IPB

Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

3 Pages V  < 1 2 3 >  
Reply to this topicStart new topic
> Amintiri din copilarie
geoo
post Oct 9 2007, 02:38 PM
Post #11


Membru de Onoare
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,819
Joined: 25-December 06
From: Pe canapeaua rosie
Member No.: 893



Cand eram mica mi se spunea constant sa ma bucur de copilarie pentru ca o voi regreta! Adevar grait pe jumatate! Am pofta nebuna de a-mi croi drum prin prezent spre viitor, dar uneori, destul de rar insa ... ma opresc si privesc cu ochi melancolici in spate spre copilaria mea.

Sunt singurul copil si singurul nepot de aici rezultand o copilarie extrem de linistita si plina de tot ce-mi trebuia pentru o dezvoltare normala, fara exces de alint sau daruri extravagante! Si datorita situatiei dar si a felului meu de a fi; iubeam noptile de vara in care puteam sa ma intind pe iarba moale si sa visez cu ochii lipiti de milioanele de stele pe care incercam in zadar de fiecare data sa le numerotez!! Parintii mei nu avut sansa de a ma creste pana la varsta de 8 ani! Vremurile ii obligau sa fie subjugati unui zanat imediat ce ieseau de pe bancile unei scoli de meserii sau de pe patul de spital!!

Asa la varsta de o luna am ajuns la bunici! Mama mi-a stat la capatai inca 2 luni apoi a fost obligata sa ma lase in grija bunilor! Vizitele lor erau pe cat de des se putea ... dar acum pot spune sincer ca am doua mame; mama naturala si bunica mea care m-a crescut ca pe propriul copil!

Pana pe la 8 ani am fost un copil solitar, extrem de visator si cu monologuri profunde tinute unor astre .... lucruri sau chiar suflete necuvantatoare!! La o varsta frageda, dintr-o joaca a rezultat un nuc ... un mic trunchi ce crestea foarte frumos intr-o zona retrasa!!! Copacul acela devenise confidentul meu; toate dramele (ca pe vremea respectiva orice nimic se putea transforma in marea dilema a vietii mele "zbuciumate" de copil) si "situatiile limita" erau insirate cu lux de amanunte nucului meu!!

Cand a venit vremea de gradinita, degeaba s-au chiuit parintii sa ma convinga ca e bine sa fac parte dintr-un colectiv organizat .... am facut greva foamei pana cand am fost dusa din nou la tara la bunici! Acolo a fost lumea mea pana cand a inceput scoala! Sa nu raman in urma cu dezvoltarea neuronilor, de pe la 4-5 ani bunicul meu a preluat grija de a ma invata sa scriu si sa citesc ... recunosc ca a facut din mine un reportofon extraordinar, pentru ca ii placea la nebunie sa ma invete diverse poezii pe care le recitam pe nerasuflate!

Dupa ce am inceput scoala, traiul la bunici s-a transformat in vizite .... vizite facute o data la 2 saptamani si vizitele care incepeau cu prima zi de vacanta pana la ultima!! Tot atunci au inceput si nebuniile mele!!! Intram noaptea in casa pe la 11 pe usa din fata .... ieseam in jumatate de ora pe usa din dos .... Stateam pana la prima raza de lumina care avea tupeul sa ne strice distractia! Sa ne strice ... pentru ca eram pe putin cate 10 - 13 nebuni care pierdeam noptile pe campurile de pe langa sat! Faceam focuri de tabara .... spuneam povesti de groaza ca mai apoi sa ne fie frica sa ne mai miscam de acolo!!!

Jucam carti pe porunci! Normal ca atunci cand esti copil si vrei sa-ti demonstrezi tupeul iti inghiti tremuratul si-ti tii rasuflarea sacadata in timp ce mergi printre morminte la 3 dimineata sa culegi prune din prunul de langa mormantul unui stramos ....
In noptile fara luna ... cadeam in balti!! In noptile cu luna jucam "de-a va-ti ascunselea" prin viile de pe langa sat .... cand se mai intampla sa vina masini pe drum ne imprastiam toti ca niste titirezi; cum era noapte si nu ne puteam orienta chiar foarte bine .... mai nimeream cate un gard de plasa (care jur ca nu se vedea a fi acolo!) si ne juleam genunchii si coatele! Baietii prajeau arici, fetele tipau sa-i lase in pace ... tot flacaii gastii inventau tot felul de povesti cu fantome care bantuie satul ca mai apoi sa-si ofere bratele protectoare ....

