Femeile din ziua de astazi Options

[damian]

         Nici nu ştiu unde să postez... dacă am greşit cer să îmi fie mutat topicul... titlul este în mare acelaşi...


     Am şi eu o problemă, sau poate că nu eu am problema, de aceea m-am înregistrat pe un forum de femei, ca să vă cer părerea şi sfaturile.

     Eu am 25 de ani, sunt o persoană mai serioasă şi nu îmi plac persoanele copilăroase, consider că cei ce au trecut de vârsta de 18 ani trebuie să se poarte ca atare. Este o vârstă la care încep problemele şi la care trebuie să te gândesti la viitor, cu tot ceea ce înseamnă acesta.

     Asta nu înseamnă să nu mai ies în oraş cu amicii sau la discotecă (oricum nu îmi place discoteca), dar trebuie să fii cu, capul pe umeri!

     Problema mea sunt femeile din viaţa mea, am avut relaţii cu femei de 15 pâna la 32 de ani şi totuşi... nu mi se par mature în gândire. Cele tinere sunt aproape nişte copii, cele mai în vârstă sunt materialiste şi "realiste". Aşa se consideră ele.                Femeile trebuie întreţinute, sunt doamne, nu muncesc prea mult ca să nu obosească, vor să aibe un serviciu de scretară şi să nu facă nimic acolo, să vină soţul acasă, să îi dea banii caştigaţi (ciubuc, salar) şi apoi să facă sex (norma de 2 partide pe zi). Apoi să meargă la "shopping" (nu se mai numesc cumpărături). Dacă se deschide un pub nou, trebuie să fie acolo în prima zi! Dacă o prietenă şi-a cumpărat o rochie, trebuie să işi ia şi ea două, să se laude şi ea!

     Vor drepturi egale. Dar nu se obosesc să îşi câştige aceste drepturi.
     Dacă nu faci cum vor ele, atunci este o problemă mare, nu le mai iubeşti, nu vrei să mai faci sex (mai rar dragoste), ai pe alta dacă nu îi răspunzi la telefon sau întârzii de la serviciu, dacă nu îi cumperi un obiect în fiecare săptămîna obligatoriu înseamna că ai cheltuit banii cu altele (eventual secretarele de la firmă).
     Dacă se întâmplă să nu ai de lucru o săptamâna sau să se închidă departamentul unde ai lucrat ani de zile stând peste program ca să ţii singur firma peste concurenţă şi pâna la urmă tot degeaba, te bat la cap ca eşti prost, că nu ai un loc de muncă stabil, cu toate că lucrezi prin colaborare, făra contract cu o firma adversară.

     Ea se naşte cu fundul în maşină, nu merge pe jos nici 5 minute! Nu mai merge cu Dacia 1310 că nu e sigură, nu are frâne, nu are AC. Ok ai dreptate, iei altă maşină, eventual nouă să nu comenteze că este second şi după căteva luni nu îi mai place, că s-a suit la o prietenă care are o maşină mai frumoasă, mai spaţioasă, doar că este de la altă firmă, de la BMW.

     Acum că mi-am spus oful, trec la partea grea... consider că o femeie trebuie să îşi cunoască bărbatul dar nu complet, să îi lase un spaţiu să respire, numai al lui. Consider că o femeie trebuie să fie independentă, să nu ceară soţului nimic, el să vină din proprie iniţiativă, iar daca nu vine, să îşi facă rost singură, vorbesc aici la modul general... despre absolut orice!

     Încet în decursul relaţiilor, am ajuns să nu mă mai uit la femeile tinere (nici de 30 ani), consider că nu am nimic în comun cu ele şi nu au ce să îmi ofere.
     Uitându-mă la relaţiile dintre bărbaţii trecuţi de o anumită vârstă şi femei tinere (puştoaice), nu mai văd o problemă în asta, înainte aşa consideram, dar viaţa este altfel. Motivul pentru care îşi aleg ele un asemenea bărbat este pentru stabilitatea financiară şi încrederea în partener, iar bărbaţii (unii) caută o persoană care să le dăruiasca un copil sănătos (vezi cazul Columbeanu). Atunci intervine întrebarea mea, eu de ce să nu am o relaţie cu o persoană trecută de 40 de ani?      De ce să nu fiu şi eu fericit lângă o persoană care ştie ce îşi doreşte? Care nu mă bată la cap cu lucruri absurde?

     De ce lumea este aşa rea, de ce se uită urât la tine când spui ceea ce îţi doreşti? De ce vorbeşte lucruri neadevărate, lucruri inventate, atunci când îţi găseşti pe cineva, doar ca să te facă să te desparţi de persoana respectivă? De ce se bagă în viaţa altuia când propria lor viaţă nu este strălucită şi chiar cu probleme?

     Sunt întrebări la care eu nu pot să răspund. Mi-aş dori să am cu cine să stau şi să nu mă intereseze de ceea ce spun alţii.      Să pot să stau în curtea mea, fără ca vecinul de lânga mine să se uite la cum ud gazonul sau cum am grijă de copii!

Este acesta doar un vis?

[Diana.]

Daca tu vrei sa fii aia independenta care produce, sustine si face tot in casa si peste 15 ani sa te trezesti ca ai avut un copil razgiiat si zgircit linga tine pe post de partener de viata doar pentru ca acum crezi in declaratii nedublate nici macar de o actiune sustinuta de o bomboana de 1 leu, este doar alegerea ta.