Cum trecem peste pierderea cuiva drag Options

[mititik]

Dragelor,

Cum faceti sa treceti peste pierderea cuiva foarte drag? Cum faceti sa nu va maniati pe Dumneze pentru cat de nedrept vi se pare? Cum va obisnuiti cu golul si durerea din suflet?
Nu ma mai regasesc si toata deznadejdea imi afecteaza si relatiile cu cei care inca mai sunt langa mine. (IMG:style_emoticons/default/sad.gif)

[Teocris]

Mititik, imi pare rau sa aud ca treci printr-o astfel de situatie (IMG:style_emoticons/default/consolare.gif)
Oamenii au tendinta sa arunce vina pentru toate relele ce li se-ntampla pe faptul ca Dumnezeu si-a intors privirea de la ei. Pentru lucrurile bune insa, multumim vreodata? Foarte rar.
Sa nu ma intelegi gresit. Departe de mine gandul de a-ti judeca gandurile.
Cine spune ca trebuie sa te obisnuiesti? Timpul care trece doar atenueaza un pic durerea. Trebuie insa sa gasesti puterea de a vorbi despre durerea ta, de a te inconjura de oameni care te inteleg. Mai trebuie sa-ti acorzi timp. Atat cat e nevoie. Sa nu te inchizi in tine si sa nu respingi ajutorul oferit de ceilalti. asa iti va fi mai usor.
Anul trecut, in vara, am pierdut si eu pe cineva foarte drag sufletului meu. A fost un om pe care l-am iubit si l-am considerat tatal meu. Unchiul meu, caci despre el e vorba, a murit bolnav de cancer dupa o lunga si grea perioada de suferinta si tratamente costisitoare. Era tanar si avea o gramada de planuri pe care vroia sa le duca la bun sfarsit. Boala insa i-a frant aripile si in 6 luni de la aflarea diagnosticului s-a dus pe lumea cealalta. Am plans mult atunci si refuzam sa cred ca este adevarat. imprejurarile au facut ca eu sa nu pot participa la inmormantare. Acest fapt m-a facut sa-mi blochez in minte ultima imagine cu el zambind.
De faptul ca a murit mi-am dat cu adevart seama abia anul acesta cand am fost la parastasul de un an. Nu m-am putut opri din plans. Cu greu am acceptat ca sunt la mormantul lui. Tot nu-mi venea sa cred (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)
Dar sa concluzionez, ca m-am luat cu vorbaraia si nu stiu daca n-am deraiat de la subiect. Nici in acest moment nu sunt convinsa ca l-am pierdut definitiv (IMG:style_emoticons/default/closedeyes.gif)

[Diana.]

Pierderea cuiva drag este o lovitura pe care o resimtim cu putere. Si sintem oameni si asta este pentru noi un soc emotional care ne marcheaza, vrem, nu vrem, pentru o perioada mai mare sau mai scurta de timp. Si ce e cu adevarat trist e ca nu putem nega, nu ne putem ascunde, nu avem cum sa fugim de ceea ce s-a intimplat. Puterea de a merge mai departe o purtam insa in noi. Trebuie sa mai facem inca un efort (oare al citelea?!) pentru ca asa e datul vietii. Trebuie sa fim recunoscatori ca i-am cunoscut pe cei care nu ne mai sint alaturi, ca au impartasit cu noi clipe minunate.
Ca avem amintiri care ne vor insoti, ca niste lumini, o viata intreaga... Ca asa simtim ca nu am trait degeaba.

[Teocris]

Amintirile frumoase te ajuta foarte mult, are dreptate Fides. (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)