Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

Rating 5
26 Pages V  < 1 2 3 4 > » 
Entries on Thursday 28th February 2008

entry Feb 28 2008, 08:57 AM
Iar am avut parte de un taximetrist cu chef de vorba, la prima ora, cand eu inca nici nu nu vedeam pe unde merg. La Kiss faceau Carcotasii mare haz pe tema unui studiu American, in urma caruia s-a constatat ca adolescentii habar nu au cele mai elementare notiuni de cultura generala. (Ok, what’s new about that?) Asa ca nenea taximetristu’ incepuse sa isi expuna parerea cu privire la subiect. Ba ca nici el nu stie capitala Camerunului si nici nu i se pare nici important sa o stie. Dar sa nu stii tu, ca american, cand a descoperit Columb America, ei bine, asta e o rusine. Dar, de fapt nu Columb a descoperit America. Ci niste triburi olandeze care traversau oceanul sa faca niste ritualuri pe pamant virgin. (Ma rog, daca acasa la ei nu gaseau pamant virgin! ) Si daca sta bine sa se gandeasca, nici macar nu putem vorbi de o descoperire. Ca acolo oricum traiau oameni. Cand a venit Columb, acolo erau indieni sau ce naiba erau. Deci, America era deja descoperita.


Am ajuns la birou dupa o lectie de istorie predate in taxi care mi-a facut pofta de…mere acre!

Entries on Wednesday 27th February 2008

entry Feb 27 2008, 06:02 PM
Continuand traditia sarbatorilor in grup, nici Dragobetele nu a facut exceptie de la regula. Sincer, ma gandeam la o celebrare linistita, acasa, in fata tv-ului, dupa ce eventual voi fi facut curatatenie. Numai ca prietenul nostru, posesor de Caravelle avea alta idée. Pe care ne-a si impartasit-o cu o seara inainte. “Vedeti ca in juma de ora vin la voi” Fir-ar! Am renuntat la pijamalele pufoase si am intrat in tinuta de primit musafiri: trening. Nu a intrat bine pe usa ca ma ia pe sus: “Maine mergem la Vilcea”. “Undeeee??? No way! Drum bun si calatorie sprancenata! Eu nu merg”. Asa ca, bineinteles, a doua zi, la ora 9.30 mi-a sunat telefonul. “Trezireaaaaaaaa! In juma de ora pornim la drum!” Si la cei doi metri ai lui, are si un volum pe masura. Nu am mai avut nici o sansa sa dorm. Pentru ca telefonul s-a incapatanat sa sune din 5 in 5 minute, ca sa se asigure ca nu voi mai pune geana pe geana.

Intr-un final, la 10 coboram scarile, cu geanta intr-o mana, cafeaua in alta, tigara in gura si geaca imbracata pe o singura maneca. Nu de alta dar, nebunul cu Caravelle-ul claxona de zor in fata blocului. De pieptanat, nici vorba. Mi-am acoperit zulufii rataciti cu o esarfa, ceea ce mi-a adus o gramada de complimente: “Hai, Piratii din Caraibe, mai repede!”

Timp de doua ore, cat a tinut drumul, in masina s-a vorbit numai despre mancare. Toti plecasera nemancati de acasa si tot spuneau ce ar manca, cat, cum, etc. Pana la destinatie m-am ales cu o foame de zile mari si o durere de cap crunta. De aceasta data linia melodica in masina a fost asigurata de Tudor Gheorghe! “Au innebunit salcamii/ Si tu vrei sa fiu cuminte!”….

