Printable Version of Topic

Click here to view this topic in its original format

Forum pentru femei - eLady.ro _ Jurnale eLady.ro _ Me... just me

Posted by: invisible Mar 23 2006, 09:48 PM

welcome

Posted by: Diana Mar 23 2006, 10:20 PM

Bine ai venit, Medeea, speram sa iti placa la noi !

Posted by: laryysa Mar 24 2006, 03:51 PM

Eu m-am uitat de doua ori cand am vazut la noi membrii medeea
numai "laryse" sa fie doua ?

medeea bine ai venit si din partea mea si asteptam sa te citim !

Posted by: tits_herbert Mar 24 2006, 06:38 PM

Medeea
inspiratie, imaginatie si creatie

Posted by: Medeea Mar 24 2006, 06:58 PM

Bine v-am găsit. Deja sunt contaminată si mă simt foarte bine aici. Mulţumesc mult de primire, n-am mai avut parte de aşa o primire călduroasă de ceva vreme.

Aşaaa... Cred că ar fi indicat şi frumos să mă prezint Numele meu este Andreea, sunt studentă la Marketing şi Afaceri Economice Internaţionale, anul 2... şi dacă aţi citit povestea ştiţi şi cum am ajuns la această facultate, în fine... Sunt o fire deschisă şi plină de viaţă...

Nu ştiu ce aş mai putea spune despre mine, dacă vreţi să mai ştiţi câte ceva, chiar vă rog să mă întrebaţi.

Acum să dau contur primei "pagini" din jurnal

24.03.2006

O zi obositoare şi plină de veşti şocante în cel mai rău mod posibil... Sper să trec peste aceste veşti cum am trecut şi peste altele şi mai sper să mă acomodez cu elady.

Să zicem că asta e tot pe ziua de azi.

Posted by: Medeea Mar 25 2006, 10:23 PM

Ce e mai plăcut decât să ai pe cineva cu care să îndrăzneşti să vorbeşti totul cum vorbeşti cu tine? Ce preţ ar avea bucuria în împrejurări fericite, dacă n-ai avea pe cineva care să se bucure de ea la fel ca tine?
Iar nenorocirea ar fi greu să o înduri fără cineva care s o suporte şi mai greu decât tine.

O zi foarte grea... pomană de 40 de zile O zi pe sufletul ei, cu oamenii pe care i-a iubit şi i-a respectat care la rândul lor au iubito şi au preţuito...
A fost alături de noi azi prin Soarele călduros din timpul zilei şi prin cerul senin ca ochişorii ei ca două viorele, mereu va fi cu noi ...
Ooof, ce viata...
De ce este viata asta asa de cruda... de ce?

Posted by: medeea2004 Mar 25 2006, 10:35 PM

Foarte trist ceea ce scrii, imi pare rau ca ai sufletul si ochii in lacrimi chiar si avatarul arata ceva macabru: sange...ma insel? Ce se intampla in viata ta de esti dezamagita si emani durere?

Daca am deranjat cu intrebarile sa ma scuzi, simt durerea din sufletul tau si parca ceva m-a impins sa scriu aici...

Posted by: Medeea Mar 25 2006, 11:03 PM

Durerea vine din mai toate părţile şi nu găsesc nici o metodă prin care să fac să înceteze... Cum dau de ceva sau de cineva care aproape mă împlineşte trebuie să-mi iau o palmă şi să cad.
Aşa am crescut... în durere, iar acum încerc să caut acea fericire de care toată lumea vorbeşte că ar exista...

Nu m-au deranjat întrebările, stai liniştită. Am şi spus că răspund la întrebări indiferent de genul lor.

Posted by: angeldust Mar 25 2006, 11:13 PM

Greu sa iti dau un sfat asa fara sa stiu povestea ta... dar nici nu cred ca sunt in masura oricum.
De durere avem cu totii parte mai mult sau mai putin. Si ceea ce pentru unii inseamna durere pentru altii face parte din viata de zi cu zi.
Ia lucrurile asa cum vin si incearca sa te bucuri de lucrurile marunte. Sigur exista in viata ta cel putin un lucru pt care sa fii recunoscatoare si de care sa te poti bucura.

