Cele mai frumoase poezii Options

[Dore]

"Sah" - Marin Sorescu

Eu mut o zi alba,
El muta o zi neagra.
Eu inaintez un vis,
El mi-l ia la razboi.
El imi ataca plamanii,
Eu ma gandesc un an la spital,
Fac o combinatie stralucita
Si-i castig o zi neagra.
El muta o nenorocire
Si ma ameninta cu cancerul
(Care merge deocamdata in forma de cruce)
Dar eu ii pun in fata o carte
Si-l silesc sa se retraga.
Ii mai castig cateva piese,
Dar,uite,jumatate din viata mea
E scoasa pe margine.
- O sa-ti dau sah si-ti pierzi optimismul,
Imi spune el.
- Nu-i nimic, glumesc eu,
Fac rocada sentimentelor.
In spatele meu sotia, copiii,
Soarele, luna si ceilalti chibiti
Tremura pentru orice miscare a mea.

Eu imi aprind o tigara
Si continui partida.

[laryysa]

Larrysa :-* poti pune cate poezii vrei, nu exista limita - cele mai frumoase poezii pot fi oricate (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/wink.gif) cu conditia sa nu repetam texte postate deja de alt ultilizator.

Dore (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) am ales una pana la urma , dar nu ma opresc aici (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif)


Ion Minulescu Romanta noastra

Pe-acelasi drum,
Manati de-acelasi indemn nefast al nazuintii,
De-aceleasi neintelese-avinturi spre tot mai sus,
Pe-acelasi drum
Pe unde ieri trecura poate,
Strabunii nostri
Si parintii,
Pe unde, unii după altii, drumetii trec de mii de ani,

Noi -
Carora ni-i dat să ducem enigma vietii mai departe
Si doliul vremilor apuse,
Si-al idealurilor scrum -
Pe-acelasi drum
Vom trece maine cersind din titerele sparte
La umbra zidurilor mute
Si-a secularilor castani!

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calea noastra intilni-vom
Pe cei batrani ramasi in urma -
Pe cei ce ne-or privi cu ochii in lacrami
Cum le luam-nainte.
Iar noi
Le vom citi-n figura cum suferintele le curma
In suflet sfintele avanturi
Si-n gura caldele cuvinte...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri...
Si-n calarea noastra intalni-vom -
O!... cate nu poti sa-ntalnesti
Cand drumu-i lung
Si nesfarsita e nazuinta ce te mana
Tot mai departe
Si te poarta,
Ca pe un orb tinut de mana,
Spre-ntrezarite-Aureole -
Nimicuri scumpe pamantesti!...

Porni-vom tineri ca Albastrul imaculatelor seninuri!...
Si mandri poate ca seninul albastru-al sangelui regesc.

Dar va veni o zi in care
Ne vom opri deodata-n drum,
Inspaimantati ca-n urma noastra
Zari-vom pe-altii cum sosesc,
Cum ne ajung,
Ne trec-nainte
Si rad ca nu-i putem opri...

Da...
Va veni si ziua-n care vom obosi,
Si va veni
Un timp în care-al nazuintii si-al aiurarilor parfum
Ne va parea miros de smirna,
Iar cantul titerelor sparte
Un Psalm cantat de-un preot gangav
La capataiul unei moarte
Pe care numeni n-o cunoaşte...

Si-atunci, privind un urma lor -
Ca cei ce n-au nimic sa-si spuna
Când nu-şi pot spune tot ce vor -
La umbra zidurilor mute
Si-a secularilor castani,
Vom adormi ca si drumetii
Ce dorm uitati de mii de ani!...




