Ati avut vreodata vreo zi in care va treziti dimineata fara sa stiti unde sunteti, de ce suna ceasul, ce zi este si uneori sa nu stiti nici cine sunteti?

Asa m-am trezit eu de dimineata. Nu am petrecut aseara. Nu am facut nimic deosebit fata de ce fac de obicei. M-am uitat la Carcotasi, ca in fiecare miercuri, am citit un pic, m-am uitat la un CSY, apoi pe la 1 am predat armele si am adormit. De dimineata, cand a sunat ceasul, abia dupa cateva secunde bune am coborat cu picioarele pe pamant. Confuzia de la prima ora a diminetii insa m-a urmarit toata ziua. Nu am fost in stare de nimic la birou. Nu ca as fi fost foarte obosita...era mai mult ceva psihic. Pur si simplu ma trezeam holbandu-ma in gol, fara sa realizez ce se intampla in jurul meu. Ca sa salvez aparentele, am facut ce fac de obicei cand nu am chef de vorba: mi-am bagat capul in monitor, sub pretextul ca am de facut ceva rapoarte. Sefa m-a crezut, asa ca mi-a dat pace.

Pe la 4 insa nu am mai rezistat. M-am invoit si am plecat acasa, unde am avut placerea sa constat ca sunt singura. Deci: time for myself. M-am inarmat cu pachetul de tigari si cu un pahar de vin si m-am instalat la calculator. De data asta, fac ceva ce chiar imi face placere. Citesc un blog doua, verific mailul, mai schimb o vorba pe mess.. Incep sa ma trezesc si sa traiesc si eu ziua asta de 25 octombrie. Am pierdut mai bine de jumatate din ea, dar tot e bine ca nu am ratat-o pe toata.

Si totusi...nu ma pot abtine sa nu ma gandesc...sunt oare somnambula? Ar fi singura explicatie pe care o gasesc: azi noapte am bantuit prin oras, facand cine stie ce si din aceasta cauza am fost atat de daramata azi...