Printable Version of Topic

Posted by: fortelady Jan 19 2006, 05:51 PM

salut!
cine are, cum se manifesta...
mi-ar fi de mare folos experienta voastra  :) cred ca eu sufar de un 'inceput' de asa ceva (inca reusesc sa le controlez)- ma trezesc noaptea din somn cu o frica imensa - nici eu nu stiu de la ce; inima imi bate sa imi sparga pieptul ... imi dau seama ca e o aiureala si ca nu am de ce sa fiu speriata si ma calmez (inca).
cine mai are atacuri si ce se poate face impotriva lor?

Posted by: h_2004 Jan 19 2006, 05:57 PM

nu am atacuri de panica zic eu (insa ce descrii tu mai sus mi s-a intamplat si mie  :o ), dar simptomele (din cate mi s-a spus) ar fi cele ale unui atac de cord ....simti ca nu mai ai aer si o stare de rau general foarte foarte neplacuta .... am un var care are astfel de atacuri si pana sa-i puna diagnosticul au fugit de cateva ori la urgenta crezand ca o sa aiba infarct, pana la urma l-au diagnosticat si acum urmeaza un tratament adecvat ....

uite un citat dintr-un manual cu care lucrez zilnic

The anxiety disorders consist of a group of relatively distinct syndromes which are characterized by chronic, unrealistic anxiety, often punctuated by acute attacks of anxiety or panic. However a report may make reference to anxiety or depression provoked by stress, or terms such as 'stress reaction' or 'life's stresses' may be provided with little other detail.

Panic attack is a discrete period in which there is the sudden onset of intense apprehension, fearfulness or terror, often associated with feelings of impending doom. During these attacks, symptoms such as shortness of breath, palpitations, chest pain or discomfort, choking or smothering sensations, and fear of losing control are present. Some individuals fear that their attacks indicate the presence of an undiagnosed, life-threatening illness (cardiac disease, seizure disorder). Despite repeated medical testing and reassurance, they remain unconvinced and frightened that they have a serious disease. Others fear that the panic attacks are an indication that they are 'going crazy'.

Panic disorder without agoraphobia is characterized by recurrent unexpected panic attacks about which there is persistent concern. Panic disorder with agoraphobia is characterized by both recurrent unexpected panic attacks and agoraphobia.

Posted by: fortelady Jan 19 2006, 06:04 PM

eu pur si simplu sar din somn si imi dau seama ca sunt speriata (o spaima din aia... cum sa explic, 'animalica' e cuvantul cel mai potrivit care imi vine in minte); sunt constienta ca sunt speriata, imi dau seama ca tremur si imi bate inima si constientizez (inca) ca nu s-a intamplat nimic, ca sunt intreaga si ca e iar un nenorocit de atac. mai nou simt ca ma apuca frica si cand sunt la volan (inainte de a ma urca mai exact); asta presupun ca e o reactie normala ca sunt abia la inceput- pe strada sunt calma. dar ma enerveaza chestiile astea de mor.
am destul de mult stres in general (si la serivici, si acasa) dar nu m-am gandit ca poate sa ma afecteze chiar in halul asta.
daca la inceput cand au aparut eram convinsa ca au o cauza - mama fusese diagnosticata cu cancer, pana s-a lamurit ca nu are a trecut ceva vreme; mama s-a operat e bine merci eu am ramas cu atacurile.

Posted by: h_2004 Jan 19 2006, 06:27 PM

forte o vizita la psiholog sau la psihiatru nu strica ..... nu inseamna ca esti nebun daca mergi la sectiile astea, mai bine sa previi decat sa incerci sa vindeci .... asta mi-o spun si mie pt ca si eu sunt putin stresata  de servici si de ritmul trepidant in care traim (cu mama eu am trait the real thing  :( si slava Domnului si mama e bine si bineinteles ca ne afecteaza psihic )  .... asa ca o vizita la medic ar explica multe ....

eu in perioada cand mama a fost bolnava aveam si alte chestii grave care se petreceau si am simtit la un moment dat "GATA! mai mult nu pot suporta!" si medicul de familie mi-a dat trimitere la psihiatru .... dupa ce-am plans una buna la el in birou mi-a dat un pumn de medicamente, la propriu, le-am luat cateva zile si am decis ca e prea mult si ca poate un Extraveral ici si colo n-ar strica .... dar mai bine intai la medic

Posted by: angeldust Jan 19 2006, 06:36 PM

Eu am suferit si pot sa zic ca inca mai sufar de atacuri de panica , deoarece odata ce faci unul ,esti tot timpul in expectativa pt ca nu stii cand urmeaza altul . E foarte nasoala problema asta.La fiecare , factorul generator de atacuri de panica este altul  : eu le faceam tot timpul in stare de veghe , f rar mi s-a intamplat in somn , si la mine erau generate cel mai probabil de ideea de a pierde controlul aspura unei situatii.

Manifestarea este foarte asemanatoare cu cea a unui atac de cord ,ceea ce nu face decat sa iti amplifice teama pt ca literalmente ai senzatia ca o sa mori dintr-o clipa in alta.

Ce ar trebui sa faci? In primul rand sa nu le neglijezi si sa astepti sa treaca de la sine . Netratate se pot croniciza si nu iti doresc vreo dependenta de calamante sau benzodiazepine in viitor.

Mergi la un psiholog in primul rand, vorbeste cu el . Apoi incearca sa iti ordonezi putin programul de viata , sa nu te stresezi inutil si sa dormi cat mai bine . Niste ceaiuri ( tei,sunatoare) sau calmante din plante ( Sedocalm) te-ar putea ajuta in sensul acesta.
Daca nu faci sport , apuca-te si bineinteles daca ai posibilitatea sa faci yoga sau ceva similar iti va fi de mare ajutor.

In general aceste atacuri au un factor declansator - la tine a fost intamplarea cu mama ta , si al mine a fost ceva similar . Si odata ce au inceput...ai de lucru cu ele . Oricum ,curaj ,problema poate fi rezolvata, dar sa-ti intre bine in cap ca in general nu trece de la sine.

Asa ca pune mana si fa-ti chiar acum programare la cel mai bun psiholog. Te pup si sa ma tii si pe mine la curent cu ce intreprinzi

:-* :-* :-*

Posted by: fortelady Jan 19 2006, 06:49 PM

deja daca e de luat pastile eu zic pas. in trecutul nu foarte indepartat sufeream de insomnii (din alea urate de tot) si dupa ce am trecut pe la o armata de medici care m-au sedat cu xanax pana ajunsesem o leguma am zis pas si am oprit orice medicatie (calmante, sedative etc). dupa cateva luni de chin (ca xanaxul e al naiba de scos din tine, si la fel si somniferele cand le iei cu pumnul ani de zile) brusc au disparut. nu am schimbat nimic din ritmul de viata (ba mai mult, mi-am incarcat si mai tare programul) - doar ca acum in general (stiu eu, poate sa pierd o noapte la 2-3 luni) am un somn din ala sanatos, de taran (pun capul pe perna si am adormit; dorm cam in orice conditii daca imi e somn- in tren, autobuz, avion, masina, paturi de hotel, pe jos chiar... ) chiar daca destul de usor (aud zgomotele din jur in unele nopti, dar dimineata ma trezesc odihnita). despre atacurile de cord... niciodata nu mi-am pus problema, pt ca am inima sanatoasa din testele facute pana acuma.
cat despre stresatul inutil e un pic cam greu- ca am o gramada de chestii pe cap si cand mi-e lumea mai draga mai apare cate ceva.
o sa incerc sa merg la un psiholog desi nu prea am incredere in persoane de genul asta (cunosc cativa si nu mi-au facut o impresie buna...);  de povestit viata mea in amanunt unui strain.... sorry, da asta chiar nu as face-o (ca presupun ca o sa se apuce sa imi puna tot felul de intrebari) - cu atat mai putin cu cat nici macar la biserica nu am facut-o si nici nu o sa o fac.  asa ca chiar nu vad cum ar putea sa ma ajute

Posted by: angeldust Jan 19 2006, 06:52 PM

Si mai cateva sfaturi :

- in primul rand , desi o sa ti se para ciudat,cauta sa NU te informezi prea temeinic despre cum se manifesta atacurile de panica .De ce? Pt ca inevitabil o sa ti se descrie acolo situatii la care nici nu te-ai gandit pana acum si poti incepe sa faci atacuri de panica si in situatiile respective.In fine , e un mecanism ciudat , dar crede-ma pe cuvant . In schimb alfa cat mai multe despre cum le poti preveni si trata.