Sper ca va place (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif)

[Dore]

Minulescu sa nu ne placa, Laryy? (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) Pune cate vrei, parca nu avem niciodata destula frumusete in suflet, asa ca vreo cateva poezioare adanci nu pot decat sa ne faca bine. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)

[laryysa]

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) dore

[ella]

Avem timp pentru toate.
Sa dormim, sa alergam in dreapta si-n stanga,
sa regretam c-am gresit si sa gresim din nou,
sa-i judecam pe altii si sa ne absolvim pe noi
insine,
avem timp sa citim si sa scriem,
sa corectam ce-am scris, sa regretam ce-am scris,
avem timp sa facem proiecte si sa nu le respectam,
avem timp sa ne facem iluzii si sa rascolim prin
cenusa lor mai tarziu.

Avem timp pentru ambitii si boli,
sa invinovatim destinul si amanuntele,
avem timp sa privim norii, reclamele sau un accident
oarecare,
avem timp sa ne-alungam intrebarile,
sa amanam raspunsurile,
avem timp sa sfaramam un vis si sa-l reinventam,
avem timp sa ne facem prieteni, sa-i pierdem,
avem timp sa primim lectii si sa le uitam
dupa-aceea,
avem timp sa primim daruri si sa nu le-ntelegem.
Avem timp pentru toate.

Nu e timp doar pentru putina tandrete.
Cand sa facem si asta murim.

Am invatat unele lucruri in viata pe care vi le
impartasesc si voua!!
Am invatat ca nu poti face pe cineva sa te iubeasca
Tot ce poti face este sa fii o persoana iubita.
Restul ... depinde de ceilalti.
Am invatat ca oricat mi-ar pasa mie
Altora s-ar putea sa nu le pase.
Am invatat ca dureaza ani sa castigi incredere
Si ca doar in cateva secunde poti sa o pierzi
Am invatat ca nu conteaza CE ai in viata
Ci PE CINE ai.
Am invatat ca te descurci si ti-e de folos farmecul
cca 15 minute
Dupa aceea, insa, ar fi bine sa stii ceva.
Am invatat ca nu trebuie sa te compari cu ceea ce
pot altii mai bine sa faca
Ci cu ceea ce poti tu sa faci
Am invatat ca nu conteaza ce li se intampla
oamenilor
Ci conteaza ceea ce pot eu sa fac pentru a rezolva

Am invatat ca oricum ai taia
Orice lucru are doua fete

Am invatat ca trebuie sa te desparti de cei dragi cu
cuvinte calde
S-ar putea sa fie ultima oara cand ii vezi

Am invatat ca poti continua inca mult timp
Dupa ce ai spus ca nu mai poti

Am invatat ca eroi sunt cei care fac ce trebuie,
cand trebuie
Indiferent de consecinte

Am invatat ca sunt oameni care te iubesc
Dar nu stiu s-o arate
Am invatat ca atunci cand sunt suparat am DREPTUL sa
fiu suparat
Dar nu am dreptul sa fiu si rau

Am invatat ca prietenia adevarata continua sa existe
chiar si la distanta
Iar asta este valabil si pentru iubirea adevarata
Am invatat ca, daca cineva nu te iubeste cum ai vrea
tu
Nu inseamna ca nu te iubeste din tot sufletul.
Am invatat ca indiferent cat de bun iti este un
prieten
Oricum te va rani din cand in cand
Iar tu trebuie sa-l ierti pentru asta.

Am invatat ca nu este intotdeauna de ajuns sa fi
iertat de altii
Cateodata trebuie sa inveti sa te ierti pe tine
insuti
Am invatat ca indiferent cat de mult suferi,
Lumea nu se va opri in loc pentru durerea ta.

Am invatat ca trecutul si circumstantele ti-ar putea
influenta personalitatea
Dar ca TU esti responsabil pentru ceea ce devii
Am invatat ca, daca doi oameni se cearta, nu
inseamna ca nu se iubesc
Si nici faptul ca nu se cearta nu dovedeste ca se
iubesc.
Am invatat ca uneori trebuie sa pui persoana pe
primul loc
Si nu faptele sale

Am invatat ca doi oameni pot privi acelasi lucru
Si pot vedea ceva total diferit
Am invatat ca indiferent de consecinte
Cei care sunt cinstiti cu ei insisi ajung mai
departe in viata

Am invatat ca viata iti poate fi schimbata in cateva
ore
De catre oameni care nici nu te cunosc.
Am invatat ca si atunci cand crezi ca nu mai ai
nimic de dat
Cand te striga un prieten vei gasi puterea de a-l
ajuta.