Eh .... filmul e lung si extrem de amuzant! Insa pot spune ca s-a inheiat prea devreme ... la 15 ani deja viata mi-a devenit prea reala si serioasa si a trebuit sa o continui in cu totul alta nota!

Mi-am permis acum o scurta privire aruncata pe niste momente pe care as vrea sa le ratraiesc sau macar sa nu le dau uitarii ...
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Master of Norule...
post Oct 9 2007, 04:27 PM
Post #12


V.I.P.
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 3,295
Joined: 1-July 07
From: Flower power
Member No.: 1,880



Noi intr-o iarna ne-am facut iglu ninsese mult si eram si multi copii si am reusit sa facem un iglu a fost tare fain. Tot in iarna cu pricina langa blocul nostru mai la vre-o 300m erau niste casute din metal de vre-o 2m inaltime ne suiam pe ele si saream in zapada chiar eram si noi incontienti da n-am patit nimic nici unul.
Ne jucam o gramada de jocuri fotbal,tenis,machit,baraj,elastic ,ratele si vantorii,tara tara vrem ostasi, lapte gros, pap pac cand se insera. Ne urcam in copacii ne dadeam cu bicicleta, trotineta, ne jucam de-a gimnastica la batatorul de covoare, ne jucam ping-pong la masa de langa bloc. Toata copilaria am avut picioarele pline de vanatai si julituri ma mir cum am scapat fara rupturi de oase.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
antenutza
post Nov 9 2007, 09:32 PM
Post #13


Tratabil
**

Group: Membru
Posts: 94
Joined: 13-July 06
Member No.: 420



nota 10 (ca tot vorbim de copilarie) pentru idee!!!

vreau si eu sa va spun cum a fost pe vremea cand ne mai bucuram inca de libertate si natura...

eu am fost cu fundul in mai multe luntrii (asa e expresia..oarecum.. )...am fost si pe la bunici si am stat si la oras..

de la tzara am amintiri placute cu catzaratul in nucii din curte(mai tarziu un pic experimentam fumatul la inaltime..mi se parea romantic si plin de aventura...si eram mereu cu ochii in 4 ba dupa tataia si mamaia ba dupa vecini ca erau curiosi!!!! x( )

imi aduc aminte de ghitza(asa erau numiti toti porcii..pe rand) ... mie mi-era frica tare de ei si gandeam eu ca nu e bine sa iti fie frica pentru ca imi zisese mie mamaia ca de ce ti-e frica nu scapi si uite asa eu mogaldeatza mica(am fost pitica pana prin calsa a 5 a ) sa imi inving frica...si umplu cu chiu cu vai un ibric cu apa....(si m-am chinuit pentru ca mamaia nu ma lasa sa bag nimic decat o cana curata in galeata cu apa....ca se murdarea..si o vazusem eu pe mamaia cum inclina galeata si turna in vas...ce sa zic.. trei sferturi de apa era pe jos si pe picioarele mele si ibricul jumatate plin (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) )
si plec eu pe potecutza la ghitza in bordei ..si ma chinuiam sa tin cu amandoua mainile ca era greu ibricul si parca se facea si mai greu...dar trebuia sa ajung sa pun apa ca sa imi arat ca nu mi-e frica...

si in fatza la bordei vine tataia : "ce faci cu apa?" ..eu,mandra nevoie mare (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) "duc la ghitza apa" el (glumetz din fire) ... "ce-i pe fundul la ibric?" si eu....curioasa din fire... zvac cu ibricul in cu fundul in sus...

in secunda doi "mamaieeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeeee uite ce-mi face tataia ca eu m-am chinuit si nu am bagat nimic in galeata..si..." toata povestea in lacrimi :lol"


sau cand ma duceam sa dorm in cotetzul de gaini pentru ca mi se parea mie ca e foarte placut sa ma cuibaresc si mamaia nu mai stia de ea cautandu-ma...pana m-a gasit prima data si apoi stia de unde sa ma ia..
sau cand jucam pititea pe inserat cu capodul ala bun pe care mi-l dadea mamaia cand ieseam pe strada sa par si eu copil curat.. si care ajungea plin de noroi..praf...inverzit..cum se nimerea..ce?! doar nu era sa ma scuipe (IMG:style_emoticons/default/laugh.gif)


la bloc e alta distractie..pe ciment jucam elastecul...ratzele si vanatorii.. mergeam la furat de corcoduse..de caise..ca doar toti tanjeam dupa ele de la tzara unde nu trebuia sa le furam si nu aveau neam acelasi gust ...

