Printable Version of Topic

Click here to view this topic in its original format

Forum pentru femei - eLady.ro _ Cultura _ Mastile in societate.Complezenta.

Posted by: blondina Feb 19 2006, 11:33 PM

Un tip intra in cabinetul unui medic pshiatru si ii spune:
- Domnule doctor, sunt foarte suparat in ultimul timp, ma simt trist, deprimat, lipsit de energie si total apatic. Nu stiu ce sa ma fac.
- Nu va faceti probleme. Am un tratament garantat. Si eu cand trec prin astfel de stari ma duc la circ unde e un clovn extraordinar. Glumele si giumbuslucurile lui imi dau optimism, imi produc o bucurie nespusa si-mi dau energie sa vad viata asa frumoasa cum e ea. Iti recomand sa te duci sa-l vezi. Te va vindeca!
- Domnule doctor, eu sunt acel clovn..

Va spune ceva bancul acesta?
Nu ati fost niciodata nevoiti sa zambiti, sau, si mai rau, sa ii faceti pe altii sa zambeasca atunci cand sufletul vostru plangea?!

Posted by: Dore Mar 28 2006, 05:25 PM

Blondina, ce bine ca ai deschis acest topic .
Cred ca toti avem momente in care suntem nevoiti sa nu ne lasam chipul zugravit de trairile interioare. Suntem animale sociale si asta costa.
Nu-mi este foarte greu sa zambesc atunci cand imi tuna si-mi fulgera - dar am avut si momente in care simteam ca nu as putea ascunde durerea din suflet.
Eh - e bine sa fim pregatiti pentru orice, oricand.

Posted by: blondina Apr 1 2006, 02:07 AM

Eu de fiecare data ascund asta foarte bine Dore.Si nu stiu daca e de bine sau e de rau..

Posted by: Diana Apr 1 2006, 02:37 PM

Mastile…le abordam din lasitate, din inconstienta, din diplomatie, din prostie uneori, din bravada ,din inconstienta sau dintr-o doza de perversitate…toate, in mai mare sau in mai mica masura, implica o doza de ipocrizie… Unii dintre noi le adopta atit de des, ca ajung sa isi piarda adevaratul “eu”… Altii, dornici sa prezinte o imagine mai buna, in opinia lor, nu reusesc decit sa afiseze o “fata” care nu e a lor,care nu li se potriveste, devenind ridicoli…
Vrem,nu vrem, le folosim..atunci cind trebuie sa zimbim din complezenta, atunci cind tacem desi ne vine sa urlam ca o fiara in cusca…motivele sint multe si diverse... Societatea si regulile ei nescrise ne obliga sa le folosim… Si asta nu inseamna intotdeauna sa ne vindem zimbetul sau sufletul…
Cum am putea sa ii spunem unui visator incurabil, ca ceea ce vrea el nu se va realiza vreodata? I-am taia aripile…si ar fi dureros…si preferam sa arboram o masca care sa-i zimbeasca condescendent…dar tot o masca e…

Traim intr-o lume cruda si rea, buna si frumoasa…paradoxal,nu? Aceasta lume ne obliga, nu de putine ori, sa ne ascundem adevaratul suflet, dintr-un sentiment de auto-conservare… Altfel am fi expusi, lipsiti de aparare,cei de linga noi avind vesnic tendinta de a proftita si de cel mai mic punct slab…si in aceste conditii, cum sa nu apelam la vesnicele masti? Fiecare masca pe care o folosim are ceva din adevaratul nostru ego…personalitatea fiecaruia dintre noi e complexa si …cameleonica…
In “teatrul vietii” , motiv care i-a obesedat pe multi, sintem simpli actori, jucind diferite roluri…care ni se potrivesc sau nu…insa pentru a fi noi, cei adevarati, ar trebui sa traim intr-o lume perfecta…. utopia si realitatea….ni se impun limite pe care le acceptam…din cind in cind ne revoltam si “eresul” de a fi cinstiti si onesti il platim scump… Nimeni nu ne vrea pe noi, cei lipsiti de “machiaj”…

