 12:35 PM
Post #3


Fondator eLady.ro
*******

Group: Administrator
Posts: 33,779
Joined: 7-December 05
Member No.: 5



Ari, stiu exact prin ceea ce treci. Cu un an in urma mama mea a fost operata: rezultatul biopsiei a venit necrutator: cancer la colon.
Tumora a fost rezectata in intregime, mama a facut chimioterapie, a tinut regim... la un an de la operatie cancerul nu a evoluat... acum e bine, multumesc lui Dumnezeu!

Insa... vestea ca e bolnava, ca e in spital (mama mea a fost la Fundeni internata o luna si ceva fara ca eu sa stiu, pentru ca nu au vrut sa imi spuna) a cazut ca un traznet.
Nu puteam minca, nu puteam dormi, plingeam tot timpul... in fata ei incercam sa fiu optimista, sa nu se vada ca sint ingrijorata... si mi-am pus toata credinta si speranta in Cel de Sus.

Ari, indiferent citi ani ar avea parintii nostri, indiferent citi ani am avea noi, copiii (care sint la rindul lor poate parinti)... Nu, nu putem fi pregatiti sa pierdem pe cineva drag.
Niciodata, in nici o imprejurare si sub nici un motiv.

Ari, indiferent ce va fi, nu trebuie sa iti pierzi speranta si nici credinta.
E greu, e foarte greu, te cuprinde disperarea, plinsul, te doboara neputinta... insa... trebuie sa lupti cu toate gindurile negre si sa iti faci curaj ca sa poti face si celorlalti curaj...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ala80
post May 20 2006, 12:54 PM
Post #4


Oli, Popeye's babe
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 4,290
Joined: 7-February 06
From: Bucuresti
Member No.: 194



Pe mine m-a taiat plansul numai cand am vazut acest topic. Nici nu vreau sa concep ca mama mea nu ar mai fi. O iubesc atat de mult....imi dau lacrimile numai cand ma gandesc la iubirea ce i-o port. Multumesc lui Dumnezeu ca e bine si sanatoasa!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
kary_pink
post May 20 2006, 01:38 PM
Post #5





Musafir






(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif) eu cred ca oricat am incerca sa ne pregatim pt asa ceva niciodata nu vom fi destul de pregatiti...mi-am adus aminte de ce mi-a spus o prietena cu ceva timp in urma si treb sa va spun.....la inmormantarea unei persoane dragi ei o cunostinta sa apropiat de ea si a luat-o in brate...ea era fericita chiar avea nevoie sa planga pe umarul cuiva dar a ramas traznita cand cunostinta a batut-o usor pe spate spunandu-i "lasa nu e nimic trece...se mai intampla!!! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/mad.gif) ....oare cum poti sa ii spui cuiva intr-o situatie atat de delicata "lasa se mai intampla"...pai ce sa moara cineva drag se intampla asa la colt de strada (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/mad.gif)

important pt mine e ca stiu ca timpul trece f repede mai ales langa cei dragi asa ca ma bucur cat pot de mult cu ei (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif)

"prietena mea cea mai buna imi sunt eu (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/biggrin.gif) "
Go to the top of the page
 
+Quote Post
kalua
post May 20 2006, 02:20 PM
Post #6





Musafir






Momente cumplite vor fi astea si nu pot nici sa ma gandesc ca vom trece cu toate prin asta. Nici eu nu-mi pot inchipui viata fara iubitii mei parinti.
Cred totusi ca as pregatita pentru clipa asta daca unul dintre ei ar trebui sa zaca luni sau ani de zile. Sa nu mai stie de ei, sa fie tinuti mai mult de aparate in viata. In cazul asta, probabil dupa cateva luni, cred ca le-as dori sa poata muri. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/closedeyes.gif)
Deci, sa ne bucuram de ei atat cat ii avem!
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Cleo
post May 20 2006, 07:52 PM
Post #7


moderator
*******

Group: V.I.P.
Posts: 6,061
Joined: 8-December 05
From: Montreal
Member No.: 34



Ari (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) multa multa sanatate alor tai

iar tie la multi ani! si sa fii iubita! (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/floricele.gif)

si eu am trecut cu mama prin asta ... cancer la san . Acum e bine ii multumesc lui Dumnezeu. Din pacate cancerul e o boala care-ti lasa urma psihic ... daca te doare ceva mai tare sau te simti mai obosit decat in mod normal te gandesti "o fi revenit?" ...e o boala tare tare pacatoasa tocmai pt impactul psihologic.

Dar speranta moare ultima, eu ma rog in fiecare zi pentru cei pe care ii iubesc si stiu ca ii protejez cu gandul meu bun!

iar ca sa raspund la intrebare

nu! nu suntem NICIOADATA pregatiti sa pierdem pe cineva drag, iar eu sincer nici nu vreau sa ma gandesc la asa ceva.
Mai e muuuuult mult pana acolo si prefer sa ma bucur de viata alaturi de ei decat sa ma gandesc ce-o sa fie cand nu vor mai fi.

Haideti sa ne bucuram de ei, sa-i inconjuram numai cu ganduri bune si sa traim fiecare zi din plin ...ca si cand ar fi ultima.

va doresc din suflet sa fiti mereu fericite !
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ariana
post May 20 2006, 08:45 PM
Post #8


Membru de Onoare
*****

Group: Incurabil
Posts: 1,263
Joined: 7-December 05
From: Timisoara
Member No.: 15



Hashulica (eu totdeauna as ate alint cu mult drag (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif) ) multumesc pentru urare...e tare ciudata senzatia asta cu ziua mea maine in circumstantele astea...(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif) ...si multumesc tuturor si pentru vorbele bune...

Pentru mine forumul asta inseamna extraordinar de mult...mi-as dori ca intr-o zi sa ne strangem cat mai multe sa ne putem imbratisa si in real...Am gasit aici atata drag si suflete frumoase ca nu imi sunt de ajuns cuvintele ca sa pot descrie ceea ce simt si nu spun vorbe de dragul vorbelor.

Povesteam azi cu angelul ca trebuie sa ne purtam cu oamenii dragi ca si cum maine ar fi ultima zi.
Ma impresioneaza dragostea alor mei...si reactia mamei zilele astea.Iar eu voi incerca sa fiu cat mai putin morocanoasa chiar si dupa o zi de munca.
Tata e tot mai bine ,ii multumesc lui Dumnezeu.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fortelady
post May 21 2006, 12:18 PM
Post #9





Musafir






Eu mi-am pierdut tatal cand aveam 17 ani (cancer la plamani, 6 luni speranta de viata de la descoperire si intr-adevar 6 luni a mai trait), pe mama lui (la un pic dupa) si anul trecut o diagnosticasera niste tembeli (ca nu pot sa le zic altfel) si pe maica-mea (din fericire, diagnosticul a fost cu totul altul).
desi mai trecusem o data prin lupta cu moartea cuiva din familie, anul trecut m-a daramat sa tot alerg prin spitale, analize, biopsii etc. oricum, asta m-a apropiat si mai mult de familia mea.
am ramas cu atacuri de panica (urate de tot) si cu o spaima din aia de moarte de cancer si de toate bolesnitele astea.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Meg
post May 21 2006, 01:22 PM
Post #10


Membru de Onoare
*******

Group: Editorialist
Posts: 3,877
Joined: 9-December 05
From: Here and There
Member No.: 70



NU. si niciodata nu vom fi.. ca e mama, ca e tata, ca e ruda, ca e prieten, ca e necunoscut.. ma intristeaza oricum. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post

4 Pages V   1 2 3 > » 
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 05:05 PM