In Vilcea, barbatii au fost nevoiti sa ne faca pe plac si sa ne lase la Mall. Cu o conditie: mai intai mancam. Eh, fie! Ne-am indopat cu pui crocanti de la KFC si am terminat chiar in timp record, fiind impinsa de la spate de fete: “Hai, hai, sa mergem la cumparaturi!” Drept urmare, m-am ales cu o durere de stomac pe cinste. M-am razbunat insa, cand am refuzat sa mai merg la cumparaturi. Nu de alta, dar eram leftera. Am ramas cu baietii, in timp ce fetele ne-au parasit proliferand blesteme la adresa mea. “Ei, acum ce facem?” “Noi vrem inghetata” “Eu nu vreau”. Ne-am inteles ca ei sa isi ia inchetata, iar eu sa-i astept la parter, la intrare. Numai ca, intre etajul 3(sau 4) al mall-ului si parter sunt numai magazine de haine si pantofi. Si intamplarea a facut ca, in drumul meu spre parter, sa imi apara in cale un magazin cu niste haine…dementiale!! Ca hipnotizata am intrat in el. De unde nu am iesit decat dupa ce mi-am luat un tricou. Cu bani imprumutati de la fete, ca ne-am intalnit acolo. Am zis, gata, cobor! Mi-ajunge! Insa un etaj mai jos, am dat peste un magazine cu incaltaminte. Si din geam mi-au facut cu ochiul niste pantofi….cei mai frumosi pantofi pe care i-am vazut vreodata. Dar scuuuumpi!!! Am coborat scarile aproape plangand, cu gandul la ei. Jos ma asteptau baietii. I-am promis alui meu sot ca, daca imi da bani acum de pantofi, nu mai ridic pretentii nici de 1 nici de 8 Martie. “2009?” a intrebat el. “Eee, sa nu exageram!”

Intr-un final, eu, care nu am vrut sa cumpar nimic, m-am ales din mall cu o bluza si o pereche de pantofi: verzi, cu o bordura auriu-inchis, eleganti, piele intoarsa…un vis… Fetele, care intr-adevar plecasera la cumparaturi, nu si-au luat nimic.

Intr-o noua stare de spirit, am pornit spre Cozia. Unde i-am multumit Domnului pentru noile achizitii si am aprins o lumanare pentru sufletul meu pofticios si nelinistit. Tot de la Cozia mi-am luat faina de secara! Fetele montignace inteleg ce greu se gaseste asa ceva! Asa ca mi-am luat doua pungi. Sotul meu si-a luat o palarie de cowboy oribila si l-am amenintat ca daca o gasesc prin casa, i-o arunc pe geam. Ceea ce nu m-a impiedicat insa, sa ma fatai cu ea pe cap prin bazar.

Intr-un final, am pornit spre casa, cu un nou popas in Vilcea. Ni se facuse iar foame. Prietenul nostru, un Schumacher nedescoperit, a speriat pe traseu vreo trei soferi, care au tras pe dreapta de frica nebunului care le claxona furios in spate. Nu mai amintesc de nasul meu, turtit de scaunul din fata, la fiecare semafor rosu vazut prea tarziu.

Am ajuns in Craiova fericita, incaltata cu pantofii cei noi, cu palaria pe cap, costumatie cu care am defilat prin Metro, spre amuzamentul cumparatorilor. Ba chiar am trecut pe langa unii, care au zis in urma mea: “Turistii astia!”


Asta am facut eu de Dragobete. M-am indragostit. Ca in reclama aia: “Tanar?” “Nou”. “Blond?” “Verde” “Cum draga verde, e extraterestru?”