la un moment dat ne jucam prinselea intr-un bloc in constructii.. doamne! daca ma gandesc ca ne puteam rupe gaturile pe acolo...

dar cumva afara de vesnicele vanatai si bube(date cu pamant sa se vindece) nu aveam...coatele si geninchii mei inca mai pastreaza amintirile (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

ma uit acum la nepotul meu care e clasa 1... el stie desene animate(care sunt pline de violentza) si mai stie ca vrea nu mai stiu ce scoby doo sau nu mai stiu ce masina...el nu merge la tzara pentru ca nu mai are la cine..el nu stie cum e sa te aleege gastele sau vreun cocos mai teritorial...

pacat...se pierd lucrurile de care(dovada) ne amintim cu drag....ne transformam in robotei fara sentimente si pregatim robotei fara copilarie...

unde o sa invetze nepotul meu sa inoate? probabil la un strand (IMG:style_emoticons/default/sad.gif) ... nu in apa curgatoare alergand sa sara cu cati mai multi "'bolboci" ....

de ce se pierd lucrurile cu adevart frumoase in viatza? cand o sa am si eu copil...cum o sa pot sa ii explic cat de frumos e la tzara cand el o sa fie cu ultimul racnet de calculator in vise?



Go to the top of the page
 
+Quote Post
albinuza
post Nov 12 2007, 01:46 PM
Post #14


V.I.P.
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 7,935
Joined: 9-December 05
From: Bra, Italia
Member No.: 56



lasa antenutza mama ca si tu vreui un scooby doo acum nu? sau ma insel?? (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)
vai mama mea....copilaria mea a fost zbuciumata tare de tot...numai prostii am facut de mititica...baietoasa rau. dar cred ca fara voia mea. unde am crescut pana la 5 ani...erau numai baieti in bloc..si eu eram in permanenta pe urmele vecinului din fata mea cu 2 ani mai mare....care era tare bun cu mine.
ne duceam la el si saream de pe sifonier in pat...plecam la tunel.ala prin care trece trenul ca stateam aproape...si ma intorceam acasa cu buzunarele pline cu bile de cocs de pe caile ferate...si le rasturnam in sufragerie.
o data am plecat cu alt vecin mai mare cu vreo 4 ani ca mine sa vad gara. nu pot sa-mi dau seama de unde atat curiozitate ca gara o vazusem pana la varsta de 3 ani de nenumarate ori...m-au cautat ai mei parinti cateva ore bune....si mama credea ca pana acolo i-a fost...pt ca tata in momentul in care se intersectau prin cartier in timpul cautarii...arunca o amenintare gen....te omor daca nu gasim fata....de mama saraca era disperata... vai de mine ce bataie mi-am luat....aaa
si sunt multe tare da o sa mai povestesc cate una cand si cand...

da io am povestiri de la oras pentru ca nu am bunici la tara sunt oraseanca getbeget. evident ca am avut si dezamagiri cu veri singura in oras pentru ca toti copiii plecau la tara si eu ramaneam singura acolo....
dar va urma...

Go to the top of the page
 
+Quote Post
fleurdelis
post Nov 12 2007, 07:40 PM
Post #15


Dependent
***

Group: Dependent
Posts: 317
Joined: 7-October 07
From: Bucuresti
Member No.: 2,372



