Perpetuum mobile, Jurnalul Dificilei Options

[Oana]

Maat, pana astazi nu prea am crezut in lumea virtuala.
Astazi mi-au dat lacrimile, am simtit de la departare sentimente de tristete, incurajari ...
Azi noapte am vazut cum moartea a luat un copilas de langa mine, sunt prea trista sa povestesc.M-am gandit cu disperare ca putea fi copilul meu si nu am vrut sa plang, sa nu-mi sperii fetita.
M-a intrebat ce inseamna ca a murit, am ramas muta. Pentru prima data in viata mea cred ca nu am avut nici un raspuns.
Multumesc pentru incurajari, acum plang si incerc sa ma eliberez de un bolovan care incearca sa ma doboare, doar incerc...

[dificila]

Sant un suflet vagabond. De-aceea sant asa. Nu am ancora, nu am tzarm, am doar steaua polara iar Golgota e ramasa demult in urma. Pentru cei ce cred in ea. Eu mi-am tatuat pe frunte cei doi Luceferi si mi-am pus in suflet cantecul Sirenei. Si cum mi-o fi norocul....
Tu in schimb esti locul unde se intorc cei ratacitori ca mine pentru ca stiu ca acolo e tot ceea ce adora si n-au curajul sa aiba.

Oana, povara e doar pentru umerii plecati. Da drumul sufletului tau asemenea unui porumbel calator care inevitabil se va intoarce bucuros si bucurandu-te.

[Diana.]

Moarte e pentru unii durere, pentru altii eliberare.
Moartea ne-atinge umerii intr-un fel sau altul cu mina-i rece si cind ne credem vii.
Moartea unui copil nu va fi niciodata prilej de bucurie. Dar copiii devin ingeri care vegheaza sa n-o luam prea razna cind bolovanii ne apasa sufletele. Mortea cuiga drag si iubit ne sperie si ne intristeaza.
Atinsa-m-a moartea azi si pe mine, bagindu-mi spaima-n trup si-n minte...

[dificila]

E pretul vietii noastre pe aceasta lume. E o trecere, o plecare definitiva, uneori o nedreptate, uneori o usurare. Dincolo de ea ce este ? Amintirea e tot ce ramane. Ca o lacrima incrustata pe veci in coltul ochilor. Imi pare rau Oana.

[Diana.]

Difi, doar Mintea mi-i vagaboanda, insa e prinsa des in pucaria Constiintei care sta de veghe cu glontu-i la timpla-mi, parca avetizindu-ma ca fiecare pas gresit facut la indemnul inimii, durere impletita cu implinire-mi va aduce.
Dar uneori Mintea-mi se furiseaza tiptil si trece de dulaii Constiintei, dindu-mi inca o data o speranta chinuita ca ceva se va-ntimpla....

Ploaia si timpul vindeca cele mai grele rani. Dumnezeiasca binecuvintare e uitarea a ce doare.

[dificila]

Constiinta mea a fost aspru jedecata, pedepsita, stigmatizata si pusa la locul ei. De prea multe ori m-a tras de urechi si mi-=a aruncat in fatza acuze nedrepte doar pentru faptul ca am incercat - si reusit - sa ma bucur trecand peste sarma ghimpata care mi-a aruncat-o imprejur. Azi suntem in termeni mai buni. Eu i-am propus ruleta ruseasca si ea a dat un pas inapoi. Niciodata constiinta mea nu va mai fi calaul meu.

Am rani care stau in mine mustind de ce e mai abject. Netratabil - scrie pe ele. Nu le vreau vindecate, sant semnele mele de avertizare de pe buza prapastiei.

[Diana.]

... Buza prapastiei ni-i drumul nebatut de cind ne nastem si pin` murim.
Cararea plina de bolovani ne rupe talpile si pamintul inghite avid singele, de parca ne-ar fi ultimul pas ascutit ce-l facem spre tacere.
Pe-un colt de soare ne asezam din cind in cind, odihnindu-ne carnea trupului, orbiti de nemurirea ce ni se refuza, pret bun pentru cite pacate facut-am si vom face...

[dificila]

Cu bucurie imi ofer nemurirea pentru un buchet de pacate. Sa-mi sangereze talpile si sa creasca flori de nu - ma - uita pe urmele pasilor mei sau bujori infocati si obraznici. Da sa am in fatza drumuri care sa planga dupa promisiunea pasilor mei si in spate carari care sa binecuvanteze urmele trecerii mele. Ma asez in bratele soarelui, dar numai pentru a-l lasa sa rupa o bucata din mine pe care apoi sa o imparta inmiit oamenilor care au nevoie de dragoste.
Se innopteaza, hai sa culegem stele.

[Diana.]

In noapte aceasta stelele nu vor straluci si cerul ne plinge alaturi.
Luna se va ascunde trista dupa norii cenusii si ii vor curge lacrimi de tristete.
Prietenei mele i-a murit tatal.

[dificila]

Imi pare rau. Nu sant cuvinte care sa aduca nici macr un strop de liniste.