Entries on Monday 18th February 2008

entry Feb 18 2008, 11:26 PM
“Buna Anca, ce faci?” “Buuuna, Crinule!” se pisici Anca in telefon. “Ce-ti mai fac papagalii? Toate bune in rai?” Intotdeauna o tachina pentru tabieturile si comportamentul ei. Dar Iulia nu se supara niciodata. Stia ca nu o face cu rautate. “Da, toate bune la mine. Tu ce faci?” “Ma plictisesc groaznic. Mircea a plecat la Sinaia pentru weekend, cu firma. Cica team-building. Asa ca ma asteapta doua zile de singuratate. Asta daca nu gasesc ceva de facut.” Rase cu subinteles. “Stii ce ma gandeam? Iulia ezita…”Mi-ar placea sa mai mergem in clubul X. Mi-a placut acolo ultima data si…ce zici” spusese totul pe nerasuflate, ca sa nu i se simta tremurul din voce. “Poftiiim??? Stai sa ma asez. Mah, da-mi si mie un avertisment cand mai dai bombe din astea, ca zau, inima mea nu mai este asa tanara. TU VREI SA IESI IN ORAS????” “Pai…da, ce are?” se imbatosa Iulia. “Aa, nimic, nimic. Mergem, mergem, nu mi te razgandi acum. E prima oara cand aud asta de la tine, de asta m-am mirat. La ce ora ne intalnim?” “Ma gandeam sa vin la tine…poate imi imprumuti si mie ceva de imbracat…ceva mai…altfel decat blugi, tenesi si tricou”. “Mah, tu esti sigura ca nu esti bolnava? Ai cazut in cap? Cine esti tu si ce-ai facut cu Iulia?” “Hai, mah, Anca!” “Biine, bine, incetez. Te astept la mine. Avem mult de lucru.”…

Peste jumatate de ora Iulia suna la usa Ancai. Aceasta, deschise usa, o trase inauntru si ii puse mana pe frunte. “Nu arzi” Se uita in ochii ei…”Si ochii tot ai tai sunt. Cucuie ai?” si incepu sa ii pipaie capul. “ANCA!” Iulia se supara putin, pentru ca nu stia cum sa ascunda motivul pentru care vroia sa mearga in club. Si daca era sa fie sincera cu ea, nici ei insasi nu ii placea sa isi recunoasca motivul. “Bine, mah, Crinule. Vino! Ti-am pregatit o seara la salonul de cinci stele al Ancai! Bien venue, mademoiselle!” se maimutari Anca, facand plecaciuni…

Peste doua ore, era pregatita. Oarecum. S-a uitat in oglinda si s-a speriat. Nu se mai recunostea. Anca ii indreptase parul cu placa si ii daduse cu un fel de spray cu sclipici, dupa care i-l prinsese intr-un coc ciufulit. Parul ei radia! O si machiase, cu un violet intens la ochi, culoare care ii scotea si mai mult in evidenta verdele metalizat al ochilor. Nu stia exact ce si cum folosise, insa i se parea ca arata ca una din fetele perfecte din reviste. Cand ajunsesera la capitolul imbracaminte, Anca aproape o imbracase cu forta. Dar acum trebuia sa recunoasca…nu arata chiar rau. O fusta dreapta, neagra, cu talie inalta, lunga pana deasupra genunchilor si crapata la spate. O camasa alba, clasica, cu guler inalt. O curea lata de lac, pantofi negri cu toc ascutit, un sirag lung de perle si doua perle mici si discrete drept cercei completau tinuta. Se uita cu ochi mari in oglinda, pana isi dadu seama ca si Anca se uita la ea cu gura cascata. “Esti cea mai reusita creatie a mea” sopti ea. “Normal, sunt singura” chicoti Iulia.