La mine cele mai frumoase amintiri din copilarie sint legate de bunica...
Prietenia mea cu buni era o relatie speciala...Am iubit-o si am admirat-o atit de mult nu numai pentru ca era bunica mea si-mi facea toate mofturile dar si pentru ca fusese o femeie deosebita. Desi firava si slaba, muncea singura pamintul care-i ramasese, dupa ce fusese nevoita sa predea cea mai mare parte din avere la stat. I-si conducea gospodaria cu multa pricepere si harnicie...Toata vara cit stateam in vacante pe la tara ea, muncea ca o albina. Ne culcam dupa ce se urcau gainile in corcodus si apa se usca pe picioarele spalate pe cerdacul de lemn, timp in care buni povestea despre timpurile frumoase din tineretea ei sau cinta melodii minunate...povestile continuau la lumina lampii cu gaz, pina cind adormeam fara sa stim, -bunica frinta de munca grea si eu de alergaturile pe coclauri si poznele de care buni niciodata nu se supara, ba chiar ma incuraja spunindu-mi ca sint ca “nazdravanul Nica” din povestea lui Creanga. Se scula la primul cintat al cocosului cind soarele inca nu se ivise pe cer si-mi aranja mimcarea pe stergarul alb tesut chiar de mana ei...Cind ma trezeam eu, soarele era demult sus de tot si stiam ca buni e plecata cu sapa pe umar la vie...N-am inteles niciodata ce era asa de mult de sapat in via aia, dar imi placea mult sa o vad pe buni cind sapa, avea un nu stiu ce...un fel de gratie nobila in tot ce face, desi erau munci brute, bunica parca dansa, chiar si atunci cind prasea la vie sau cind venea agale cu cobilita si cu cele doua galeti pline cu apa pe umar...sau cind spala griul si lina la fantina-n vale si le intindea cu delicatete pe rogojina la uscat, mainile ei parca mangaiau...Facea totul incet, dar din mainile ei ieseau lucruri atit de fascinante si ma minunam, iar cind o intrebam, imi spunea ca atunci cind muncesti trebuie sa o faci ca pentru Dumnezeu...N-am sa uit niciodata turtele coapte pe plita facute din griul spalat cu grija de mainile ei delicate... Iarna la razboi mainile ei zburau suveicile cu atita rapiditate si precizie ca nici azi nu inteleg cum reusea sa scoata minunatele covoare in culori si modele atit de frumoase pe care le tesea din lina scarmanata si cu ajutorul nostru, dar asta ca rasplata pentru povestile pe care ni le spunea in timpul clacii...Ea muncea ca pentru Dumnezeu si noi la oras ne bucuram fara sa ne gindim prea mult de produsele muncii ei...Nu duceam niciodata lipsa, totul ajungea la noi in beci si in camara, vinul, brinza, carnea...In fiecare toamna beciurile erau pline.
Dar pentru mine cel mai mare cosmar era sa ma intorc la oras...Si nu intelegeam deloc de ce dintre toate (eram patru fete) doar eu eram supusa chinului de a merge la gradinita. Gradinita era intr-un vechi conac cu doua sali mari la parter unde mincam si ne jucam, iar la etaj dormitoarele. Uram faptul ca trebuia sa ma scol dimineata la 5 odata cu mama, in timp ce surorile mele isi continuau somnul linistite, dar mai ales faptul ca eram obligata sa dorm la prinz. Parca vad si acum geamul ingust si inalt cu arcada din dormitorul cu multe patuturi mici , si pe mine culcata fortat intr-unul din ele uitindu-ma cu ochii inlacrimati la plopul inalt de afara. Doar jocul pufuletilor albi care se scuturau din plop, devenise pentru mine o alinare si ma uitam cu ochii larg deschisi , gindindu-ma cu invidie ca in timpul asta celelalte surori se joaca in libertate cu copii pe afara. As fi putut sa ma joc si eu cu copii aici, dar asa un chef nu tin minte sa fi avut, caci nu erau prietenii mei de la bloc unde eram eu intodeauna seful. Faptul ca plingeam mai tot timpul si stateam retrasa si trista a facut sa devin pentru ceilalti copii "moaca" cum incepusera sa ma strige. Atunci cind mi-au smuls papusa de care nu ma desparteam niciodata si mi-au aruncat-o in beci, unde se spunea ca erau raci cu clesti mari care mincau chiar copii m-am hotarit sa fug la bunica la tara pentru a scapa de toate chinurile astea. Nu stiu daca implinisem cinci ani dar incepusem deja sa-mi fac un plan de evadare. Era iarna si intunericul se lasa mai devreme. In fata gradinitii era statia de auobuz iar eu stiam ca se ajunge la gara de acolo, iar de la gara trebuia sa ma urc in tren. Cind am iesit de la gradinta in loc sa ma duc acasa ca de obicei, m-am dus in statia de autobuz, uitindu-ma atent in dreapta-n stinga sa nu observe cineva. Am intrebat taxatoarea cit am putut de tare daca autobuzul merge la gara si mi-a raspuns da, fara sa observe ca eram singura. M-am urcat in autobuz si pentru prima data in viata mea m-am simtit importanta. Abia cind am ajuns in gara m-a cuprins teama si nu mai stiam ce sa fac. Era asa de multa lume si eu eram asa mica si nimeni nu ma baga in seama. I-mi era frig si frica. Am intrat intr-o alimentara. Aici era cald si am uitat definitiv de frica si de frig ba chiar si de planul meu. Ma uitam pofticios la borcanele mari cu zahar candel. Una din vinzatoare m-a intrebat unde e mama si i-am spus ca-i pe aici, atunci m-a mingiiat pe cap, mi-a spus ca sint o fetia tare frumusica si mi-a dat o bucata de zahar candel. Dar fericirea asta n-a durat mult ca a venit ora inchiderii si ramasesem singurul client (IMG:style_emoticons/default/nesigur.gif) . Vinzatoarea aceea simpatica m-a luat de minuta si a mers cu mine la militie unde a lasat adresa ei pentru ca pe-a mea nu o stiam si de-as fi stiut-o nici nu