Posted by: medeea2004 Mar 25 2006, 11:18 PM

hei...sunt zile insorite dar si mohorate, nu avem decat sa supravietuim! Toti trecem prin incercari grele, motivul nefiind acelasi, insa durerea este mare pentru toti, nu avem ce face decat sa mergem mai departe, incearca sa gandesti pozitiv nu trebuie sa gandesti ca n-ai gasit fericirea, fericirea o gasesti in anumite momente din viata, o secunda trece si revine iar pentru o secunda, trebuie doar sa profiti de acea secunda!

ce reprezinta avatarul tau?

Posted by: Medeea Mar 25 2006, 11:20 PM

@angeldust
Este binevenit orice fel de sfat, îţi mulţumesc . O mare parte din viaţa mea o poţi găsi la Relatia parinte-copii.

@medeea2004
Avatarul meu... Este adevărat că este cam ciudat şi destul de macabru, însă pentru mine reprezintă o revenire la viaţă... Din inimă însângerată a luat naştere o frumoasă floare. Sper să fie destul de bună explicaţiunea

Posted by: angeldust Mar 26 2006, 10:45 AM

Medeea am citit povestea ta, complicata ce-i drept.

Mai cunosc cazuri asemanatoare cu alea tale, totusi fiecare poveste este unica in felul ei. In general am observat ca acesti copii carora parintii le creeaza tot felul de complexe, spunandu-le mereu ca nu sunt buni de nimic ajung pana la urma sa creada asta si au tendinta sa se multumeasca cu foarte putin, cu prea putin, caci in sufletul lor au convingerea ca nici nu merita mai mult. Poate asa se explica si faptul ca ai un prieten care e croit pe acelasi calapod cu parintii tai, parinti pe care tu ii urasti pt comportamentul lor.
Daca ar fi sa iti dau un sfat pentru inceput ti-as spune sa te pretuiesti mai mult si sa ceri mai mult de la tine. Nu e cazul sa ramai legata nici macar un minut de un barbat care iti ingradeste libertatea doar pt ca tu o iubesti pe bunica acestuia. Sunt cinica poate, dar viata e scurta si poate ai pierdut deja prea mult timp, deci daca e sa faci ceva e cazul sa iei masuri radicale si sa incepi sa te gandesti o vreme DOAR LA TINE.

Si nu dispera, pentru ca nu e doar o vorba, solutii exista pentru orice problema. Imi pari o fata inteligenta si nu cred ca daca chiar ai vrea sa lasi tot in urma si sa te descurci pe cont propriu nu ai gasi macar o solutie cat de cat. E drept, va trebui sa faci probabil multe compromisuri, dar la cate compromisuri ai facut deja, mai caonteaza cateva in plus? nu cred, mai ales daca iti vor aduce benficii pe termen lung. Asa ca fa bine si incearca sa iti analizezi problema din toate unghiurile si interesandu-te in stanga si in dreapta imposibil sa nu ti se iveasca macar o ocazie sa iti rezolvi o parte din probleme.

Cred ca asta e cel mai bun lucru, sa incerci sa le rezolvi asa pe rand....dar sa nu mai amani nici o clipa. Fii curajoasa, ia exemplul surorii tale care paote a avut de suferit mai mult decat tine si totusi s-a descurcat singura. Deci, se poate!

Astept sa imi spui ce planuri de viitor ai.
Numai bine!