- incearca sa stabilesti de ce anume ti-e frica , si sa elimini rand pe rand in mod logic toate motivele .Pt fiecare temere sa ai cel putin 5 argumente solide pt care nu are trebui sa ai acea temere. Cand ai atacul de panica adu-ti aminte de aceste argumente . Cand te trezesti noaptea speriata incearca sa faci urmatorul exercitiu de autocontrol . Spune-ti : "Ok ,am un atac de panica ,stiu cum se desfasoara , la fel de bine stiu ca o sa treaca si apoi totul o sa fie ok ."

- ia magneziu si calciu . Nu am o explicatie pt asta, dar pe mine am impresia ca m-a ajutat .Sunt f dese cazurile in care atacurile de panica fac casa buna cu spasmofilia.

- si nu in ultimul rand, sa nu treaca nici o zi fara sa faci ceva ce iti place cu adevarat si sa faci acel lucru in mod egoist, gandindu-te doar la tine

:-*

Posted by: angeldust Jan 19 2006, 06:56 PM

Da-mi voie sa te contrazic forte - iti face foarte bine sa povestesti viata ta cuiva . Si stii de ce? Nici macar nu e necesar ca persoana cu care vorbesti sa iti raspunda ceva . Pur si simplu sa te asculte. O sa vezi ca povestind cu voce tare si incercand sa imprimi o logica tririlor tale astfel incat sa le inteleaga si un perfect stranger , incepi sa constientizezi lucruri pe care nu le stiai pana acum despre tine , vezi mult mai clar situatia si de obicei gasesti raspunsuri singura la problemele ce te framanta.

Posted by: fortelady Jan 19 2006, 06:56 PM

angel, pai eu CONSTIENTIZEZ ca am un  atac de panica. ca nu am nimic de care sa imi fie frica, si ca e o reactie tembela a corpului meu si ca il pot controla. dar asta nu le impiedica sa apara (asta e problema mea).
am vazut cum se manifesta la altii (am cautat pe net ca de un an de zile am tot avut timp) si nu pot sa zic ca sunt aceleasi simptome. seamana- dar altceva nu are ce sa fie, sunt sanatoasa tun in rest.
merci mult de ajutor  :-* :-*

[edit] pai daca vreau sa vorbesc, vorbesc cu amicii mei sau cu ai mei acasa... si in general sunt foarte logica in ce gandesc si ce fac (defect profesional)

Posted by: carrie30 Jan 20 2006, 09:31 AM

Fetelor, eu am avut unul luni la birou, in jurul pranzului, dar parca nu as dori sa vb de asta, ca parca le atrag  :'(

Posted by: angeldust Jan 20 2006, 01:52 PM

Mai ce sa zic , cateodata cea mai buna solutie sa rezolvi o problema e sa pretinzi ca ea nu exista , sincer.
Carrie , daca a fost doar un caz izolat probabil nu ai motive sa te ingrijorezi.
Totusi fetelor , cred ca stresul asta ne cam pune capac din toate punctele de vedere , asa ca ar trebui sa fim mai indulgente cu noi , sa mai tragem si chiulu din cand in cand  :P
:-*

Posted by: kale Feb 18 2006, 05:09 PM

aseara veneam linistita de la plimbare si cand am ajuns acasa am crezut ca mi-au spart casa a doua oara...s-a dovedit a fi alarma falsa, dar vreo doua ore apoi mi-a batut inima de credeam ca fac atac de cord, chiar daca am stat intinsa in pat si am baut apa...o ora intreaga am vomat si am avut contractii la stomac...asta e atac de panica? oricum la mine e clar determinat de fenomenul hoti  :(

Posted by: fortelady Jul 13 2006, 10:25 AM

dupa 7 luni de liniste... au aparut din nou. de doua zile

Posted by: ham Jul 13 2006, 10:55 AM

mami, cea mai sigura rezolvare este un tovaras de asternut in care sa ai incredere (nu fac misto).
mere si un caine agresiv care sa doarma langa pat (e mai suportabil k un barbat ).

Posted by: fortelady Jul 13 2006, 11:26 AM

daca asta ar fi solutia, nu cre' ca ar mai fi atatea femei si barbati care sufera de atacuri de panica
procentajul din populatie "bolnav" de asa ceva este foarte mare. pana de curand, medicii nu accepta atacurile de panica ca pe o afectiune medicala. asa cum nu se acceptau depresiile, bulimia, anorexia si tot felul de alte boli psihice.

Posted by: angeldust Jul 13 2006, 11:59 AM

forte imi pare rau ca iar ai probleme,......dar stiam chestia asta...ca recidiveaza.
ce sa zic....uite am vb cu o prietena care avea atacuri de panica f dese si nasoale si singurul lucru cu care s-a vindecat a fost homeopatia, desi nu credea deloc in fenomenul asta. Eu ma tot gandesc sa ma duc si eu la Jurj ca am auzit ca e destul de faimos sa ma lamuresc si eu despre ce e vorba. Partea proasta e ca multa lume zice ca nu exista homeopati buni in Bucuresti.

Posted by: fortelady Jul 13 2006, 12:07 PM

dracu sa le ia... eu ma rog sa nu ma apuce pe la servici sau si mai rau in masina sa omor oameni nevinovati pe strada .

Posted by: angeldust Jul 13 2006, 12:13 PM

Termina cu prostiile....stii ca daca te gandesti : "Doamne sa nu mi se intample" atunci ti se intampla. DE ce ti-e frica nu scapi. Ai avut o perioada mai stresanta probabil in ultima vreme, schimbari la serviciu sau in viata personala si de aia au aparut din nou.

Asculta-ma ce iti zic....du-te vorbeste cu un psiholog bun ca nu iti pica nimic. Si pana una alta ia niste Sedocalm si incearca macar o ora pe zi sa te relaxezi, oricata treaba ai avea. Alearga, fa yoga sau ce stiu eu ce......chiar te ajuta.

Posted by: fortelady Jul 13 2006, 01:25 PM

da, am avut o perioada mai stresanta in ultima vreme si ceva schimbari la servici (mi-au mai dat astia din FR niste responsabilitati in plus, ) dar nu au fost niste probleme atat de mari incat sa imi dea de gandit prea mult.
pastile nu iau, imi pare rau - stiu ce inseamna dependenta de calmante si nu am chef sa ma trezesc iar ca nu pot sa stau fara

Posted by: angeldust Jul 13 2006, 01:32 PM

Da inainte sa zici nu si sa dai cu paru poate te si interesezi despre ce e vorba. Am mai zis : Sedocalm sunt niste pastile 100% din plante. EXCLUS sa dea dependenta.
DAR nah...faci cum crezi, tu stii mai bine.

Posted by: fortelady Jul 13 2006, 01:37 PM

numa' ideea de pastile calmante imi increteste pielea. dar intreb la farmacie de ele

Posted by: simo2481 Mar 31 2007, 08:26 AM

BUNA
ATACURILE DE PANICA m.au chinuit ani de zile....stai de frica..in relatia cu un barbat ..totul de aici se trage...
am desciperit cauza cu ajutorul ubui psihoterapeut in copilarie..prin psihanalizacare dureaza si acum...insa...simt ca nu mai am rabdare sa o fac...e tare dificila..te izbeste de toti peretii,,iar rezultatele vin f greu...trebuie mare rabdare.
alternativb i.au si medicatie alopata..asa sa ma maentin...dar cred ca atacurile de panica sunt cele mai nenorocite momente din viata..cine nu trece prin ele nu stie ce sunt..multi spun ca sunt MOFTURI...NU FRATE...sunt groaznic de chinuitoare
va pup
daca a mai trecit cineva prin asa ceva..sa imi spuna

Posted by: ursulet Apr 23 2007, 11:16 AM

Buna,
Si eu am avut atacuri de panica...imi intrase in cap ca sint urmarita....si ca o sa-mi pierd serviciul.
Am facut tratament si psihoterapie si inca mai fac. Mai iau o singura pastila,seara (Efectin) dar ma simt foarte bine acum, sper sa ma tina si sa scap si de pastila aia...
Sfatul meu e sa va duceti la doctor, pina gasit unul care sa va placa. Eu asa am facut!

Posted by: fortelady Apr 23 2007, 12:04 PM

ursulet!
Sper sa te simti bine la noi!