voiam sa spun, ca nu doream deloc sa ma intorc acasa, apoi m-a luat acasa la ea. Toata lumea se purta asa de frumos cu mine, fetita si baietelul vinzatoarei care erau ceva mai mari decit mine m-au adoptat imediat, si nu stiau ce sa-mi mai ofere sa.mi faca pe plac si ce multe jucarii aveau! M-am adaptat imediat ca si cum ar fi fost familia mea de cind lumea. Ne-am jucat pina tirziu si am adormit busteam fara sa ma mai gindesc nici o clipa la cei de acasa. In timpul asta mama ajungind la 12 noptea de la schimbul 2 a gasit-o pe bunica plingind disperata ca eu nu ajunsesem acasa si cum telefon nu aveam, biata mama a plecat la militie prin nameti, la ora aceea din noapte sa ma caute. A doua zi de dimineata pe cind stateam linistita la masa sorbind din ciocolata cu lapte, apare mama in pragul usii. Ma intreba ce fac si eu ii raspund linistita:
- Nu vezi beau cafea cu lapte!
Abia atunci am zarit varga din mana ei si mai ales ce usturator am simtit-o pe spinarea mea care a ramas mult timp vargata cu dungi albastre, pe care apoi mama nu mai stia cu ce sa le unga ca sa dispara, ca se apropia venirea tatii de la facultate in vacanta de craciun si cred ca el n-ar fi fost de acord cu asta. Cu toate astea tentativele mele de evadare au continuat!
Venirea tatii era o adevarata sarbatoare, insemna ciocolata si rochitele de catifea si dantela. Mai ales craciunul acela n-am sa-l uit niciodata! Trezindu-ma dimineata am vazut in casa noastra cel mai mare si mai frumos brad impodobit din viata mea. N-am sa uit niciodata cu cita nerabdare am asteptat seara, sa vina "Mos Gerila" prin nameti, care pe atunci erau chiar adevarati. Iar mosul nici nu mai vorbesc chiar era adevarat... (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif) l-am vazut prin geamul incarcat cu flori de gheata care se topeau sub caldura nasucurilor noastre lipte in stradania de a vedea ceva prin paienjenisul acela, si apoi ce emotii! Cind l-am vazut chiar intrind pe usa noastra, nici nu mai stiam ce poezii sa.i mai insir si devenisem asa de vorbareata de parca l-as fi cunoscut pe mos dintodeauna. Mi-aduc aminte cu drag pina azi, cizmulitele rosii de lac, fustita scurta tricotata verde ca iarba cu dungi rosii si galbene la poale si mai ales noua papusa mai mare si mai frumoasa dar care nu a reusit sa ocupe golul ramas de cea veche aruncata de copii cei rai in beci la raci.
Oh si cite ale amintiri mai vesele sau mai triste se leaga de perioada copilarii mele de care n-am vrut sa ma despart niciodata...Nici acum nu pot sa descriu suferinta prin care am trecut cind am
constatat ca impotriva vointei mele corpul meu se incapatineaza sa evoluete. De copilarie m-am despartit foarte greu. Mi-aduc aminte cu tristete cit ma enervau cuvintele “De-acum esti mare ar trebui sa faci asta sau sa porti asta."
Nu... hotarit lucru eu voiam sa ramin copil si tot ma cataram prin copaci chiar si pe la 16 ani iar despre relatiile cu baietii nici macar nu voiam sa aud. Incercarile mamii de a discuta cu mine despre schimbarile care vor interveni in viata mea se terminau cu iesiri violente din partea mea ,si n-o sa-mi iert niciodata ca-i strigam dispretuitor ca n-am sa ajung niciodata ca ea ...adica o femeie. Nu stiu daca va fi vreodata o adolescenta mai proasta si mai ignoranta decit mine. Invatam deja la anatomie despre schimbarile fiziologige care se petrec cu orice fata dar eu eram convinsa ca mie nu mi se va intimpla. De fapt nici macar nu aveam timp sa ma gindesc la asta. Si primul firisor de singe pe picior m-a surprins cind ma aflam catarata in zarzarul meu drag din gradina cu porumb a bunicii, cintind in gura mare:
“Sint o fetita mica ,care
Iubesc pe cine-mi iese-n cale,
Cu ochii mei eu ii vrajeeesc
Si cu privirea-i ametesc...
Cind deodata simt ceva caldut ca mi se prelinge pe picior, ridic fustita sa vad unde m-am zgiriat dar ioc zgirietura... Nu stiu cum am sarit din pom si urlind cit ma tinea gura am alergat la bunica:
-Bunii! Eu mor!! uite ce-am patit!
In zadar mi-a explicat bunica ce si cum, nu am vrut in nici un chip sa accept ca e ceva normal si trebuia sa mi se intimple si mie odata...Asta a fost pentru mine o lovitura grea si intr-adevar atunci a murit fetita aceea vesela si nepasatoare care se catara prin copaci se juca cu bobocii de rata si punea la cale fel de fel de ispravi ca sa-i necajeasca pe cei care nu-i erau pe plac...
Cind m-am intors din vacanta de la buni eram deja complet schimbata. Abia acum au inceput adevaratele conflicte dintre mine si mama care a observat schimbarea si a inceput sa ma iscodeasca si si sa incerce sa-mi dea sfaturi lipsite de tact sau poate ca doar mie mi se pareau atunci asa, pina si profesorul de chimie un pervers care-mi mai era si vecin a observat ca m-am schimbat mai ales ca raspundeam cu dispret la privirile lui iscoditoare, i-a spus mamei ca ma port de parca am imbatrinit deodata, se vede ca-l deranja faptul ca nu mai avea cu cine conversa pe balcon care din pacate era comun. Devenisem un om trist si recalcitrant, nu mai aveam chef de nimic si aveam impresia ca toti cei din jurul meu ma urasc si vor sa-mi intre-n suflet cu cizmele pline de noroi. Asa ca m-am inchis in mine si la propriu si la figurat . Cam pe aici incepe cea de a doua eu “ eu adolescenta” cit am regretat-o pe eu copila si cit am mai plins dupa ea dar "C“est la vie"!
Acum mi-e tare dor de copilaria mea....
Go to the top of the page
 