Posted by: medeea2004 Mar 26 2006, 04:04 PM

Sunt de acord cu ce a spus Angeldust, nu vreau sa intru prea mult in detalii nu esti singura si nici ultima care trece printr-o situatie din aceasta in care parintii nu fac altceva decat sa te lase cu sechele...important acum este sa te axezi pe facultate si sa te indepartezi cu tact de familia care pana acum ti-a facut doar rau - am citit povestea ta ...imi este greu sa cred ca exista astfel de mame

Se pare ca nici in dragoste nu ai dat peste cineva care sa te merite, sfatul meu este sa-l lasi pe individ daca nu stie sa te tina in puf si sa te sustina...in viata facem uneori alegeri dificile si gresite, incearca sa repari anumite greseli din trecut si cum spuneam fa-ti un rost in viata indepartandu-te de cei care iti fac mai mult rau decat bine!

Multa bafta Andreea in alegerile ce urmeaza sa le iei, nu vor fi usoare, insa iti vor aduce un gram de liniste sufleteasca...indiferent cat dorim sa -i indepartam pe cei dragi care ne-au facut rau n-o sa-i putem indeparta definitiv...insa nu poate fi mai rau decat in trecut

Posted by: Medeea Mar 27 2006, 04:12 PM

Aveţi foarte mare dreptate. Mai am doi ani de facultate şi după asta vai de capul lor ce palmă îşi vor lua. Dacă o fi să apară ceva care să mă poată scote din asta nu aştept să mai treacă nici o secundă in plus.
Vă mulţumesc mult de tot că sunteţi lângă mine. Este foarte important să ştiu că am pe cine conta la greu... chiar dacă nu vă cunosc.

Vă mulţumesc mult de tot!

Posted by: Medeea Mar 28 2006, 09:38 PM

Am vrut, vreau, voi dori

Am vrut sa scriu,
dar inima mi-a oprit
mana
Am vrut sa cant
dar sufletul a ragusit vocea
Am vrut sa te ating
dar mana mi-a oprit atingerea
Am vrut sa te strig
dar vocea nu mai exprima sufletul

Am vrut sa te cant
dar nu te mai gaseam in mine
Am vrut sa te scriu
dar nu te mai simteam in privire
Am vrut sa ating povestea
dar era pierduta pentru totdeauna
Am vrut sa-ti strig numele
Dar ti-l uitasem intr-un cantec inventat

Am vrut sa tremur
dar era prea cald in mine
Am vrut sa plang
Dar ranjetul se strambase-n tine
Am vrut sa urlu
dar durerea nu mai era a mea
Am vrut sa te pictez in culori
insa, doar in alb negru vedeam fata ta

Am vrut sa te vreau
dar iti uitasem mirosul
Si vreau sa am vrut
Dar viitorul mancase trecutul
Am vrut sa am vrut
ce insiruire idioata
Am vrut sa te uit
Dar eram prins in soarta

Posted by: Medeea Mar 29 2006, 07:32 PM

Şi mă aflu din nou la colţul meu... ghemuită de frig şi de frică. Păcat că o aşa zi frumoasă s-a încheiat atât de urât şi rece. De ce? De unde atâta răutate şi atâta ură... Uuufff... Cum putem să facem lumea mai frumoasă? Dar oare merită să ne gândim la aşa ceva?

Mai mult de atat...

Sunt atât de simplă încât te dor,
Atât de profundă încât te ating cu privirea...
Atât de intuitivă încât te înec cu şoaptele,
Atât de Eu încât tremuri absorbindu-mi cântul...
Atât de subtilă când pătrunzi în mine şi-mi simţi doar gândul;
Atât de difană cu-o aripă frântă
Atât de glacial-vulcanică, sfântă...
Atât de păpădie, atât de curgândă,
Când în valuri mi-arunc sărutul
Şi-l spulber pe-o stâncă.

Posted by: angeldust Mar 29 2006, 10:46 PM

hang in there....good times are just around the corner (trebuie doar sa fii deschisa sa iti dai seama de unde ar putea veni ceva bun in directia ta, caci de multe ori avem tendinta sa ne cufundam atat de tare in depresie incat nu am vedea o speranta de mai bine nici dc ne-ar lovi in moalele capului)