Posted by: Dore Apr 24 2007, 09:54 AM

Ce medicamente ai luat, cu exceptia Efectin-ului, ursulet?

Dragelor, se pare ca cel mai mult ajuta cura de prietenie.

Posted by: ursulet Apr 24 2007, 02:17 PM

Am mai luat si Solian sau Rispolept (fac cam acelasi lucru). Dar acum am ramas doar cu Efectinul....

Posted by: asgaard Apr 24 2007, 04:15 PM

la mine a mers si tratamentul homeopat, dar e nevoie de un medic bun si de multa rabdare

Posted by: Xela Jun 20 2007, 02:04 PM

Salutare,

Atac de panica

Sincera sa fiu pana acum un an nu stiam ca exista asa ceva, iar cand am auzit ce inseamna prima data am ras...nu-mi venea sa cred...credeam ca e un mod comic de a te retrage putin.

Lucrez intr-un mediu pot sa zic stresant...suntem 5 intr-un birou dintre care 2 au fost diagnosticati cu atac de panica, merg la psiholog, unul ia ceva pastile calmante. Incepusem sa cred ca se ia...incepuse sa imi fie si mie frica.

La unul din ei ii este frica de boli, iar la celalalt(o ea) de stres cred.

Ma intereseaza experientele voastre in acest topic...si mai ales ce poti face ca sa nu ajungi in asemenea stadiu.

Va multumesc,

X

Posted by: divi2007 Jun 20 2007, 03:05 PM

din pacate exista asa ceva si este o boala grea, din ce am observat eu pana acum o fac oamenii sensibili, cei care se streseaza f repede dar si persoanele care au avut un soc sau o perioada lunga de timp in care au avut probleme.

in nici un caz nu este contagioasa dar daca nu este tinuta sub control si nu se trateaza cand e la inceput, avanseaza

Posted by: fortelady Jun 20 2007, 03:07 PM

exista un topic similar, cand am cateva minute libere va mut acolo


edit: mutat

Posted by: Maàt Jan 3 2008, 12:15 AM

Mutat la http://www.elady.ro/forums/index.php?showtopic=2293

Posted by: sweet_girl Jan 3 2008, 12:17 AM

Serios?! In ce sens s-au materializat?

Posted by: walpurgik Jan 3 2008, 10:21 AM

Mai, eu chiar voiam sa vorbesc despre cum reusesc sa nu mai ajung la atac de panica, pentru ca nu m-ati vazut cum am facut si nicidecum cum scap dupa accidente ale podoabei capilare. Stiu foarte bine ce impune riscul vopsirii cu henna si ca nu se poate remedia prea curand si asta numai a declansat urmatoarele. Nu, problema era intradevar de reactia apropiata unui atac de panica, nu criza de isterie si nu moft; a fost una cu pierderea rationamentului, echilibrului, senzatia de sufocare, voma, eram balta de apa, asa ca stiu care-i diferenta dintre isterie si ceva prin care n-am mai trecut pana acuma decat de doua ori in viata. Stiu ca pt voi nu e o problema ceea ce am patit, pentru ca nu stiu exact ce catalogati voi atac de panica, insa la mine erau multe chestii colaterale care au inmutlit efectul negativ. Asa ca, chiar nu era un post de a-mi plange de mila sau scris la topicul gresit, ci am scris cu o frica imensa de ceea ce mi s-a intamplat in termeni de reactie.

Posted by: angeldust Jan 3 2008, 02:15 PM

Ok, ti-am mutat postul aici.
E posibil sa fi avut un atac de panica, dar eu zic ca nu e cazul sa te alarmezi prea tare. Daca ii dai prea multa importanta risti sa te confrunti cu problema asta din nou. Crede-ma ca stiu ce vorbesc. Atacurile de panica din categoria "grave" sunt acelea care se manifesta fara nici un motiv evident : mergi pe strada si te apuca, te trezesti din somn si te apuca, etc. LA tine a fost strans legat de un soc : distrugerea parului. Sansele sunt f mici ca tu sa iti mai distrugi parul inca o data, deci si sansele sa se repete atacul de panica sunt destul de mici.
Eu cunoscandu-te stiu bine cat pret pui pe imagine si de aia te cred ca a fost o mica tragedie ce ai patit. Dar cum spuneam, nu e cazul sa te alarmezi si sa despici firul in patru. Poate o sa mai faci vreun atac de panica...poate ca nu. Incearca sa te detasezi putin de problema si sa o privesti obiectiv.


Sweet...eu nu ziceam ca atacurile de panica s-au intaplat pe munte. Ziceam ca vorbind cu oamenii mi-au povestit ca au experimentat chestiile astea. Motivele si situatiile difereau la fiecare, dar totusi e o chestie destul de comuna, asta incercam sa subliniez.

Posted by: fortelady Jan 3 2008, 02:47 PM

mi-ai luat-o inainte angel cu descrierea atacului de panica.
eu descopar cu maxima incantare ca incep sa ma apuce si ziua, daca-s cu gandu' aiurea si nu focalizata bine pe ceva

Posted by: sweet_girl Jan 3 2008, 05:15 PM

Am inteles...dar tot sunt putin socata, pana la voi nu am auzit de nici un caz de atac de panica concret. Care este cauza: stresul, problemele interiorizate prea mult care nu iti dau pace?
Forte ai consultat sfatul unui medic, specialist ceva?

Posted by: fortelady Jan 3 2008, 05:24 PM

sunt putini cei care recunosc ca au atacuri de panica. nush de ce, ca mie nu mi se pare asa o super chestie sa recunosc ca le am. in fine... pana acum cativa ani nu erau considerate o boala. nu se cunosc cauzele si nici remedii nu prea au.
eu sunt un caz fericit sweet, macar le consitentizez si controlez, nu ma sperii si mai rau de faptul ca mi se intampla ceva.

Posted by: divi2007 Jan 3 2008, 06:11 PM

eu cred ca mai degraba a fost un atac de disperare decat de panica
eu am patit sa ies portocalie doar la radacina( idioata a tinut prea mult voseaua) am fost disperata dar la mine macar ma consolea faptul ca va prinde vopseaua nu am folosit henna,
eu in locul tau mi as lua un nuantator sau vopsea nu as sta asa, macar sa incerci sa vezi ce iasa
eu nu prea cred sa fi fost henna pt ca altfel nu s ar fi decolorat parul

Posted by: erena Jan 17 2008, 07:27 PM

eu cand am avut prima oara atac de panica mi s-a zis ca am cadere de calciu....si am facut injectii de m-am saturat de calciu si magneziu.....noroc ca cineva mip-a recomndat sa merg la un psiho ...si mip-a zis ca injectile alea le fac degeaba...da le-am facut si am ajuns la cz ca nu sunt bune de nimic

Posted by: scumpic Jan 26 2008, 05:11 PM

Azi noapte am avut atac de panica. Credeam ca am scapat, nu mai facusem de 1 an.

Posted by: divi2007 Jan 26 2008, 05:23 PM

la atacurile de panica te inteapa cumva la inima si nu ai aer?

Posted by: angeldust Jan 26 2008, 05:53 PM

Pot fi unele din simptome...dar nu inseamna neaparat ca a fost un atac de panica, poate fi vorba si de ceva strict fizic.

Scumpic, sa stii ca daca nu mai faci multa vreme nu inseamna musai ca ai scapat de tot. Chiar si mie mi se mai intampla asa..o data la cateva luni sa am inceputuri de atacuri de panica...nu le las insa sa imi scape de sub control..reusesc sa imi revin in timp util

Posted by: scumpic Jan 26 2008, 06:04 PM

S cum faci Angel sa le tii sub control?
Eu m-am trezit brusc din somn cu o teama cumplita si apoi m-au luat niste frisoane, cind frig, cind valuri de caldura si palpitatii.Am incercat sa ma rog si sa ma linistesc prin autosugestie, dar tot a durat vreo jumatate de ora atacul.Cam intr-o ora m-am linistit complet.
EU tocmai sint pe terminate cu tratamentul cu Venlafaxin si credeam ca am scapat de ele.