Pe la 11 au ajuns in club. S-au asezat pe scaunele de la bar. Mesele erau ocupate. Mihai isi incepuse deja programul. “Cu ce va servesc?” Anca a cerut un Screwdriver, bautura ei preferata. “Si eu tot un Screwdriver” “Incepi sa imi placi din ce in ce mai mult in seara asta” a ras Anca. Iulia se uita spre el. Canta concentrat pe clapele pianului, mangaindu-le usor. Tinea ochii inchisi, si in coltul gurii ii flutura un zambet de Monalisa. Parea sa fie singur intr-o lume a lui, departe de agitatia din club, de fum, de rasetele ascutite ale fetelor care bausera prea mult si de glumele deocheate ale barbatilor. La un moment dat, a deschis ochii si a privit direct spre ea. Iulia nu stia daca ameteala care o curpinse era de la alccol, de la inaltimea ametitoare a scaunului pe care era cocotata sau de la senzatia de fluturasi in stomac pe care i-a provocat-o acea privire. Intensa, adanca. De fiecare data simtea ca ii citeste sufletul cand o privea. Intr-un final a zambit usor, i-a facut semn de salut din cap. Si a inceput sa cante “Sonata lunii”. Stia de la ultima lor intalnire ca e piesa ei preferata. A zambit si ea, simtind un nod in gat. Si-a intors privirea de la el. Anca o privea cu atentie “Crinule, sa nu-mi spui….Stii ca e insurat, nu?” “Stiu” a soptit ea si o lacrima neascultatoare a luat-o la vale printre pleoape. “Ufff, mah puiule! Grea boala te-a lovit! Ai grija ce faci. E drum infundat. Cand ajungi la capat, nu ai ce face decat sa o iei inapoi sau pe aratura. Inainte nu se va mai putea.” “Nu stiu nimic. Si nu vreau sa stiu nimic. Stiu doar ca acum sunt fericita. Sunt fericita ca il vad.” In pauza, el a venit sa le salute. Vorbea cu Anca, care incerca sa poarte o conversatie normala, iar el ii raspundea prinvind-o pe Iulia. Zambea din coltul gurii, cu acel zambet cunoscator, intelegator. “Ce mai faci?” “Bine. Am venit sa te vad cum canti” i-a raspuns Iulia, simtindu-se curajoasa dupa un pahar de Screwdriver . I se cam urcase la cap, insa simtea ca pluteste. Era prima data cand simtea ca ar putea sa faca ceva nepermis, deosebit. Era gata sa sparga bariere, sa doboare obstacole, sa isi innabuse propriile limite. “Vrei sa iesim sa luam o gura de aer? E cam mult fum aici” “Sigur” El a luat-o inainte, si a luat-o de mana, creand culoare prin multime. Pe drum era oprit de diversi cunoscuti, care il felicitau sau il intrebau diverse. Ea nu auzea nimic din discutiile acelea, fiind prea preocupata de senzatia pe care i-o provoca atingerea mainii lui. Instinctiv, i-a strans mana mai tare intr-a ei, si l-a mangaiat usor cu un deget. In sfarsit, au ajuns afara. Era racoare, dar ea nu simtea nimic. Simtea ca ies flacari prin porii ei. “Si ce mai faci, fata?” In mod normal, s-ar fi simtit ofensata sa i se adreseze cineva cu “fata”. Insa in gura lui, apelativul capata nuante de alint. “Bine. Am venit sa te vad” “Da ai zis asta deja.” A ras el. Ea era toata un zambet. “Tu ce faci? Te bucuri sa ma vezi?” Da, ma bucur” “Vroiam sa te intreb, ce faci dupa program?” “Dupa program…sunt cuminte” a inceput sa rada in hohote. “Hmm, chiar asa? Fara exceptii?” “Si la ce fel de exceptie te-ai gandit?” “La o cafea, la ora tarzie in noapte, la mine acasa.” “Suna foarte tentant. Extrem chiar. Dar trebuie sa ajung acasa.” Dezamagita, Iulia a facut o ultima incercare. “Atunci, macar mai iesi o data cu mine afara cand termini? Vreau sa imi iau ramas bun”. “Vedem” a zambit el. Au intrat in club. Intre timp, Anca isi gasise un admirator cu care se conversa foarte vesela. “Heey, unde ai fost?” “Am luat aer” “Daaa, da, asa se spune acum?” a ras Anca. “Hai, spune tot”. “Mai tarziu”. Restul serii n-a mai reusit sa se gandeasca la altceva decat la momentul de final. Se tot fataia pe scaun, nerabdatoare. Nici muzica nu a reusit sa o calmeze. De fiecare data cand ii mai arunca o privire simtea ca se topeste. Cand s-a terminat programul, el a fost abordat de o tipa. Iulia urmarea nelinistita cum conversatia se lungea. Anca o tot batea la cap sa plece, asa ca s-a hotarat sa mearga la el si sa ii spuna “la revedere”. S-a apropiat de ei, temandu-se de o primire rece si de o despartire formala. L-a batut pe umar “Eu plec. La revedere!” “Stai putin!” a zis el. “Diana, te rog, fa cunostinta cu o prietena de-a mea: Iulia. Diana este sotia patronului acestui club, prietenul de care ti-am vorbit.” “Incantata” Iulia a simtit un fior de usurare. Nu era vreo admiratoare de-a lui. Era o prietena. “Scuza-ma putin, Diana. Ma intorc imediat” S-a ridicat de la masa “Hai sa te conduc” Au iesit impreuna. Anca astepta la usa “Heey, maestre, ce faci? Ai fost fantastic, ca de obicei. Dar..hmm…aaa…hai, la revedere” s-a balbait Anca, observand semnele prietenei ei. Iulia s-a intors spre el, zambind. “Ma bucur ca am venit azi. A fost o seara…deosebita”. S-au apropiat usor unul de altul si usor, ca prin vis, ca intr-o strafulgerare, buzele li s-au atins. Au fost doar cateva clipe, insa ei i s-a parut ca timpul s-a oprit in loc. Si ca, pentru prima data, era exact acolo unde trebuie sa fie. La locul ei. “Hai, fugi!” A privit-o inca o clipa si apoi a intrat in club. Ea s-a intors si a inceput sa alerge ca sa o prinda pe Anca din urma. Aceasta astepta la coltul strazii, cu telefonul la ureche, incercand sa cheme un taxi. “Ei? Cum e?” a intrebat-o cand a vazut-o. “Ne-am sarutat” a reusit Iulia sa spuna, gafaind. S-a lipit de o cladire, ametita, fara suflu. “Ne-am sarutat”….