Am invatat ca scrisul
Ca si vorbitul
Poate linisti durerile sufletesti

Am invatat ca oamenii la care tii cel mai mult
Iti sunt luati prea repede ...

Am invatat ca este prea greu sa-ti dai seama
Unde sa tragi linie intre a fi amabil, a nu rani
oamenii si a-ti sustine parerile.

Am invatat sa iubesc
Ca sa pot sa fiu iubit

Am invatat.
de Octavian Paler

[kalua]

Ce frumoasa si adevarata, ella! N-o stiam.

[catalina77]

De abia acum am descoperit acest topic (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/blush.gif) si nu m-am aputut abtine sa postez si eu cateva din poeziile care mi-au placut. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)


Elena Farago (1878-1957)

Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le dac-au fost clipe
In care n-au shtiut sa-ti spuna
In care n-au putut sa-ti dea
Atat cat ar fi vrut,
Atata cat poate doru-ti le cerea,
In dragostea,
In indoiala,
In deznadejdea unei clipe...
Iubeste-mi mainile si ochii
Si iarta-le nevruta vina
Ca prea tarziu venira-n cale-tzi
Si prea curand se duc de tot...
Dezleaga-mi sufletul de viba
Ca in curand n-am sa-ti mai pot
Aduce-n ochi si maini
Durutul,
tarziul zambet de lumina...

G. Calinescu (1899-1965)

Interdictie

Nici n-ai iesit pe usa cea de perete data,
Si-ncep sa numar ziua cand vei veni din nou,
Ma invelesti cu parul si ma saruti o data,
Si pieri din fata mea cantand ca un ecou.


Iubirea mea-i facuta din griji si asteptare
Sa merg cu tine alaturi imi este interzis.
Stai intr-un turn de aur sclipind in departare,
Si ca s-ajungi la mine tu zbori peste-un avis.


la ora fermecata te-astept cu indoiala,
De-ntarzii simt o spaima, de vii, melancolie,
Mi-e teama de-acea zi in veci catastrofala
Cand nu te va misca a mea thaumaturgie.


Din mine trupul tau nu se va face rodnic,
Putin te strang in brate, mai mult te vad in vis,
Nu-ti voi fi mire sacru, ci pururi un logodnic,
Sa merg cu tine alaturi imi este interzis...


G. CALINESCU
(1899-1963)

O, TU, CU OCHI ALBASTRII...

O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!
Asa desigur sunt fapturile ceresti,
Pe care le vedeam, copil, intraripate,
Cu cate-un crin in mana si pletele pe spate.
Cand te cuprind de mijloc, imi pare ca e vis,
Ca mi-a picat un inger, de sus din paradis.
Cu mare sfiiciune pe-obrazul tau pun gura,
Gustandu-i ametit aroma si caldura.
De ma pecetluieste buza-ti trandafirie,
Ma simt inviorat ca de-o eucaristie,
Ma-ntreb de-i cu putinta ca tu sa ma iubesti.
O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!

Mangaie-ma cu mana ta cea copilareasca,
Ineaca-ma cu coama ta supraomeneasca,
Ce cade ca o creanga pletoasa si divina,
Cu miros de cinam si frunze de lumina.
Fa-mi cerc pe dupa gat cu bratul tau subtire,
Asa cum se cuvine smeritului tau mire,
Si lasa-te usoara cand cu un salt vanjos
Te duc in patul biblic de cedru si-abanos,
Neprihanita, goala, zvacnind fara vesmant
Sa dormi cu mine noaptea, in sfant asezamant.
In raiul tau suav ma-mbii si ma sfintesti,
O, tu, cu ochi albastri, cat de frumoasa esti!