Posted by: angeldust Jan 26 2008, 06:42 PM

Cred ca atacurile astea de panica in somn sunt cele mai nasoale si mai greu de stapanit. Eu nu prea am din astea, la mine atacurile de panica sunt strans legate de anumite situatii, stari, anumite patternuri care s-au format la mine in bibilica. Si atunci la mine a fost mai degraba o lupta de demontare a acestor patternuri si invatare a altora noi.
Nu cred ca exista o solutie universal valabila si cred ca fiecare trebuie sa gaseasca ce functioneaza pentru el, de aceea ma feresc sa dau sfaturi. La mine, cand observ ca sunt pe cale sa ma precipit aiurea pur si simplu fac un pas mare inapoi si am o conversatie cu mine de genul "Incearca sa ramai obiectiva. Nu se intampla nimic grav. Stii ca totul e in capul tau si ce se intampla in el sta in puterea ta sa controlezi. Ai mai trecut deja prin asta, stii ca nu e nici o filozofie, dupa ce trece o sa ti se para amuzant si o sa zici iar "Angeldust, you crazy woman, get a grip for fucksake!" ...there you go..see? umorul nu te paraseste nici macar in situatii din astea"
Of corz..toate astea mi le spun in gand, sa nu va imaginati ca umblu pe strada si vorbesc de una singura, nu sunt chiar atat de nebuna...inca

Pana la o anumita varsta...cam pana prin liceu asa..imi era super frica de intuneric, datorita unor chestii din copilarie, ma rog. Pana la un moment dat cand am citit eu pe undeva o chestie de genul "There is nothing in the dark that is not there when there is light". Si am avut eu atunci un moment de revelatie ca sa zic asa si am dat dintr-o extrema in alta Umblam noaptea singura pe strazi dubioase, nu aveam nici o grija ...pentru ca ma gandeam tot timpul logic "Daca ar fi lumina, as umbla pe aici fara greturi...si nu e nimic in intuneric ce nu e aici si cand e lumina."
See? You gotta talk away your fears

Posted by: ISSA Jan 27 2008, 09:27 PM

Exact in aceasta perioada sunt internata in Sanatoriul de nevroze Predeal, pentru Atacuri de panica insotite de agorafobie+ o dependenta la Xanax. De 10 zile de cand sunt in acest loc, nu am mai luat nicio tableta de Xanax, am un alt tratament prescris de specialist, 1 ora gimnastica/zi la sala, fizioterapie cu diferite proceduri, psihoterapie de grup.
Acest sanatoriu nu este bau-bau.
Asa am crezut eu la inceput, dar este un loc unde se interneaza cei care au astfel de probleme. Am vazut nenumarate cazuri de Atacuri de panica si Anxietate. Sunt multe persoane care sufera de asa ceva, sunt si mai multe care nu isi recunosc problema.
Ma bucur ca am ajuns in acest loc. Aici sunt profesionisti care se ocupa indeaproape de problemele noastre, pot spune ca merg acasa 70% vindecata. Restul cred ca depinde de mine.
Prin psihoterapie suntem invatati sa ne stapanim teama .
De fapt, Atacul de panica se mai numeste si teama de ...teama.
Multa sanatate tuturor.

Posted by: roxanica10 Jan 27 2008, 10:29 PM

Issa, multa sanatate! Chiar astazi ma intrebam daca te-ai lasat sau nu de Monti.

Posted by: fortelady Jan 27 2008, 10:48 PM

eu am atacuri de panica numai in somn. ceea ce e foarte bine, pentru ca sunt in siguranta, la mine in pat.
incerc sa le stapanesc cat pot- la modul ca cunosc simptomele, stiu ca-i inca un nenorocit de atac, trag aer in piept adanc, uneori aprind lumina si beau apa... il las sa treaca ca oricum nu am ce sa-i fac.
stiu ce inseamna dependenta de xanax. curaj, se poate scapa de ea!

Posted by: divi2007 Jan 27 2008, 11:09 PM

e posibil sa faci atacuri de panica atunci cand faci un lucru fara voia ta sau atunci cand te abtii la a nu spune ce ai pe suflet fata de cineva aici ma refer cand te enerveaza cineva sau ceva ?

ati patit ?

Posted by: fortelady Jan 27 2008, 11:13 PM

e posibil sa faci atacuri de panica in orice moment al vietii tale. chiar daca totul pare roz in jur...
statistic, se pare ca apar in conditii de stres, dar asta nu-i o regula.
parerea mea neoficiala e ca apar cand iti supui organismul la un stres extrem, ceva ce e in contradictie extrema cu tot ceea ce stie el ca e "bine" - indiferent daca binele asta e de natura sociala - chestii pe care le stiai si care ti-au fost adanc intiparinte in minte de copil - sau de natura genetica/instinctuala. atunci, organismul cauta "supape"de siguranta, unul din ele sunt atacurile de panica. dar supapele astea se pot manifesta oricum - insomnii, cosmaruri, alcoolism...adica orice modalitate de evadare.
e strict parerea mea, nesustinuta de nici o teorie. cauzele concrete ale atacurilor de panica nu sunt cunoscute. atunci cand sunt cunoscute cauzele, se pot trata si efectele

Posted by: divi2007 Jan 27 2008, 11:22 PM

pe mine ma apuca seara sau cand sunt singura cu gandurile mele, cel mai bine e sa fiu tot timpul ocupata
am vazut ca atunci cand sunt f ocupata, epuizata chiar, pic lata seara si nu mai am timp sa ma gandesc la tot ce e stresant pt mine concluzia sa fiu cat mai ocupata si obosita dar nu e bine nici asa

am obs o chestie: un loc, o persoana chiar si un miros pot sa le declanseze din nou chiar daca pana in momentul respectiv erai ok

Posted by: ISSA Jan 28 2008, 09:05 AM

M-am lasat de mult. Nu prea sunt perseverenta, din pacate O perioada v-am urmarit performantele, apoi nici asta n-am facut-o. Din pacate m-au apucat nabadaioasele atacuri de panica si mi s-a parut tare greu sa lupt pe doua fronturi,si acela al kilogramelor, si cel al atacurilor de panica. Mi s-a parut mai urgent sa-mi vindec sufletul. E tare greu sa doara sufletul! Am slabit totusi, stand aici la Predeal cel putin 4-5 kg.

In orice caz,va sfatuiesc cu toata caldura , nu incepeti cu Xanaxul! Creeaza cea mai groaznica dependenta. Te transforma intr-o leguma. Nu sti cand gandesti sau nu cu propriul cap.

Spunea cineva odata, ca atacul de panica, se aseamana cu un val puternic. Se izbeste de tine, te clatini puternic, ,s-ar putea sa si cazi, dar dupa ce te izbeste, se retrage incet, si apoi dispare si parca n-ai fi fost nicio data lovit de un val.

Acum de noi depinde, sa invatam cum sa facem fata puternicelor valuri.

Posted by: fortelady Jan 28 2008, 10:57 AM

ufff ISSA, asa e - dar hei, o sa reusesti! pentru ca ai constientizat problema si te lupti cu ea e un mare pas inainte.
multa bafta in vindecare

Posted by: ISSA Jan 28 2008, 01:48 PM

fortelady, multumesc mult de incurajari. Sper si cred ca voi reusi, pentru ca imi doresc aceasta. Imi pare rau insa, ca in orasul meu nu am intalnit vreun psihoterapeut. In felul acesta eu comand-eu execut. Si sa comand trebuie sa am o stare favorabila. deci, inainte de toate trebuie sa-mi induc o stare de bine, apoi restul si restul. Dar rezultatele imi spun ca nu e imposibil. deci voi continua sa ma opun starilor de panica si anxietate.

Posted by: divi2007 Jan 28 2008, 01:50 PM

issa primul as l ai facut ca ai cerut ajutor, nu mai e mult si te faci bine

e greu cand sufletul doare dar exista si pt el vindecare

iti doresc multa liniste in suflet

Posted by: Altheea Jan 28 2008, 02:01 PM

si eu sufar de atacuri de panica de aproape 2 ani, stiu si ziua in care s-au declansat . am avut o problema la servici a carei rezolvare nu prea tinea de mine, am fost amanati cu o chestie pentru o luna... de atunci au inceput palpitatiile, uneori chiar din juma in juma de ora. m-au tinut aproape un an. in afara de palpitatii se mai manifestau prin ameteli, nu ma mai puteam concentra si dificultati de respiratie. adormeam f greu iar cand intram in starea de veghe ma trezeam brusc si inima imi batea foarte tare. si asta se repeta de cateva ori pana reuseam sa adorm de tot. cateva luni bune au disparut dar de ceva vreme imi dau iar tarcoale. nu sunt la fel de intense dar sunt! ma gandeam ca nu am mai luat vitamine si minerale in ultima vreme......credeti ca ajuta si ele in tratarea acestor atacuri?