+Quote Post
antenutza
post Nov 30 2007, 09:43 PM
Post #16


Tratabil
**

Group: Membru
Posts: 94
Joined: 13-July 06
Member No.: 420



(IMG:style_emoticons/default/estifftopic.gif) da (IMG:style_emoticons/default/rolleyes.gif) scooby doo .... de plus fetelor...nu cu 2 picioare... era unul fain tare la nepota-meu si am dormit cu el in brate intr-o noapte si cand s-a trezit nepotul (se trezeste la 7!!! (IMG:style_emoticons/default/huh.gif) ) a venit si mi l-a smuls din brate ...dar eu tare bine am dormit si am zis sa imi iau si eu...

asta ca tot ne maturizam cu totii la un moment..nu ? (IMG:style_emoticons/default/322.gif)



fetelor? dar cu baietii cum ati stat cat erati mici? eu am avut primul prieten la 8 anisori (IMG:style_emoticons/default/cloud9.gif) si mama mama ce ne mai iubeam noi..ne tineam de mana pe strada ca asa faceau cei mari ..si noi deja eram mari..nu mai eram la gradinita..nu?!?!?! si ne-a parat un coleg la dna invatatoare si ne-a chemat pe amandoi..eu am recunoscut ca el e prietenul meu..el nu (IMG:style_emoticons/default/UP202.gif)

hehe..ce vremuri..ce inocenta...ce distractie...mai vreau (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Nimphetamin
post Dec 19 2007, 05:13 PM
Post #17


