Si-a indreptat privirea spre paharul cu suc din fata. Obrajii ii luasera foc. Nu intelegea ce se intampla cu ea si a pus totul pe seama fumului de tigara pe care il puteai taia cu cutitul. Inca ii simtea privirea arzandu-i pupilele, iar fosnetul din suflet ameninta sa acopere muzica de fundal din club. “Ei, cum ti se pare?” a intrebat-o Anca. “Foarte frumos” a ingaimat ea. “Stai ca vreau sa ti-l prezint pe Mihai. MIHAI!” a zbierat Anca, sa acopere galagia. “Vino putin!” Si-a ridicat privirea nedumerita, sa vada pe cine a strigat. Anca mai incercase si in trecut sa ii faca “lipeala” cu alti barbati, insa de fiecare data totul fusese un fiasco. Pentru ca toti barbatii pe care i prezenta Anca erau innebuniti dupa ea, iar prietena ei ii prezenta in ideea ca asa va scapa de ei. Anca era omul care seduce si fuge, nu rezista sa stea mai mult de o saptamana cu acelasi barbat. “Uuufff! Inca unul?” s-a gandit in sinea ei, cand l-a strigat pe acest Mihai. O umbra a acoperit masa si ridicandu-si privirea, resemnata, l-a vazut pe…EL..pianistul. “Mihai, ce mai faci? Ai cantat superb! Da-mi voie sa ti-o prezint pe prietena mea! Sa stii ca si ei ii place pianul” “Mihai. Imi pare bine”, a zis el, gutural, vocea lui rascolind iar simturi abia potolite. “Iulia” a murmurat ea, abia auzit. Ii simtea privirea in crestetul capului. Nu reusea sa isi dezlipeasca privirea de podea si simtea, ca daca ar fi facut-o, s-ar fi intamplat ceva ireparabil. “Stai cu noi la masa” a ciripit vesela Anca. “Si ce mai faci tu? Vad ca iti merge bine! Propriul recital in club X” Foarte tare!” “Multumesc, Anca!” a zambit el. Iulia i-a zimtit zambetul. Intr-un tarziu, a reusit sa isi dezlipeasca privirea de masa. Si l-a privit. El o fixa cu o privire usor amuzata, curioasa. S-a speriat si si-a coborat iar privirea. Nu a auzit nimic din discutia celor doi. Tot ce si-a amintit peste timp, a fost o stralucire aurie, pe fondul unei mese de lemn innegrit de la fumul de tigara…verigheta!

(VA URMA)