Posted by: divi2007 Jan 28 2008, 02:09 PM

si pe mine ma inteapa inima la stres
vitaminele ar ajuta in sensul ca stresul le elimina din corp si trebuie suplimentat dar din ce am citit nu 100 %
aspacardinul e bun pt stres contine Mg

Posted by: Altheea Jan 28 2008, 02:18 PM

aspacardinul nu este pentru inima? atacurile de panica sunt legate de afectiuni ale inimii? mg am luat dar in combinatie cu calciu si zinc... totusi cred ca ma simteam mai bine cand luam suplimente.

Posted by: divi2007 Jan 28 2008, 02:22 PM

eu il iau cateodata cand ma enervez si atunci automat ma inteapa si inima, dar nu ma inteapa ca am probleme cu inima ci de la nervi stres
atacurile de panica nu au leg cu inima cel putin asa stiu eu

Mg e bun pt ca nu da stari asa de nervozitate, el calmeaza mai mult, la fel si Ca

Posted by: angeldust Jan 28 2008, 02:37 PM

Atacurile de panica nu au nici o legatura cu bolile de inima. Combinatia Mg + Zn +B6 ajuta organismul sa lupte cu stresul, dar nu reprezinta o metoda de vindecare a atacurilor de panica.
Issa mult curaj si forta iti doresc si sunt sigura ca o sa reusesti pentru ca sta in puterea ta. Odata ce iti constientizezi aceasta putere si o sa inveti sa o folosesti o sa fii surprinsa cate lucruri ce iti pareau pana acum imposibile vei putea face si cate greutati care iti par acum de netrecut o sa depasesti cu zambetul pe buze

Posted by: Altheea Jan 28 2008, 02:40 PM

eu cand ma enervez mai iau sedocalm dar rar....nu ca m-as enerva eu rar ....dar nu prea iau, am un tub de mai mult de juma de an. la mine atacurile de panica nu prea au legatura cu starile de nervozitate, mi se intampla de cele mai multe ori sa ma ia din senin, cum sunt cele care se intampla inainte sa adorm

Posted by: asgaard Jan 28 2008, 04:16 PM

Altheea, du-te si fa-ti analizele sa nu ai intr-adevar o carenta de calciu si magneziu, nu te apuca sa le iei asa de capul tau
Simti ca iti bate inima repede (ca atunci cand ai alergat mult) sau TARE (iti auzi bataile inimii in urechi si ai impresia ca o sa-ti sparga pieptul, ca atunci cand iti e frica) ? De obicei asta face diferenta intre palpitatiile obisnuite si atacurile de panica.

Posted by: ISSA Jan 28 2008, 05:47 PM

Multumesc mult. Pot spune ca ma simt din ce in ce mai bine. Cand incepem sa gandim pozitiv, facem primii pasi spre vindecare. Acum citesc si psihologie motivationala. Si asta m-a ajutat foarte mult.




Atacul de panica nu are nicio legatura cu inima. Am citit ca in momentul in care incepem sa avem tulburari afective, la nivelul creierului se petrece un dezechilibru chimic.

Pentru linistea ta ar fi bine sa faci un consult de specialitate. Si eu am fost peste tot, pana cand medicii m-au indrumat la psihiatru. Asta a fost in urma cu 5 ani. Acum pot spune ca stiu foarte multe despre afectiunea mea, si ma ocup foarte mult de mine. Vom fi bine. De noi depinde asta. Psihoterapeutul a spus azi unei doamne care zicea :'' ma supara x, sau y'' - ei nu va supara! Dumneavoastra va suparati! Asa ca am raportat asta la mine. Nimeni si nimic, nu poate sa ne faca ceva numai daca noi ii permitem.

Posted by: albinuza Jan 28 2008, 06:19 PM

de retinut ultima fraza!!!
io cand ma enervez plang!!! bocesc de rup!!
si nu stiu daca am avut atac de panica vreodata!
am mai avut simptome de care ziceti voi da io nu m-am gandit la asta!
chiar si noaptea mi s-a intamplat. da io ziceam ca am visat...

Posted by: rozy Jan 28 2008, 06:25 PM

multa lume boceste la nervi! si noaptea....da..visai...stii ce? asa ca nu cred ca ai atacuri de panica..cum nu ai nici leucemie sau infectii grave.da' bag de seama ca te transformi in bunica-ta care are orice boala vede la televizor sau aude la altii....

Posted by: ISSA Jan 28 2008, 06:32 PM

Parca mi-ar vorbi psihoterapeutul! Asta astept. Sa pot sa o iau de la capat. Sa pot face din nou pasi. Parca as fi stat cinci ani intr-un scaun cu rotile, si acum ,incet-incet m-am ridicat, fac primul pas, si am emotii mari, pentruca stiu ca urmeaza altii. Parca as redescoperi lumea.

Posted by: fortelady Jan 28 2008, 07:19 PM

noi suntem aici

Posted by: roxanica10 Jan 28 2008, 11:54 PM

Issa multa sanatate si ma bucur c-ai dat din nou de noi , desi intr-un moment delicat.
Fetelor, citind ce-ati scris voi pe aici m-am speriat un pic. Inainte nu prea stiam ce inseamna atacuri de panica. Va doresc multa sanatate si sa dea Dumnezeu sa scapati complet de ele.

Posted by: Altheea Jan 29 2008, 12:17 PM

palpitatiile sunt normale, ca o fluturare a inimii. problema mea e ca nu se intamplau in mod normal, adica o data la ceva vreme, ci foarte des, in unele zile chiar la jumatate de ora si asta pe parcurs de apoape un an. bataile tari de inima se intamplau doar noaptea cand eram instarea de veghe. stiu diferenta dintre ele. calciu si magneziu nu iau mai mult decat dozele normale cuprinse in tabletele de multiminerale. dar o sa fac si analize.

Issa, nimeni si nimic nu merita pe lumea asta sa-ti fure zambetul si soarele. doar pe tine te ai si trebuie sa fii principalul tau sprijin.
Stiu ca suna bine in teorie dar daca noi insine nu ne ajutam ce pretentii am mai putea avea de la altii? fii tare, redescopera viata!

Albi, plangi , plangi tare cand te enervezi, e cel mai bun remediu! eu nu prea pot sa plang oricat mi-as dori.

Posted by: scumpic Jan 29 2008, 05:22 PM

Fetelor, acum am vazut cit de mult ati scris pe aici.Tot ce am citit imi este de foarte mare ajutor.
Forte, exact cum ai spus tu am patit si eu, noaptea in somn.Am mai avut o tentativa si ieri noapte si asa am facut, am aprins lumina, am baut apa, am respirat adinc si...am reusit sa-l trimit inapoi de unde a venit.
Xanax nu am luat niciodata cu toate ca mi-a recomandat un medic, dar psiholoaga la care am facut terapie mi-a spus sa nu iau, ca ma descurc si fara, si din ce am citit acum aici constat ca am facut bine.
Issa, m-a ajutat mult ce ai scris, e foarte bine ca te-ai internat si ca faci tratamentul de acolo, care mi se pare foarte normal, cu exercitii fizice si terapie.O sa scapi sigur, e bine ca ai vointa si optimism.
Acum am vazut si eu incurajata de fete, ca atacul de panica se poate tine sub control.De fapt era "teama de teama" cum spuneai tu mai sus.Ma culc seara cu teama ca iar o sa ma scol din somn si o sa ma apuce raul si chiar asa se intimpla!
Multumesc Angel, Fortelady, Issa si fetelor care ne-au incurajat aici.

Posted by: ISSA Jan 29 2008, 06:58 PM

Ma bucur enorm cand vad fete care reusesc sa stapaneasca aseste senzatii neplacute, Scumpic, bine ai facut ca nu ai luat Xanax. Este cel mai groaznic medicament pe care l-am luat. Nu va puteti imagina ce fericita sunt cand vad ca au trecut 12 zile fara. Daca timp de 12 zile nu am avut nicio reactie de sevraj, sigur am scapat.

Mult curaj celor care mai lupta cu dependenta, si felicitari celor care au reusit sa-si invinga teama!

Imi doresc din toata inima sa pot si eu persevera.

Posted by: fortelady Jan 29 2008, 07:39 PM

eu am ramas cu sensibilitate cam la orice medicament care da ca efect secundar somnolenta. asta dupa povestile cu xanax.