A trai CRUD-Iata un lux pe care nu ni-l putem permite…a trai crud inseamna uneori a taia in carne vie…citi dintre noi pot sa o faca? A trai crud inseamna uneori a te lupta cu morile de vint…A trai crud , a trai la urma urmei , e, pentru mine, posibiliatea de a putea calca peste cadavre, fara a ne ascunde in spatele unor paravane morale … e refuzul total al compromisului ,mic sau mare, e puterea de a a trai necosmetizat…lucru posibil doar intr-o lume perfecta…iar cea in care traim e departe de perfectiune…A trai crud e a trai la maxim…a trai pur si simplu…dar nimic nu e asa de simplu pe cit pare…

Posted by: angeldust Apr 1 2006, 03:10 PM

F misto Diana
Ai cam spus tot...nu stiu ce ar mai fi de adaugat

Posted by: matusica Apr 3 2006, 08:19 AM

"A trai crud , a trai la urma urmei , e, pentru mine, posibiliatea de a putea calca peste cadavre, fara a ne ascunde in spatele unor paravane morale … e refuzul total al compromisului ,mic sau mare, e puterea de a a trai necosmetizat…"

Adica asaaaa, cam ca fiarele din jungla. Ele traiesc crud si necosmetizat. Ma intreb, Diana, ce s-ar intampla daca am decide, toti deodata, sa traim "crud si necosmetizat".

(Recunosca ca, daca toti oamenii din lume ar fi ca tine, perspectiva asta nu m-ar inspaimanta absolut deloc . Din pacate, insa, pe lume sunt tot felul de caractere si n-as zice ca cele bune si frumoase constituie majoritatea.)

Cred ca solutia ideala nu este aceea de a trai "crud", ci de a trai corect. Ce inseamna "a trai corect"? In opinia mea, inseamna a cultiva respectul pentru sine, pentru ceilalti si pentru tot ceea ce ne inconjoara (mai am putin si devin ecologista ).

Posted by: albinuza Apr 3 2006, 10:10 AM

stiti care e treaba? eu adopt mai mereu masca de om fericit...chiar daca eu in sinea mea urlu...
si stiti de ce?? pentru ca de multe ori am vazut oameni care se bucurau de suferinta mea...
sau oameni pe care nu-i interesa starea mea...lucru care te face sa cazi si mai mult...
si am ajuns la concluzia ca doar cei foarte apropiati trebuie sa stie ce simt eu si de ce. ceilalti nu conteaza...parerea mea!!
mi-am pierdut sirul ideii....

Posted by: fortelady Apr 3 2006, 11:26 AM

din necesitate
exista momente in care si mie imi vine sa ma ascund intr-un colt sau sub masa si sa incep sa tremur. ca sunt speriata, ca nu mai vreau sa vad/sa aud/ nu ma intereseaza/am o problema si in momentul ala nu poate sa imi pese de ce zic/fac ceilalti. dar imi dau seama ca daca arat asta ceilalti care depind de mine ar intra si ei in panica si ar fi mai rau. asa ca... zambim, ne aratam increzatori, calmi... si trecem mai departe.
povestea o prietena o data- le-a luat foc bradul in noaptea de anul nou. ea e terifiata de foc. paralizeaza pur si simplu. si atunci era speriata de moarte. dar... fiul ei era cu ea in camera. asa ca si-a pus masca "lasa mami ca uite il stingem acum", a stins focul si si-a imbarbatat copilul. desi, vorba ei - prima senzatie a fost ca vrea sa fuga sa se ascunda sa iasa de acolo, oriunde numai sa nu vada foc si sa isi ia copilul cu ea.

Posted by: kary_pink May 27 2006, 01:47 AM

suntem oameni.....rolul de clovn poate merge in societate dar cand ajungem acasa si vine partea cu "borcanul melancoliei" ....eu am invatat ca singura trebuie sa imi gasesc zambetul si optimismul indiferent de cat de mult mi-ar veni sa plang.......ok bocesc ma descarc dar nu ma las prada suferintei sau pesimismului......si ce daca nu mi-a mers azi cum mi-as fi dorit e si maine o zi iar ziua de azi nu trebuie toata umbrita (eu cam asa vad).......

Posted by: meli Oct 28 2006, 10:39 PM

cel mai trist e cand inveti pe propria piele ca trebuie sa porti in societate o masca.E trist cand vezi ca oamenii se bucura de raul tau,de suferinta ta,iti dau sfaturi proaste intentionat....... exista prea putine persoane in fata carora iti poti arata adevaratul chip :-(