Pentru prima data in viata mea, ieri am participat la un inventar. Nu mai facusem niciodata, mi se parea chiar interesant. Asa ca nu pricepeam de ce tot restul lumii era cu botul lasat, asa cum nici ei nu pricepeau de ce sunt asa de incantata.

Ieri dimineata, dupa ce mi-am baut cafeaua si am rezolvat urgentele pe aprovizionare, am plecat voioasa in magazie, unde ma astepta deja partenerul meu de inventar. Ca am avut si parteneri. Unul numara, celalalt scria. Si viceversa. Am avut noroc, partenerul meu de inventar era Marinica. Acest personaj face subiectul unei povestiri separate, asa ca nu voi insista acum asupra descrierii lui. Oricum, era de bine! De foarte bine. Pentru ca Marinica te face tot timpul sa razi. Iar eu eram deja vesela, asa ca dupa o jumatate de ora, amandoi faceam inventar si ne hlizeam printre rafturi ca doi copii. Restul echipelor mai strigau la noi sa le spunem si lor de ce radem, veneau sa vada ce facem, nu pricepeau ce e cu atata veselie. Cel putin sefa-mea cred ca a facut atac de cord, sa ma vada muncind si razand in acelasi timp. Pentru ea aceste doua lucruri sunt incompatibile.

La sfarsitul zilei, nu facusem decat o pauza de jumatate de ora, ca sa mananc ceva si sa o salut pe Ioana pe mess, care ma apelase si deja ma daduse la disparuti cand vazuse ca nu ii raspund.

Rezultatele inventarului: jumatate de magazie inventariata de echipa noastra, multa veselie, durere de falci de la atata ras, una pereche de manusi neagra de la vaselina, desi dimineata fusese alba si un miros de suruburi pe maini care nu a iesit nici dupa baie. Si muuulta buna dispozitie. Asa de multa incat nici macar sefa nu a reusit sa mi-o strice cand a venit la mine cu aer razboinic sa imi zica pe ton autoritar ca "Maine vii la serviciu". Eu, foarte senina: "De cee?" "Ca sa terminam inventarul. Ai alta treaba?" zice ea, coborand tonul in fata inocentei mele de copil. "Da, v-am zis ieri ca maine nu vin pentru ca taie ai mei porcul si ma duc la tara". Ceea ce nu stia ea este ca operatiunea s-a mutat pe duminica. Si ca aveam de gand sa vin oricum azi, ca sa ajut la terminarea inventarului. Dar atat de tare m-a enervat atitudinea si tonul ei, incat m-am razgandit pe loc, in momentul in care mi-a dat acel ordin. A plecat, zicand"Aaaaa, da! Uitasem! (ma jur eu!). Atunci esti scutita".

Ma rog, am parte de ea in fiecare zi pana la sfarsitul zilelor, asa ca am invatat sa le las in urma, daca nu vreau sa intru in puscarie pentru omucidere.

Revenind, azi-noapte am visat ca tot numaram la suruburi, piulite, coturi, teuri, mufe, niple, tevi si alte asemenea produse care incanta ochiul fiecarei fete.

Un surub, doua suruburi, trei...