Posted by: ISSA Jan 29 2008, 07:47 PM

Fetelor, Cautati ''Asul Verde'' din Ianuarie. Am vazut titluri potrivite pentru problema noastra. Si tratamente naturiste.

Posted by: misssn7 Feb 1 2008, 08:57 AM

Am gasit si eu un articol poate va e de folos.
Mai rea decât frica este teama de frică, ''fobofobia''. Atacul de panică şi teama de a suferi de un asemenea atac. Este vorba de o boală din ce în ce mai răspândită, probabil fiindcă ea se depistează mai bine şi mai devreme decât în trecut, şi probabil fiindcă este maladia-emblemă a acestei lumi nebune care se lasă pradă telejurnalelor , a terorismului şi a catastrofelor naturale, notează La Stampa.
De pildă, în perioada sărbătorilor, când lumea călătoreşte, există unii care nu reuşesc să urce în avion, să ia trenul, să intre într-un tunel. La un moment dat, ei sunt cuprinşi de palpitaţii, tremur, senzaţie de sufocare, de detaşare de realitate, chiar ajung să fie siguri că vor muri. ''O minciună a creierului'', susţine Rosario Sorrentino, fondator şi director al Institutului de cercetări şi tratament a atacurilor de panică din cadrul Clinicii Pio XI din Roma), angajat în această activitate de 20 de ani. El prescrie medicamente, uneori o psihoterapie scurtă. Este un neurolog, nu un psiholog sau psihanalist. Psihanaliza, în opinia sa, riscă să împiedice înfruntarea bolii, erodând acel rest de autostimă care ar permite pacientului să reacţioneze.
Dar ce este un atac de panică? ''O experienţă tulburătoare, o confruntare cu un puternic sentiment al morţii. Din acel moment viaţa se schimbă în mod radical. Persoana descoperă că este vulnerabilă, fragilă, existenţa sa pare nesigură. Prima dată poate ajunge la un spital de urgenţă iar medicul ori nu înţelege ori spune că nu este nimic, este ''doar'' un atac de panică. Dar din acel moment fobia fricii îl constrânge să trăiască cu sentimentul de groază că trebuie să găsească o cale de scăpare, să adopte mereu acea 'exit strategy'. Ca de pildă o pacientă, care a sosit la clinică în plină iarnă cu pretenţia de a fi consultată afară, în piaţeta din faţa instituţiei. În cele din urmă, soţul ei a fost nevoit să controleze intrarea din clinică în timp ce ea controla interiorul pentru a se asigura că există o altă ieşire, şi numai atunci a intrat şi apoi a ieşit în mare grabă de teamă să nu rămână în capcană şi să moară de teamă''.
Sau, să amintim de cazul cântăreţului Franco Califano, care era cuprins de atacuri de panică în timpul concertelor, fapt ce-i putea compromite randamentul artistic. Este important faptul că el a devenit un 'testimonial' spontan al necesităţii de a se adopta soluţia medicamentelor, care nu numai că duc la o îmbunătăţire netă, în câteva săptămâni, a calităţii vieţii, reducând frecvenţa, intensitatea şi durata acestor atacuri, dar stimulează şi capacitatea creierului de a găsi în el soluţii de recuperare a echilibrului pierdut, mai susţine medicul.
În momentul crizei se întâmplă că în creier este alertat un radar, un fel de senzor al fricii, în formă de mandarină prezent în lobul temporal din fiecare emisferă. Un întrerupător al panicii, care citeşte semnale de pericol acolo unde pericolul nu există. De aceste atacuri ''nu se moare niciodată'' dar se trăieşte greu. ''Odată, un pacient mi-a relatat foarte serios că el a acceptat să călătorească cu avionul numai dacă i s-ar fi pus la dispoziţie o paraşută şi permisiunea de a se arunca cu ea...''. Alte locuri riscante sunt sălile de cinematograf, ascensoarele, metroul, băncile, supermarketurile, restaurantele, în general oraşul cu numeroasele sale bariere arhitectonice. Mai afectate sunt femeile între 16 şi 45 de ani aflate sub stress, persoanele care îşi schimbă activitatea, suferă o traumă, sau au probleme în familie sau la locul de muncă.
Majoritatea atacurilor de panică ating intensitatea maximă în zece minute. Simptomele: unii prezintă fenomenul depersonalizării, cu alte cuvinte au senzaţia că se află în afara propriului corp şi că se privesc de sus. Alţii au senzaţia că propriul corp este ireal. În fine, se pare că ar exista şi o predispoziţie genetică, că această boală se moşteneşte.

sursa: Rompres

Posted by: ISSA Feb 1 2008, 05:40 PM

Excelent articolul. Multumim mult.

Posted by: scumpic Feb 1 2008, 05:49 PM

Multumim, chiar ne e de folos.
M-am mai lamurit un pic cam ce se intimpla in creierul nostru.Adevarul e ca acum sint mai linistita de cind am citit ca e o minciuna a creierului si ca n-o sa mor, asa cum simt in timpul atacului, n-o sa mi se intimple nimic.

Posted by: pescarush Feb 2 2008, 01:50 AM

fetelor, eu nu stiu mai nimic despre atacurile astea de panica, decat ce-am mai citit pe-aici.
imi pare tare rau de voi, ca treceti prin asa ceva, sunt alaturi de voi si sper sa va vindecati, sau macar sa le puteti tine sub control.

Posted by: iuliana17 Feb 18 2008, 11:52 AM

Salut! Se poate sa ai un atac de panica cauzat de un cosmar in timpul somnului ? Sufacarea poate fi o cosecinta a atacului de panica? Acum aproximativ 5 luni de zile m-am trezit din somn avand senzatia de sufocare, criza s-a repetat de curand. Prima data mi-am revenit singura si am considerat ca aceasata criza a fost cauzata de pozitia gatului in timpul somnului dar a doua oara daca nu se trezea fratele meu cred ca as fi murit asfixiata. El mi-a spus ca ma stateam rezemata de perete , ma tineam cu mana de gat si nu puteam respira, a incercat sa ma trezeasca dar nu am reactionat , aveam gura inclestata si era cat pe ce sa-mi inghit limba. Credeti ca pot fi atacurile de panica cauza?

Posted by: asgaard Feb 18 2008, 12:26 PM

iuliana, eu stiu ca exista o afectiune numita apnee in somn, adica intreruperea respiratiei in timp ce dormi, cred ca mai degraba despre asta e vorba.
Intreaba-ti medicul, stiu ca se pot face niste teste in timp ce dormi ca sa vezi daca intr-adevar suferi de asa ceva.

Posted by: scumpic Feb 19 2008, 04:47 AM

Eu NU am simtit asa ceva in timpul atacului de panica.Cred ca e mai bine sa vezi un doctor.

Posted by: cristina_h Jul 9 2008, 08:55 AM

prezenta sunt si eu la discutii si ma bucur enorm ca am descoperit topicul asta pe forum. Iata cum sta treaba, in Februarie am fost diagnosticata cu agorafobie. Nu am atacuri de panica , dar am o frica care ma insoteste peste tot. In unele zile e mai mare si atunci nu-mi doresc sa fac altceva decat sa ajung acasa, in pat. In alte zile e chiar ok, is chiar normala, doar ca e tot acolo, undeva , ascunsa si o simt si ma astept sa apara.Prostia pe care am facut-o, si nu o recomand la nimeni, a fost ca timp de 3 anide zile am crezut ca o sa treaca de la sine. In fine intr-o zi pe autobuz am fost cat pe ce sa plang, atat de mare mi-a fost frica si atunci m-am hotarat sa merg la psihiatru. Zis si facut, de atunci fac tratament, dar nu pot sa zic ca e mai bine, si din cate am observat tot efortul nu sta in medicamente ci in propria mea vointa de a scapa. E un drum lung si nu neaparat cu un deznodamant fericit. Daca maisufera cineva de aceasi afectiune as aprecia sa am cu cine discuta, pentru ca cei care nu au simtit o astfel de frica nu te pot sfatui, si apoi cred ca simpla conversatie face bine. De un lucru mi-e teama: timp de 2 luni is in vacanta, deci nu mai sunt obligata sa merg la servici, si mi-e frica ca nu o sa ies din casa, o sa ma izolez, iar apoi in Septembrie o sa-mi revina frica aceea teribila de spatiile deschise. Cam atat , astept raspuns

Posted by: Fanny Jul 9 2008, 09:13 AM

Nu intervin decat pentru a-ti transmite felicitari pentru curajul de a-ti infrunta proprii "demoni".