Membru de Onoare
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 2,851
Joined: 16-March 07
From: Bucuresti
Member No.: 1,359



Eu am fost un copil problema. Si s-au stresat ai mei atat de mult cu mine, incat imi urau sa am copii ca mine, ca sa vad prin ce trec ei (IMG:style_emoticons/default/blush.gif)
Cu toate astea, cred ca am fost un copil normal...mai anormal as fi fost daca nu faceam nimic din cele facute (IMG:style_emoticons/default/magindesc.gif)

Imi amintesc ca eram cam a naibii, motiv pt care, la gradinita, ma legau de copac cand era pauza, iar cand vroiau sa-i strnga pe copii in clasa, imi dadeau drumul (IMG:style_emoticons/default/zapacitul.gif) Cu toate astea, educatoarele, bucataresele, toate ma iubeau si mai intreaba de mine si acum cand se intalnesc cu maica-mea.

Apoi: eram atat de neascultatoare, incat daca nu primeam ceva rupeam perdeaua. Sau, odata, mama nu mi-a dat bani sa imi cumpar guma de mestecat si pana la urma am luat eu bani si trebuia sa trec strada. Si inca nu invatasem sa trec strada, asa ca am traversat-o fara sa ma uit in stanga si-n dreapta si m-a lovit o masina.
M-am ales cu un cucui zdravan (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

Cand eram mica visul meu era sa devin actrita, motiv pt care puneam in scena tot fleul de "piese" ori de cate ori aveam musafiri sau erau invitati ai mei. Cel mai mult imi placea sa o fac pe Chirita.

Intr-o zi, am sunat la serviciu la mama, pe care o cheama Melania si am cerut cu Melana, motiv pt care, cand s-a intors de la serv am mancat o bataie sora cu moartea (IMG:style_emoticons/default/crying.gif)

Of, sunt f m amintiri din copilarie, acum nu-mi mai vin in multe. a rog, imi vin multe, dar ma gandesc ca o sa credeti ca am fost o nebuna, o ciudata. Chiar daca acum sunt cuminte si sane (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Fanny
post Dec 19 2007, 06:06 PM
Post #18


Moderator Global
*******

Group: Membru de Onoare
Posts: 5,946
Joined: 17-January 07
From: Bucuresti
Member No.: 1,055



Am crescut intr-un cartier muncitoresc din Bucuresti... īn Sălăjan. Numaila scara nostră eram vreo sută de copii cam de aceiasi vārstă. Cum ne adunam īn faţa blocului la joacă, vuia zona de rāsul şi chiotele noastre. Zāmbesc nostalgic cum ne strigam mamele sa ne arunce mingea, coarda sau elastricul... ca sa nu pierdem vreun minuţel de joacă urcānd pānă la etaj. La fiecare ,,mami" se iveau la balcoane cateva capete de femei cu ochi iscoditori.
Īn timp jocurile noastre s-au schimbat. Frunza şi castelul au lasat locul ,,urmăririi pe săgeţi" sau unui joc nou inventat ad-hoc ,,v-aţi ascunselea" pe perechi. Ulterior, prietena mea care facea in copilarie gimnastica de performanta, eu si soră-mea care faceam amandouă balet am devenit vedetele unui joc doar pentru ,,fetite": ,,de-a gimnastica". Ne luam la īntrecere la sol (o patura imensa) si barna (o patura pliata pana ajungea de 10-15 cm) executand figuri a la Aurelia Dobre, Daniela Silivas sau Lavinia Milosevici.
Copilaria noastra (a celor nascuti la sf anilor '70, inceputul anilor '80) a fost una super-activă. Īmi amintesc atāt de bine cheful de joacă pe care nimic nu mi-l putea īnfrāna. Iubeam zilele de vară cānd nu ne lasam duşi acasă cāt era strop de lumină pe cer, iubeam şi zilele de iarnă, caci aveam derdeluşul chiar lāngă bloc. Ce tăvăleli prin zăpadă, lupte după cazemate şi īntreceri la sănuiş nu organizam. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)
Văzānd copii de astăzi care de mici fumeaza şi scuipa seminte seara, la o barfă la colţ de bloc, după ce toata ziua si-au petrecut-o jucāndu-se pe calculator, regret că timpurile s-au schimbat īntr-atāt.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Crynna
post Dec 19 2007, 07:26 PM
Post #19


