Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[fortelady]

Spor la scris!

[fleurdelis]

Ok. ok. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) nu va las da si eu am devenit dependenta de indemnurile voastre...

Uimirea mea era atit de mare incit nu stiam ce sa mai zic...am intrebat si eu ca prostu...n-ai mai plecat in America?
El statea in usa si ma privea cu o anume stralucire in ochi...Era sclipirea aceea a insetatului cind vede apa...si m-a intrebat daca-i dau voie sa intre... i-am raspuns ca e casa lui si poate intra oricind.
Si-a cerut scuze ca vine la o ora asa de tirzie dar mi-a spus ca abia ajunsese de la aeroport si motivul pentru care s-a intors din America sint eu...si n-a mai avut rabdare sa astepte pina dimineata. Mi-a aratat biletele de avion si pasaportul, pentru ca i-am spus ca nu pot sa cred asta...m-am convins ca intr-adevar fusese in America. Si cu mireasa cum ramine? Mi-a spus ca nu a mai ajuns la ea si ca s-a intors din drum pentru ca in gindul si inima lui devenisem o obsesie...ca singura lui dorinta este sa ma ia in brate si sa ma ajute sa trec puntea.
Luciditatea mea s-a topit ca o luminare si m-am pierdut in bratele lui vinjoase...ma simteam vinovata si pacatoasa dar era exact ce imi dorisem si eu, chiar daca nu as fi recunoscut niciodata...nu mi-am imaginat ca muntele asta de om care imi inspira mai degraba spaima, ar putea fi in stare de atita tandrete si voluptate....pentru prima data m-am simtit purtata pe nori sidefii si el mi-a sorbit cu nesat lacrimile de fericire de pe obraji...