Posted by: angeldust Jul 9 2008, 06:39 PM

Cristina, eu la agorafobie am constatat ca de obicei este un efect al unei temeri mai profunde si mai putin evidente. Si de aceea singurul tratament care da rezultate e descoperirea si tratarea acelei cauze, nu a efectului.
Agorafobia are la baza in general o teama profunda fata de pierderea controlului si lipsa sentimentului de siguranta. Agorafobicii se simt in largul lor doar intr-un mediu pe care il pot controla si care este cat mai putin influentat de factori externi si imprevizibili.
Faptul ca teama asta a ta nu a trecut niciodata de pragul unei anxietati pronuntate si nu ai avut nici un atac de panica ma surprinde, dar astea sunt vesti bune pentru tine. Inseamna ca nu ti-ai peirdut pe deplin capacitatea de a rationa teama si inseamna ca tocmai asta poate fi principala ta arma spre vindecare.

Ca sa iti pot da mai multe sfaturi (neavizate) as vrea totusi sa stiu mai multe detalii cum ar fi
- teama asta o ai de cand te stii sau a aparut intr-un moment anume?
- care ar fi pe scurt gandurile care iti trec prin cap intr-un moment din acesta de maxima anxietate?
- care e primul gand care iti trece prin cap in momentul in care ajungi dintr-un mediu pe care il consideri amenintator intr-unul pe care il consideri "safe"? (cum ar fi cand treci pragul casei)
- care este parerea ta despre oameni in general ? (iubesti oamenii/ iubesti unii oameni/ ii iubesti pe cei care te iubesc pe tine/ oamenii sunt rai/ urasti oamenii/ etc...intelegi tu ideea)

Posted by: cristina_h Jul 9 2008, 07:17 PM

Pana acum trei ani am fost o persoana care iubea mai mult decat orice sa ies, nu conta unde, nu conta scopul, doar sa nu fiu in casa. Cand am mers la facultate prima bucurie a fost faptul ca puteam sa calatoresc. Au fost niste ani minunati. Frica a aparut acum 3 ani. Intr-o zi ca oricare alta, eram pe strada si mi s-a facut rau, n-am lesinat sau ceva de genul asta doar ca m-am speriat foarte tare, ma gandeam ca o sa cad, si am fugit repede acasa; de atunci nu mai pot sa ies fara sentimentul acela de frica.L a ce ma gandesc exact in acele momente de frica, asta-i misterul; nu stiu de ce mie- frica exact, tot ce-mi trece prin cap e cum sa ajung acasa, dar niciodata nu mi-a trecut prin minte, cel putin nu constient de ce anume mi-e frica. D e multe ori de abia mai puteam respira pana ajungeam acasa, genunchii mi se inmuiau, inima imi batea tare, iar in momentul in care vedeam blocul toate simptomele dispareau.Un an de zile am facut naveta la 30 km distanta de casa, a fost cel mai greu an, eram departe de casa, de siguranta, in acea perioada pot sa spun ca nu ma puteam uita pe geam, nu puteam sa vad oamenii pe strada, sau un autobuz, pur si simplu mi se facea rau. Acum lucrez din nou in oras, iar parerea mea despre viata s-a mai imbunatatit, plus ca fac si tratament, doar ca nu pot sa circul cu autobuzul, nu ma vad stand in statie asteptand sa vina, si apoi in autobuz, statie dupa statie, asa ca circul cu taxi.Lucru care trebuie sa se schimbe pe cand incep serviciul din nou.Asta ca sa-tiraspund la intrebari si mersi de interes.
astept un raspuns

Posted by: angeldust Jul 9 2008, 07:35 PM

mersi si eu de raspunsuri

Mai am vreo doua intrebari

1. Ti s-a intamplat in timpul asta de cand ai inceput sa ai aceste simptome sa calatoresti intamplator in vreun loc unde nu te cunoaste absolut nimeni? Un oras strain de exemplu. Ai observat vreo schimbare? simptomele s-au ameliorat sau inrautatit in conditiile astea?

2. Cam care e gradul tau de self-confidence apreciat de tine pe o scara de la 1 la 10? Esti genul pentru care conteaza "ce zice lumea" sau genul care spune tot ce ii trece prin cap fara sa ii pese de consecinte?

3. ultima intrebare din mesajul trecut la care nu mi-ai raspuns

Posted by: cristina_h Jul 9 2008, 08:08 PM

Da am calatorit, niciodata din impuls propriu, intotdeauna in interes de serviciu, iar drumul pana acolo era stresant, obositor, si incercam sa-mi rezolv o masina care sa ma duca si sa ma aduca, dar o data ajunsa acolo totul era ok, nu-mi era frica, nu vroiam sa fiu acasa, imi faceam datoria, vorbeam cu oamenii, glumeam, pe scurt socializam.
Cata incredere am in mine? Nu stiu daca as putea sa-mi dau o nota, intotdeauna spun ce am pe suflet, direct si explicit, doar ca nu-mi place sa ranesc oamenii asa ca analizez situatia, iau in considerare persoana careia ma adresez si apoi trec la atac.
Nu urasc oamenii (pe vremea cand faceam naveta nu puteam sa-i vad pe strada) dar nu-i urasc, doar ca atunci cand ies afara ma vad singura, nimeni nu stie ce simt, toata lumea pare asa stapana pe propriile emotii si pe propriul corp incat eu ma vad singura, iar restul oamenilor sunt straini, oameni care nu ma pot intelege si care nu ma pot ajuta

Posted by: angeldust Jul 9 2008, 09:30 PM

Ok,so...as avea destul de multe de spus, nici nu stiu de unde sa incep.

Incep prin a spune ca in opinia mea, agorafobia ca si multe alte fobii este in mare parte un comportament invatat. Cam la fel cum inveti sa iti fie frica de foc dupa ce te-ai ars de doua ori, dar se petrece ceva mai subtil. Mai intotdeauna exista un "trigger" care declanseaza fobia. In cazul tau...ti s-a facut rau pe strada, te-ai trezit dintr-o data intr-o situatie in care nu detineai controlul si mintea ta a inceput sa fie bombardata de tot soiul de ganduri probabil de genul "Vai o sa lesin aici...o sa cad pe strada si cine stie ce o sa patesc...si toti oamenii astia nu o sa ma ajute cu nimic...din contra...o sa stea si o sa se uite ca la urs...o sa fie penibil...brrr...niciodata nu mi-a placut sa fiu in centrul atentiei cu atat mai mult in ipostaze din astea...trebuie sa ajung acasa...acolo e safe...macar nu o sa fie nimeni care ma arata cu degetul" . Ajunsa acasa probabil ai inceput sa gandesti inconstient ca nu mai vrei pt nimic in lume sa ti se intample chestia asta...dar in acelasi timp ai constatat ca nu prea sta in puterea ta sa controlezi daca si cand se va mai intampla....thus...sentimente de frustrare si neputinta....panica, etc. Si utie asa s-a creat o ancora care te face ca de fiecare data cand esti in situatia de mai sus, toate aceste ganduri sa se adune si sa iti creeze aceeasi senzatie. Dupa o vreme, nici macar nu mai constientizezi ce iti trece prin gand, ai doar sentimentul acela. La fel cum stii acum ca nu vrei sa bagi mana in tigaia cu ulei incins. Nu treci de fiecare data prin procesul "acum 30 de ani am pus mana pe ceva incins si m-am ars...de atunci stiu ca focul = buba, buba= ceva neplacut si deci nu mai pun mana pe chestii care au legatura cu focul". E un comportament invatat, bine ancorat in subconstientul tau si de care nici nu ai vrea sa te dezveti pentru ca iti foloseste. Dar exista comportamente de care te poti dezvata si fobiile sunt unele dintre ele. E un proces destul de anevoios but it can be done

Da-mi de stire daca suntem pe aceeasi lungime de unda pana aci, sa stiu daca povestesc mai departe

Posted by: cristina_h Jul 10 2008, 07:32 AM

Da ai dreptate, is obisnuita sa-mi fie frica tot timpul, iar in momentele cand sunt pe strada si nu am nici unul dintre simptomele obisnuite ma nelinistesc, ma intreb de ce nu mi-e frica , ce s-a intamplat, mi-e frica sa nu se intample ceva mai rau; in astefel de momente sunt sifericita si nefericita. Fericita pt ca am impresia ca-mi revin si nefericita pt ca ma astept sa se intample ceva mai rau. Cam atat( azi trebuie sa ies in oras, ureaza-mi succes)pa !

