Pentru cele carora le place sa scrie proza sau poezie Options

[Diana.]

http://www.elady.ro/articole/Povesti/

Unele dintre noi au un real talent la scris.
Cine stie, poate miine-poiimiine vom fi invitate la o lansare de carte. :estiok:
Nimic nu e imposibil !
Asa ca va invit sa va postati creatiile aici si sa ne lasati si pe noi sa ne bucuram de rodul imaginatiei voastre.

[Dore]

Frumos poem, Medeea (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) bravo.

Dienuca si Mistaco, ma bucur ca povestile va sunt pe plac in continuare. Mai pun (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/wink.gif) .

Sarbatoarea dansului (2)

Cum saltaretii s-au asezat pe buturugi, care mai de care cu dor de a-si astampara foamea ori setea, bucatareasa are porunca sa le spuna povestea cheii de argint.
"In sacul de piele aramie, petala de argint asteapta sorocul desferecarii zagazurilor cerului cel inalt. Mana trudita de munca, cea care a leganat de-a lungul vremurilor toate sufletele noi, va desface cu ea baierele adevarurilor celor mute.
Dincolo de apele tacute ale lacului de smarald, pe dupa muntii impaduriti cu creste pietroase, se afla un alt taram: un castel de nisip domneste peste el. In cea mai mica incapere a sa, pe o masa de fildes, intr-o cupa de alabastru, se afla povestea. Odata spusa Fierarului, el va afla taina fauririi cheii de argint - sfaramand si topind petala din sacul de piele aramie."
Mancaciosii dau din cap, molfaind mai departe la bucatele lor - se vede treaba ca nu au inteles nimic "inca o poveste" si atat, insa ochii Fierarului s-au ingustat ... pare a da alt talc povestii abia incheiate.
Se aud tobele iarasi, fluierul Orbului prinde a doini cu si mai mult foc, saltaretii se ridica de pe buturugi si-si vad de topaiala lor. Minciuna a zis cine a zis ca nu-s pe lume doruri multe ...



Si vazu in multime ochii aceia negurosi - in colbul ridicat, plutind printre licurici si raze de luna - toate si toti in jur sunt pamantii si reci, numai chipul ascuns printre petrecareti are obraji rumeni ... Si fiece clipa atarna cat un inconjur de bradet, indinzi mana si aproape ca ai reusit sa ...

Pescarul tresare in asternut, se ridica mintenas, cu spinarea asudata si ochii bulbucati: plescaie nedumerit si se repede la bazin. Stransa melc, sirena doarme pe nisip, acoperita de paru-i perlat. E inca acolo acum poate incepe inca o zi amara.
Prispa e plina de razele soarelui care, alunecand pe luciul lacului de smarald, s-a proptit in geamuri si in navodul atarnat in carlig. Trase adanc aer in piept: i-a spus bucatareasa candva ca in alta lume, in alt timp, sirena il asteapta pe fundul altui lac, in vreme ce el nu mai sfarseste de pescuit. Asa o fi, n-o fi ... macar aici o poate atinge.
Mireasma de colacei cu mac vine dispre conac - uneori cele mai frumoase povesti sunt cele pe care le cunosti deja, gustandu-le in fiecare zi.

Toate relele lumii asteia au un capat, creste mai deasa iarba uitarii peste ranile vechi ale pamantului ridat prea de timpuriu.
Chinuit de amintirea povestii cheii de argint, Fierarul s-a ferecat iarasi in topitoria sa - va scoate la iveala ceea ce a fost cerut. Pe prispa casei sale, Cosanzeana coase molcom - cu parul inflacarat in vapaia asfintitului, cu talpile in tufa de pelin din fata scaritei, cu gandurile aiurea.
Parca fiece zumzet de ganganie plictisita ascunde vreo taina, parca, parca ... Pareri numai si nimic altceva.
Piticutii se apropie de conac, abia tinand tacute stomacelele infometate. Prin fereastra luminata a bucatariei se zareste perdeaua fluturand nedumirit si bucatareasa turnand supa de bibilica in ceanacele micutilor. Aburul mamaligii innoada nasucurile micutilor - cat pe ce sa rupa poarta napustindu-se spre jgheabul fantanii din curte. Scufita le toarna apa sa se spele si ii bombane sugubeata.
Nu-i multa vreme de zabovit - cina e gata sa inceapa si in sala cea mare.


Se strecoara, pe sub bratele intepacioase ale brazilor, aburul dulceag si inselator al inserarii.
O manta groasa de nori ascunde somnul lunii - noroc cu licuricii veseli, ei stiu lumina orice intuneric. Piticii au ceva boroboata de dosit in asta seara, ori poate un ravas sosit de departe, din taramurile lor. Morocanosul a dosit in gheata stanga un petic parfumat - numai ca nasul bucataresei nu poate fi pacalit asa, cu una cu doua.
Scufita a vazut si ea ce atarna din gheata piticotului si a pus gand rrrrau petecului de ravas parfumat. Se strecoara binisor printre topaiciosi si cugeta cum sa faca sa-i afle tainele micutului.
Si s-a dezlantuit vijelia: nu cea din ceruri care sta gata sa se napusteasca asupra regatului, ci grozava fugareala - Scufita cu ravasul parfumat ascuns in cosulet fuge si urla din toti rarunchii, razand ca apucata, uitandu-se in urma din cand in cand sa vaza daca mai are prapaditii pe urme ... Cu limba de-un cot, Talambul s-a protit de un tumurlug din gard si trage greu aerul pe nari, fixand hoata cu ochi neputinciosi, insa restul cetei se napusteste si mai amarnic pe urmele ei.
Cu hohot intretaiat, inconjoara conacul si se lasa lin in jos pe perete, sa-si mai traga sufletul, Scufita cea curioasa. Cauta in cosulet sa afle taina parfumata ... dar vai! un fosnet de tufis o pune iarasi pe fuga.
Cu coditele scapate de sub scufita, alearga rapusa de oboseala si iuf! nimereste in gard.
Sau nu: e Fierarul care o ridica, razand, zgaltaind-o usor: "Da-le inapoi ce le-ai luat amarilor astora" si rade din tot sufletul in vreme ce piticotii, infuriati amarnic si batand din picioruse, sar sa prinda hoata de opinci.