In fiecare an, pe 25 august, am intalnire cu trecutul...cu prietene de mult uitate, de mult tradate, de mult inchise bine cu cheia intr-o cutie prafuita pe care scrie:liceu 1994-2000. Pe 25 august e ziua unei prietene, fosta colega de clasa in liceu. Fosta colega de apartament in clasa a 13-a. Si in fiecare an, pe 25 august, ne reunim noi, cele patru, care eram nedespartite pe vremuri. In fiecare an, in aceasta zi aud si revad momente din trecut, cand ne promiteam ca nu ne vom desparti niciodata, ca prietenia noastra este mai presus de orice....nu mai presus de distanta si de timp, insa...Trei dinstre noi suntem acum casatorite. Una din ele s-a casatorit la o saptamana dupa mine. Nu a venit la nunta mea, desi imi spusese ca va fi acolo. Azi ne-am revazut si mi-a zis trecator si vinovat:" Scuze ca nu am venit la nunta, am fost plecata la Bucuresti"...nu m-am putut abinte sa nu ii replic:" Aaa, si la Bucuresti nu sunt telefoane?" Mdah, sunt taioasa cand sunt ranita. A doua s-a casatorit acum vreo doi ani. Nu m-a chemat la nunta. Cand ne-am intalnit, tot pe 25 august, ca in acelasi an, mi-a zis: "Am invitat numai persoanele apropiate!" .....Ok....Ce sa mai zici la faza asta?? Ultima dintre noi nu este casatorita. Ea este sarbatorita din 25 august a fiecarui an. Si ea este si liantul care ne uneste o data pe an. E singura care a pastrat legatura cu ambele "tabere". Hmmm...tabere...nici macar nu a existat vreun razboiu care sa imparta acest grup in tabere. Pur si simplu distanta face totul. Rupe prietenii, raceste relatii, dezbina lumea.

Am facut o fotografie astazi. Noi, cele patru.

M-am simtit in plus. Nu mai era lumea mea. Nu stiu daca e pentru ca am ales sa plec sau pentru ca m-au exclus ele odata ce am plecat. Conteaza doar ca acum nu mai este nimic. Decat niste amintiri. Si o stanjeneala ciudata, in fiecare an, pe 25 august.