Posted by: walpurgik Jul 29 2008, 11:47 PM

Tocmai mi-a provocat cineva un soc, despre care nu vreau sa intru in amanunte, si am intrat intr-o stare de agitatie maxima si de hipotermie, toata tremur. Stiti cumva ce sa fac sa ma linistesc? Nu cred ca am calmante prin casa.

Posted by: scumpic Jul 29 2008, 11:57 PM

Incearca sa inghiti in sec, maninca o bucatica de piine, deschide geamul, bea putina apa. Respira putin otet.

Posted by: walpurgik Jul 30 2008, 01:57 AM

Multumesc, scumpic. M-am mai calmat un pic, insa mi s-a uscat tare gura si gatul si, evident, nu pot dormi.

Posted by: angeldust Jul 30 2008, 08:05 AM

Walpu le tine se declanseaza treburile astea pe fond de stres maxim. Pe viitor incearca sa respiri intr-o punga (nu e gluma, serios vorbesc) si dupa ce te mai calmezi fa-ti un ceai de tei. Te-ar ajuta sa stii si cateva tehnici de respiratie yoga (pranayama) sa le ai acolo handy just in case. Si musai neaparat : stop taking life so seriously ca sa nu mai ajungi in situatia asta de stres maxim.

Din ce mi-ai povestit tu in private nu esti deloc o persoana care se pierde usor cu firea. Imi amintesc cel putin un incident ce mi l-ai povestit care implica o sosea si in care eu una cu siguranta intram in panica si nu mai imi reveneam 5 zile :| Asta inseamna ca esti sensibila doar la anumiti stimuli ceea ce se incadreaza in limitele normalului, deci nu as spune chiar ca ai o problema. Incearca doar sa te "desensibilizezi" fata de stimulii aia la care stii ca esti vulnerabila.

Posted by: scumpic Jul 30 2008, 11:45 AM

Da, asta cu punga e o chestie buna. Evident ca nu mai puteai dormi de frica starii aceleia. Cum te mai simti acum?

Posted by: fantasy Oct 3 2008, 06:36 PM

Fetelor o intrebare: a luat vreuna din voi Remeron cand suferea de aceste atacuri de panica...Din pacate sora mea sufera de asta, i s-a prescris tratamentul cu Remeron dar refuza sa-l ia...

Posted by: xia.61 Dec 6 2008, 05:31 PM

draga mea. am intrat de curand pe aici, subiectul mi-e cunoscut - prietena mea se lupta cu anxietatea si cu atacurile de panica de patru ani...si e de nerecunoscut;dependenta de xanax combinat cu multe alte medicamente au adus-o intr-o stare deplorabila; si totul a fost declansat de o poveste de iubire cu final trist; dureros e ca a apelat la ajutor de specialitate si nici o imbunatatire a starii ei;sa nu fie oare cale de a se mai regasi vreodata? mi-e dor de prietena mea...asa cum era ea...si nu pot sa o ajut...curaj, spui tu...e o lupta cumplita...

Posted by: AnonimDesigur Mar 27 2009, 08:47 PM

Buna! Am fobie sociala si atacuri de panica de cand ma stiu, am 21 de ani si sunt din Timisoara. Stiu
ca "unicul" tratament este psihoterapia..dar aia n-as face, niciodata,
mai bine mor. Cred ca sunt o combinatie foarte nociva..am fobie, am mandrie, si
o doza de antisocial.. adica nu m-as duce la "dusman" sa cer
ajutor..Daca cineva crede ca ma poate ajuta, sau are aceeasi problema si vrea sa
vorbim..sa ma contacteze pe - editat- Imi pare rau de problema ta, DAR discutiile se poarta pe forum- sintem un forum, nu un site de dat anunturi. Daca faceau toti userii ca tine, era jale

Posted by: esmeralda Oct 20 2009, 11:41 AM

Buna,
Sa o luam metodic: daca faci tratament cu un anxiolitic sau in cazul tau cu un antidepresiv nu insemna ca ai scapat de probleme.De exemplu daca iti este in rau majoritatea timpului (cum aveam eu), e clar ca nu este doar atac de panica si ca este ceva mai mult de atata.Nu stiu cum este la tine, dar si mie mi s a intamplat s a ma trezesc din somn din cauza starilor de rau. Anxioliticele nu m au ajutat cu absolute nimic, doar au mascat simptomele.De indata ce intrerupeam tratamentul starile de rau reveneau invariabil.Am patit asta de nenumarate ori pana am hotarat sa intreprind ceva.Am ajuns la concluzia ca daca voi face acelasi lucru nu se va schimba nimic.Am inceput sa ma interesez si am obtinut informatiile dorite. Acum sunt ok (dupa tratament) si vreau sa ajut si eu.Nu am nici un fel de cunostinte in psihologie si deci nu va pot da sfaturi competente.Dar putem discuta despre tot simptomele noastre si eventual ne putem da cu parerea
Mult succes si sanatate
Esmeralda

Posted by: deeaionela Jan 9 2012, 07:38 PM

ceau .am si eu probleme de sanatate.am fost la pshiatru iar acum merg la psiholog ea sp k am atacuri de panica.dar mie deja mi e frica sa nu se mai repete.cam asa se manifesta ma apuca o stare de neliniste si incep sa plang atunci nimic nu mi se mai pare normal,am ganduri ciudate si imi vine sa ma dau cu capu de pereti din cauza ca ma simt nesigura pe mine sa ma stapanesc .acum 4 ani mi a murit tatal,dupa un an am avut un accident si m am lovit la cap,am facut un rmn ca sa fiu sigura k ii bine,acuma un an prietenu meu a avut probleme cu politia si am crezut ca il aresteaza atunci am inceput sa plang si nu am reusit sa ma controlez am mers la urgente mi a facut un calmant .dimineata cand m am trezit iar a inceput aceasi stare .atunci am mers la psihiatru mi a dat lexotan 3luni ci cipralex vreo 9 luni .dupa ce am plecat de la psihiatru am mers la psiholog si faceam sedinte in paralel cu medicamentele (psihiatru mi a spus atunci ca am o depresie)iar pe la sfarsitul tratamentului a spus k astea ce le fac sunt atacuri de panica.psiholoaga imi recomanda sa nu mai incep sa iau medicamente sa incerc sa ma controlez.dar problema este ca nu pot.pur si simplu nu mi dau seama de la ce pornesc si deja mi e frica de ce reactii am.vreau o parere

Posted by: Globetrotter Jan 9 2012, 08:21 PM

Buna, deeaionela.
E greu sa iti spunem noi o parere, asa, fara sa stim exact situatia ta si fara sa fim avizati. Probabil ca psiholoaga ta stie mai bine.
Singurul sfat pe care ti l-as putea da este sa te documentezi cat mai mult, iar atunci cand simti ca te apuca nelinistea sa incerci sa te calmezi si sa te gandesti la lucrurile care iti dau stabilitate si echilibru in viata.

Posted by: deeaionela Jan 10 2012, 06:06 PM

ms de sfat acuma am sa incerc ceva pe naturist.k nici eu nu prea vreau sa iau medicamente si sa fiu ca o legum adar si starile acestea m aderuteaza si mai mult.ms

Posted by: prajiturapufoasacumandarine Nov 15 2012, 04:30 PM

un atac de panica in somn e atunci cand visezi ca pici si te sperii? am mai auzit, dar nu stiu exact ce presupune.

Posted by: CRISTIANNN Jul 23 2013, 09:19 AM

INSUFICIENTE ALIMENTE BOGATE IN OXIGEN INCLUSIV APA FIARTA SI RACITA DUC LA VIZIUNI ALE UNOR IMAGINI STRALUCITOARE IMAGINI DE TUNELURI SI TREZIREA UNOR AMINTIRI ADANC INGROPATE IN MEMORIE ( CELE CARE DECLANSEAZA STARILE DE PANICA), VALABIL SI PENTRU ANXIETATE.
ALIMENTATIA RESTRICTIVA SE FACE IN CAZUL BOLILOR , REGIMULUI DE SLABIT. FACETI IN ASA FEL INCAT SA VA ALIMENTATI SI CU ALIMENTE CARE ADUC OXIGEN DAR SUNT BUNE SI PENTRU BOLI, REGIM.