Contaminat
*

Group: Contaminat
Posts: 39
Joined: 7-October 07
Member No.: 2,371



QUOTE(Fanny @ Dec 19 2007, 06:06 PM) *
Am crescut intr-un cartier muncitoresc din Bucuresti... īn Sălăjan. Numaila scara nostră eram vreo sută de copii cam de aceiasi vārstă. Cum ne adunam īn faţa blocului la joacă, vuia zona de rāsul şi chiotele noastre. Zāmbesc nostalgic cum ne strigam mamele sa ne arunce mingea, coarda sau elastricul... ca sa nu pierdem vreun minuţel de joacă urcānd pānă la etaj. La fiecare ,,mami" se iveau la balcoane cateva capete de femei cu ochi iscoditori.
Īn timp jocurile noastre s-au schimbat. Frunza şi castelul au lasat locul ,,urmăririi pe săgeţi" sau unui joc nou inventat ad-hoc ,,v-aţi ascunselea" pe perechi. Ulterior, prietena mea care facea in copilarie gimnastica de performanta, eu si soră-mea care faceam amandouă balet am devenit vedetele unui joc doar pentru ,,fetite": ,,de-a gimnastica". Ne luam la īntrecere la sol (o patura imensa) si barna (o patura pliata pana ajungea de 10-15 cm) executand figuri a la Aurelia Dobre, Daniela Silivas sau Lavinia Milosevici.
Copilaria noastra (a celor nascuti la sf anilor '70, inceputul anilor '80) a fost una super-activă. Īmi amintesc atāt de bine cheful de joacă pe care nimic nu mi-l putea īnfrāna. Iubeam zilele de vară cānd nu ne lasam duşi acasă cāt era strop de lumină pe cer, iubeam şi zilele de iarnă, caci aveam derdeluşul chiar lāngă bloc. Ce tăvăleli prin zăpadă, lupte după cazemate şi īntreceri la sănuiş nu organizam. (IMG:style_emoticons/default/indragostita.gif)
Văzānd copii de astăzi care de mici fumeaza şi scuipa seminte seara, la o barfă la colţ de bloc, după ce toata ziua si-au petrecut-o jucāndu-se pe calculator, regret că timpurile s-au schimbat īntr-atāt.

Mare dreptate ai Fanny ! Citind ce ai scris tu, mi-am adus si eu aminte cum ne jucam si ce jocuri "sanatoase" aveam. Cat priveste modul in care se joaca acum copiii, ai fost blanda. O mare parte dintre ei nu mai stiu sa comunice civilizat deoarece, ascunsi in spatele unui calculator (pe "mess"), au invatat sa-si arunce unii altora vorbe grele. Mai mult decat atat, au invatat sa teasa niste intrigi demne de romane politiste. Alarmant este si faptul ca majoritatea fetelor au "iubiti" inca din clasa a V-a si ajung sa se certe, ba chiar sa se bata pentru baieti. Iar cand sunt respinse ....! Doamne Dumnezeule !.. vai de baiatul care indrazneste sa faca acest lucru. (baiatul meu a fost hartuit de o fata, luni de zile). Ar fi nedrept sa spun ca toti copiii procedeaza asa, insa sunt din ce in ce mai multe cazuri ca cele mentionate anterior. Iar violenta in randul copiilor, chiar este alarmanta. Pentru ca nu vreau sa inchei postarea intr-o nota pesimista, am sa spun ca, recunosc faptul ca tinerii si chiar copiii zilelor noastre, sunt mai informati decat eram noi la varsta lor si implicit mai inteligenti. Important e ca inteligenta lor sa fie orientata spre lucruri constructive.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Meg
post Dec 19 2007, 08:38 PM
Post #20


Membru de Onoare
*******

Group: Editorialist
Posts: 3,877
Joined: 9-December 05
From: Here and There
Member No.: 70



Doamne, fleurdelis! ce frumos ai scris! cat de frumos ai scris! (IMG:style_emoticons/default/floricele.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post

3 Pages V  < 1 2 3 >
Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



Lo-Fi Version Time is now: 18th November 2019 - 08:27 AM