TUDOR ARGHEZI

MI-E SETE

Tanjesc pe-ndelete.
Mi-e foame, mi-e sete,
Dar n-as putea, poate sa-i spui
Orisicui
Ce hrana ma poate nutri si ce mana.

Am paine, merinde si vin.
Patulul mi-e plin.
Am poame-n livada
Lasate sa cada
Din pomi din belsug.
Cirezile mug
De ugerii grei:
Mulgi cate ciubare si donite vrei.
Nici vechea prisaca nu-mi este saraca
Si am in camara
Si miere amara,
Pe langa bucate.

Mi-e sete de toate,
De rau si de bine.
Mi-e sete si foame de tine.

TIBERIU UTAN
(N. 1930)

CE-A FOST N-A FOST

Ce-a fost n-a fost. Padurea si vechea manastire.
Trecutul meu adoarme in nestire.
Nici aerul, nici noi nu ne-am opus.
Cine-a invins si cine-a fost supus
nu stim nici noi,
nici firul de trifoi.
Ce s-a-ntamplat nu s-an-tamplat,
ce-am blestemat n-am blestemat
si-a fost pacat ce-am binecuvantat.
ce inteleg nu inteleg.
M-am rupt in doua si-am ramas intreg.


MIHAI CODREANU (1876-1957)

DE UNDE VII?

De unde vii sa-mi tulburi pacea, spune...
Si somnul noptilor de ce mi-l furi?
Tu ai in ochi adancuri de paduri,
Iar in priviri, tristete de lagune.

Crezand-o floare, miere vin s-adune
Albinele, din sucul dulcii guri,
Iar parul tau, ca graul poti sa juri
Ca e-npletit din raza blondei lune.

Vreun demon esti in calea mea trimis,
Ca-n haina ta de ideal si vis
Sa-mi fii osanda-n Valea cea de plangeri?

Sau poate ca din Cer vei fi venit,
Dar ti-ai uitat aripile-ntre ingeri,
Si-acuma versul meu ti le-a gasit...


NICHITA STANESCU
Emotie de toamna

A venit toamna, acopera-mi inima cu ceva,
cu umbra unui copac sau mai bine cu umbra ta.

Ma tem ca n-am sa te mai vad, uneori,
ca or sa-mi creasca aripi ascutite pana la nori,
ca ai sa te ascunzi intr-un ochi strain,
si el o sa se-nchida cu-o frunza de pelin.

Si-atunci ma apropii de pietre si tac,
iau cuvintele si le-nec in mare.
Suier luna si o rasar si o prefac
intr-o dragoste mare.

[matusica]

Un truver din sec. XII (daca m-as stradui, mi-as aminti poate si cum il chema, dar cred ca n-are prea mare relevanta - parca Marcabru, daca nu ma-nsel):


Unui cavaler i-a dat,
Doamna, dulci nadejdi si-ardoare,
Timp si loc i-a aratat
Si, sosind ziua cea mare,
El umbla cu dansa-n gand
Si zicea asa-n suspinu-i:
"Zi, tu cresti, ca sa ma chinui
Si-nserarea
Ma ucide cu-asteptarea"

Era tare-ngandurat
Si, dorindu-si cu-nfocare
Daru'-n fine acordat,
Se temea ca seara n-are
Sa-l gaseasca respirand;
Si zicea asa-n suspinu-i:
"Zi, tu cresti ca sa ma chinui
Si-nserarea
Ma ucide cu-asteptarea."

Si alta, de Francois Villon:

Baaaa, maioneze scurse prin taverne
Ce-i usura pe mahari de lovele,
Catati aiurea umbra de v-asterne,
Sparliii au la coada zdranganele
Berard s-a dus la unii sa-i insele
Si-acu se plange c-o facu de oaie,
Paziti-va, mai fratilor, ca-i jele
Si va feriti cu grija de parnaie.