(VA URMA)

Entries on Friday 15th February 2008

entry Feb 15 2008, 09:20 AM
Valentine, Valentine, cine te-o mai fi inventat si pe tine? Saracul Valentin! Cata responsabilitate pe umerii lui fragili de Cupidon! Toata lumea ii cere iubire in ziua de 14 februarie. Dar de unde atata iubire? Daca ne-ar da-o pe toata intr-o zi, nu i-ar mai ramane nimic pentru restul zilelor din an.

Eu m-am trezit ieri cu fata la cearsaf. M-am imbracat cu primul lucru care a cazut din sifonier cand am deschis usile si m-am dus la birou. Nu intru bine pe usa, ca imi apare in fata un coleg, cu gura pana la urechi, care imi ureaza “La multi ani!” “Mrrrrr!” Am vrut sa ii zic vreo doua, dar mi-am luat seama si m-am gandit ca nu trebuie sa ii stric ziua omului, daca asa e el, mai romantic. “La multi ani!” am zis printre dinti si m-am asezat la birou. Dar el nu s-a lasat descurajat. Ma intreaba: “Si, ce v-ati dori voi, fetele, astazi? Am auzit la radio ca una din doua femei isi doresc astazi sex” zice el, cu ochii mari la mine, asteptand confirmarea. Eu m-am uitat la el luuuuung, incercand sa imi dau seama ce se ascunde sub craniul lui de Neanderthal si i-am zis: “Sincer, mie mi-e cam somn. Astazi as vrea sa dorm”. Gata, am scapat de el!

Toata ziua a decurs in acelasi tipar de inimioara roz. Colegele au venit la tol festiv. Ba cateva au primit vizita surpriza a sotilor, cu fetele ascunse intr-un buchet de flori. Pe mess, Ioana era toata un Cupidon! Nimic nu a putut-o scoate din norisorul pufos. Nici macar dispozitia mea de criminala. Pe la pranz, ma suna al meu sot: “Iubi, mergem si noi undeva diseara?” “NU! Sunt obosita, n-am chef, mi-e somn” Se pare insa ca si el era printre norisori roz, ca nu s-a lasat pana nu am zis resemnata: “Bine, fie, mergem! Dar mergem la Masquera! Vreau pizza!”

