Cei mai multi dintre noi nu vom castiga niciodata unnul din marile premii ale vietii: un Grammy, un Oscar, un Emmy, sau chiar un Cerb de Aur amarat si cu blana cam ciufulita.

Pentru cei mai multi dintre noi, premiile se masoara dupa alte canoane. Sanatate, un job mult vanat, un copil, o familie, iubire….sau chiar un chef monstru vineri seara. Toate astea se pot rezuma simplu: implinire….

Pentru mine, marile premii ale vietii sunt :

- un masaj relaxant dupa o zi de cosmar;

- un trandafir inrourat de stropi de ploaie, proaspat rupt din gradina vecinului si care isi iteste petalele de sub haina iubitului;

- vocea mamei de fiecare data cand ma suna;

- un curcubeu optimist care apare dupa furtuna;

- o seara relaxanta, cand vizionez serialul preferat;

- momentele cand scriu in blog;

- o privire care spune mai mult decat o mie de cuvinte, insotita de un ras rascolitor;

- o padure in plina furtuna de vara;

- tigara de dupa;

- aroma cafelei adusa la pat dimineata.

Momente…clipe unicat, pe care nu intotdeauna le apreciem cu adevarat, decat cand nu le mai avem.

Multi ne amanam fericirea, stabilindu-ne limite indepartate pentru a o putea atinge: cand voi termina facultatea; cand voi obtine jobul acela; cand o sa ajung sa fac asta sau ailalta…voi fi fericit. De ce? De ce atunci? De ce sa nu fim fericiti chiar acum?

Mda, mai mult ca sigur nu voi obtine vreodata vreun Emmy…insa nu conteaza. Pentru ca marele premiu al vietii este chiar sub nasul meu, in fiecare zi…imi pare doar rau pentru zilele in care am fost atat de preocupata sa imi plang de mila, incat am uitat sa culeg roadele.

Intr-o lume care alearga dupa marele premiu in fiecare zi, refuzand sa accepte micile recompense ale vietii nu ma pot abtine sa nu ma intreb: cand vom ajunge la destinatie, va fi meritat? Nu vom regreta ca nu ne-am oprit sa mirosim parfumul florilor?