De-aveti vreo gasca, spargeti-o si fuga,
Ferea, sa nu va-ngheruie malacu',
Puneti-va mantaua, trageti gluga
Si va feriti de gadea ca de dracu'
De nu, de gatitza va pun colacu'
Si hopa sus, nu hopa pe tzurloaie
.....(versu' asta l-am uitat (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/tongue.gif) )...
Si va feriti cu grija de parnaie.

Dar favoritele mele sunt versurile compuse de Villon cand a aflat ca a fost condamnat la spanzuratoare:

"Eu sunt Villon si de-aia-s breaz,
Fat din Paris, langa Pontoise,
Acum va sti, bietu-mi grumaz,
Cat trage .....(biiiip)... la necaz."

Va pup (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif)

P.S. Poetul este arestat din cauza unor prieteni de chef ce l-au înjunghiat pe notarul pontifical Ferrebouc. Deşi nu are nici o vină , este condamnat la moarte prin spânzurătoare, împreună cu prietenii săi. În închisoare scrie celebrul Patruvers, Epitaful în chip de baladă, cunoscut sub numele de Balada spânzuraţilor. Declară apel împotriva sentinţei de condamnare. Scrie Balada apelului lui Villon.
1463-Curtea Parlamentului Franţei îi admite apelul, dar prin sentinţa pronunţată ii comută pedeapsa în surghiun pe 10 ani. Francois părăseşte Parisul şi dispare. Nimeni nu ştie când, unde, cum a murit.

[Szimcsi]

Sper sa va placa Rilke:

The Suicide's Song

All right, just a moment.
That they always take the rope away from me
and cut it.
Lately I've been so prepared,
and there was already a little bit of eternity
in my guts.

Hold me the spoon here,
this spoon-fed life.
No, I want to and I don't want to anymore,
let me give in, throw up.

I know that life is whole and good,
and that the world is like a full dish,
but for me it doesn't get into my blood,
it just goes straight up to my head.

For others it's nourishment, me it just makes sick;
Understand, that one can despise it.
For at least a thousand years
I'll have to fast.

Si inca una:

Love Song

How shall I hold on to my soul, so that
it does not touch yours? How shall I lift
it gently up over you on to other things?
I would so very much like to tuck it away
among long lost objects in the dark,
in some quiet, unknown place, somewhere
which remains motionless when your depths resound.
And yet everything which touches us, you and me,
takes us together like a single bow,
drawing out from two strings but one voice.
On which instrument are we strung?
And which violinist holds us in his hand?
O sweetest of songs.

[catalina77]

Unul din poemele in proza ale lui Bacovia.

Pe maidan - poem in proza

Un copac cu frunzisul uscat sunand de vanturi, un porc in spate cu un corb, un bordei cu un geam legat in lut, un maidan: un rau rasfirat ca niste degete nervoase care paipaie pamantul... frig... cerul ca de plumb. Pentru 50 de bani, o femeie din bordei bate-n geam... vrea iubire...
Bate vant... sss... spune frunzisul uscat... si copacul se smuceste singuratic din gunoaie... porcul rameaza, corbul ciupeste din spinarea lui.
Acoperisul bordeiului e bine intocmit: bucati de tabla ruginita, farfurii sparte, caramizi si toale...
Pentru 50 de bani o femeie din bordei bate-n geam... vrea iubire...
Bate vant... sss. Spune frunzisul uscat... ploua marunt... femeia din bordei a inceput sa cante din dramba... fi... fi... zum... zum... porcul isi muta locul, corbul deranjat se ridica, se lasa pe spinarea lui...
Ploua marunt... ma gandesc ca n-am 50 de bani...
Sss... spune frunzisul uscat... Cerul e de plumb... Vantul loveste cu ploaia subtire...
Pentru 50 de bani, o femeie din bordei canta din dramba... vrea iubire...

(IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/sad.gif)