M-am gandit eu: e si o parte buna in chestia asta. Nu mai stau peste program, cu scuza ca e sarbatoare, deh! Mananc si pizza (mancarea mea preferata) si cel tarziu la 9 voi fi in pat. Sa doooorm! Zis si facut. La 6 fix am coborat din firma. In fata firmei insa, nu ma astepta masina noastra, ci masina celui mai bun prieten al nostru. Aha, m-am gandit eu. Deci mergem mai multi. Am aflat ca mergem vreo 9. Adica trei familii. Cam atat despre intalnirea mea romantica! Si am inceput sa rad. Ca sa nu ma plictisesc, am inceput sa-l pistonez pe al meu sot: “Unde-s florile? Nu mi-ai luat flori?????” Incepuse sa dea din colt in colt: “Iti iau, mah, iti iau”. “NICI SA NU TE GANDESTI! Nu mai au nici o valoare acum, dupa ce ti-am zis! Trebuia sa ma astepti cu ele!” Ma distram de minune. De aia nu mai pueam eu ca nu mi-a luat flori. Imi placea insa sa-l vad cum se streseaza.

Cand am ajuns in centru, am constatat ca nu mergeau semafoarele! Ora de varf! Dar cine se pune cu Schumi al nostru? Ca prietenul cu pricina este un adevarat pericol public la volan. Ma mir ca nu m-a bagat in spital pana acum. A luat fata la toti, a intrat pe contrasens si a reusit sa iasa din blocajul care se formase. In curand ne-am dat seama ca se luase curentul in tot orasul. Nici institutiile nu aveau. Am ajuns acasa la prieten, ca sa le luam pe nevasta-sa si pe fiica-sa. Acestea ne asteptau…romantic, la lumina lumanarilor. Cum nu aveam unde sa iesim fara curent in oras, ne-am pus pe asteptat. Eu cu foamea in gat si cu gandul la pizza, am devorat o farfurie cu covrigei. Si am inceput sa sunam: la Masquerra nu mai erau locuri. Adio, pizza! La Carul din Stele (cand i-am prins, ca de vreo doua ori am format numarul gresit), nu mai erau locuri. La Sale&Pepe, asisderea. Nu mai mentionez ca Orange avea reteaua cazuta. Incepusem sa ma simt ca in Jericho! Pe la 8, cand deja ma hotarasem sa merg acasa, vine curentul. Asteptam 10 minute, sa vedem daca se razgandeste. Nu! Deci, mergem! Unde? Vedem noi. Ne-am urcat in Caravelle (intre timp venise si cea de-a treia familie, deci eram 8), singura masina in care incapeam toti si am plecat. La noi acasa, sa ne schimbam si sa o luam si pe cumnata-mea. Care nu a mai vrut sa vina. Ii pierise tot cheful. Desteapta fata! Am pornit prin oras. Cu ochii pe fereastra, sa identificam din masina posibile locuri libere in restaurante. Ah! Era sa uit ce a fost mai important. Cele doua adolescente de 14 ani din grup m-au creierit toata seara cu un cantecel stupid :

Sunt singurel, Bing Bang
Printre copaci, Bing Bang
Si sunt lovit, Bing Bang
Si sangerez, Bing Bang
LaLaLaLa ...

Dar chiar nimic, Bing Bang
Nu ma va opri, Bing Bang
Sa cant acest, Bing Bang
Caaantecel, Bing Bang
LaLaLaLa ...

Acasa, pe intuneric. In masina, timp de doua ore. Pentru ca, pana la 10, nu am gasit nimic. Ne-am invartit de nebuni prin oras, pe la toate restaurantele. Degeaba! Am sunat, din nou, din masina: la Masquerra de vreo 3 ori. La Sale &Pepe de doua ori. Nu aveau locuri si pace. Ce petrecareti sunt craiovenii. Si iubareti! I-am trimis un mesaj Ioanei:”Nu mai pot! Ma sinucid!” Dupa care am sunat-o, ca intrase fata in panica, nu stia ce mi s-a intamplat. Pe la 10 jumate, ne-am hotarat: luam pizza si mergem inapoi acasa. Asa ca am facut comanda la Masquerra, ne-am dus si am luat-o, am luat si bere si ne-am dus acasa. Unde am mancat, am baut, iar eu am stat in camera cu cele doua adolescente, unde am aflat ca unii oameni au in lista lor de mess peste 600 de contacte si vorbesc frecvent cu 90% din ei. Zilnic! Si am mai aflat ca baietii de varsta lor (14 ani) se gandesc numai la sex. Pana pe la 16 ani, pe urma le trece “Sa va spun un secret! Nu le trece!” Le-am parasit cand au inceput sa ingane iar: “Sunt singurel, Bing Bang, Printre copaci, Bing Bang”.

Pe la 12 jumate am ajuns acasa. Si odata bagata in pat, in sfarsit, locul in care visasem toata ziua sa ajung, in loc sa adorm, am inceput sa ingan, incet: “Sunt singurel, Bing Bang, Printre copaci, Bing Bang”.


Happy f***ing Valentine’s Day!

Entries on Saturday 9th February 2008

entry Feb 9 2008, 10:29 PM
Vinovatia are miros de esec. Fie am gresit fata de noi insine, fie fata de altii, intotdeauna apare ca un nod in gat, ca o gheara ce ne cuprinde inima, pentru a ne avertiza ca am trecut pe rosu. Voit sau luati prin surprindere.

Trecem prin viata dorind sa facem bine, sa placem, sa iubim si sa fim iubiti, dar adevarul este ca, in acelasi timp facem si foarte mult rau. Pentru ca intodeauna, oricat de atenti vom fi, oricat ne-am dori sa nu se intample, vom zdrobi inimi sub pasii nostri. Este inevitabil. Nu putem multumi pe toata lumea. Uneori, gestul care ii va oferi o bucurie cuiva, il va rani pe altul. Involuntar. Istoria este presarata cu morminte ale victimelor colaterale. E ca atunci cand iubim o persoana, noi fiind iubiti, la randul nostru, de alta. Cea de-a treia persoana va suferi, desi nici nu ne-a trecut prin cap ca iubirea noastra va provoca suferinta. De fapt, ce-am putea face? Inima alege pe cine sa iubeasca, fara sa ii pese de nimic.

Alteori ne simtim vinovati fata de noi, atunci cand renuntam, cand ne tradam principiile, cand uitam cine suntem si alegem, pe moment, o scurtatura. In timp, alegand scurtatura dupa scurtatura, vom realiza ca suntem departe de ceea ce am vrut de fapt. Si ca, alegand sa “scurtam” drumul, ne-am “scurtat” si viata. Am pierdut multe pe drum.

Cateodata facem rau constienti de asta. Egoismul iese la suprafata si, desi stim ca vom crea suferinta, nu ne putem abtine sa nu ne satisfacem dorintele. Uneori e rautate pura. Alteori este ceva mai presus de puterea noastra de control. O facem o data… de doua ori…Insistam. La inceput vinovatia ne va taia respiratia la fiecare pas gresit pe care stim ca il facem. Cu cat o vom face mai des insa, sentimentul de vinovatie se va dizolva. Va dispare. In acel moment, ne pierdem si constiinta.

In final, trebuie sa ne obisnuim cu sentimentul de vina. Face si el parte din fiinta noastra. Cateodata vom putea sa indreptam lucrurile, cateodata va fi imposibil. Si oricat am vrea, nu vom putea face nimic. Bine, putem spune: “Imi pare rau!” Cateodata chiar o vom crede. Si tot cateodata, vom fi absolviti de vina. Insa cel mai important este sa ne putem ierta noi. Si de ce n-am face-o? Insusi Dumnezeu ne-a iertat de mult, pe o cruce de lemn.
Iertam, ne iertam si mergem mai departe. In fond, e drum cu sens unic.

26 Pages V  < 1 2 3 4 > »   
SMTWTFS
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14
15
16
17
18
19
20
21
22
23
24
25
26
27
28
29
30
31


My Blog Links


My Picture

0 user(s) viewing
0 guest(s)
0 member(s)
0 anonymous member(s)

Search My Blog