Viata din Anii Mei, Jurnalul lui fleurdelis Options

[roxanica10]

Fleurdelis, imi place mult 'omul' din tine. Esti o persoana exceptionala si chiar daca-s in vacanta si nu prea am timp de net, iti urmaresc cu interes relatarile.

[fleurdelis]

Fetelor va multumesc pentru aprecieri si incurajari...dar eu nu am nici un merit prin ceea ce scriu ci viata mea...acum cind stau si ma uit in urma chiar mi se pare si mie senzational, si de asta consider ca merita povestit.
Nu mi-am dorit o viata senzationala, mi s-a parut ca sint o frunza dusa de vint si vintul meu a fost cam nebun. Multe intimplari din viata nu pot sa mi le explic decit prin existenta Fortei Divine care vegheaza asupra noastra si am ajuns la concluzia ca nimic nu este intimplator...ar trebui sa povestesc niste lucruri care s-au intimplat cu mult inainte de a ma naste si niste intimplari din copilarie si adolescenta ca sa intelegeti ca toate se leaga...
Dar asta mai tarziu!

Era prima noapte in care dormeam singura in casa unui strain...normal ar fi trebuit sa-mi fie teama dar nu stiu de ce simteam o senzatie uimitoare de siguranta si confort...si sa ma ierte Dumnezeu, dar aproape ca uitasem ca trebuie sa soseasca iubirea vietii mele, copilul...
M-am culcat singura in patul lui si somnul m-a cuprins imediat, insa nu un somn obisnuit ci incarcat de vise erorice...imi era ciuda pe mine de ceea ce mi se intimpla dar subconstientul nu-l puteam stapini...si m-am trezit ca pentru prima data imi doream un barbat si-mi parea rau ca l-am lasat sa plece asa, desi simtisem apasator ca si el ma dorea cu aceeasi masura.
Daca la mine era poate din cauza aversiunii fata de barbati, nu-mi puteam explica ce l-a facut pe el sa nu schiteze nici macar un gest de apropiere fizica. Ma framintam in zadar sa-mi explic ce anume imi crea aceasta senzatie, ca il cunosteam de cind lumea si ce aveam eu in comun cu acest om...incet, incet mi-a venit in minte numele lui...il chema Ezra, asta in ebraica inseamna ajutor...si m-am intrebat oare e chiar o coincidenta? Pentru ca am avut senzatia ca omul asta vrea doar sa ma ajute si nu are nevoie de nimic in schimb si senzatia asta a devenit o certitudine dupa ce m-am dus dimineata la morocanoasa de mama-sa care mi-a spus sa nu mai vin pentru ca ea nu are nevoie de ajutor. Am insistat sa-i fac ceva de mincare, sa-i fac un pic de curatenie, am intrebat-o daca nu are nevoie sa-i cumpar ceva...nimic...mi-a spus ca doreste doar sa o las singura si ca ieri a acceptat formal ca sa nu-l supere pe fiul ei...si dupa citeva clipe de tacere trista a spus ca oricum el are o cruce destul de grea de dus sau ceva de genul asta...si m-a concediat retragindu-se in sufletul ei...Am mai zabovit o clipa uluita de ce auzisem si bunul simt m-a indemnat sa ma retrag si sa nu mai insist...am simtit in vorbele batrinei o mare tristete si o mare tragedie. Abia acum am inceput sa-mi amintesc de ochii lui...si de faptul ca in cele citeva ore cit am petrecut impreuna eu am fost cea care a vorbit si el doar a ascultat dar nu stiu daca a pronuntat mai mult de zece cuvinte...Stiu doar ca la intrebarea mea pentru ce pleaca in America, mi-a raspuns ca se duce sa se insoare!

[fleurdelis]

Mi-am spus ca nu are rost sa ma implic..Poate doar mi s-a parut ca omul este atras de mine. De altfel a spus clar ca se duce sa se insoare si n-are rost sa ma mai gindesc la prostii, asa ca sa-mi vad de viata mea si sa trec la lucruri mai prozaice...am inceput sa-mi framint mintea cum sa-l conving pe sot sa-mearga cu mine la avocat ca sa-mi dea aprobarea oficiala la divort si mi-a trasnit prin minte sa folosesc un siretlic...m-am dus la el si i-am spus ca am inceput formalitatile pentru apartament si am sanse foarte mari sa il primesc pentru ca imi vine copilul din RO si deocamdata am primit ceva provizoriu pina se rezolva totul oficial, asa ca sa nu se mire daca peste citeva zile va fi expulzat din casa...si i-am fluturat pe la nas niste hirtii aiurea. d Renunt la tot cu conditia sa mearga acum in acest moment cu mine la avocat si sa-mi dea semnatura.
Si siretlicul meu a avut efectul scontat...m-am ales cu hirtia semnata...eram ca si divortata!
Am aflat ca apoi s-a dus la ministerul de interne ca sa ma reclame ca m-as fi casatorit cu el formal, doar pentru a obtine cetatenie...insa nu a avut succeas, si faptele au vorbit singure...in favoarea mea. Intr-adevar stind sa fac bilantul am constatat ca desi a fost foarte greu, si mult gunoi pe care am hotarit sa-l arunc la cos, din cele doua casatorii au rezultat niste lucruri bune care au meritat efortul...copilul, cetatenia in Tara Sfinta, limba ebraica, si ultima veste buna am primit un job intr-un birou de arhitectura pe care urma sa il incep dupa venirea copilului.
Ma mai framinta constiinta ca omul ala plecase si-mi lasase o misiune...sa am grija de maica-sa si eu nu fusesem in stare sa ma tin de cuvint dar mi-am spus...lasa, o sa-i dau banii pentru chirie cind va veni!

[fleurdelis]

Si iata am ajuns si in ajunul zilei mult asteptate...facusem ultimile pregatiri pentru primirea puiului meu mult dorit si eram obosita si coplesita de evenimentele petrecute intr-un timp asa de scurt...era seara tarziu, stateam si cugetam la toate astea in linistea apartamentului cind am auzit sunetul lung al soneriei...am tresarit, era prima data cind suna cineva de cind ma mutasem aici si nimeni nu stia ca stau aici...sigur ori era o greseala ori cineva il cauta pe proprietar...dar la ora asta?!!! Si mai ciudat... nu era soneria de la interfon...ci era soneria de la apartament...m-am uitat pe vizor...nu am reusit sa disting bine figura in semiantunericul de pe hol si am intrebat cine este...
Mi-a raspuns -Ezra.
-Nu se poate...stiam ca proprietarul e departe in America...ce sa caute acum aici?
Am deschis totusi...in fond era casa lui...si mi-am dat seama ca nici nu avea cum sa ma anunte in cazul ca s-ar fi intors mai devreme pentru ca nu era telefon.

[jolie]

Nuu..nu te opri..acum chiar nu ne poti lasa asa....

[lotte]

Fleur, sper sa poti termina povestea pana sambata ca sa pot pleca si eu linistita in vacanta (IMG:style_emoticons/default/tongue.gif)

[fleurdelis]

Ok. ok. (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif) nu va las da si eu am devenit dependenta de indemnurile voastre...

Uimirea mea era atit de mare incit nu stiam ce sa mai zic...am intrebat si eu ca prostu...n-ai mai plecat in America?
El statea in usa si ma privea cu o anume stralucire in ochi...Era sclipirea aceea a insetatului cind vede apa...si m-a intrebat daca-i dau voie sa intre... i-am raspuns ca e casa lui si poate intra oricind.
Si-a cerut scuze ca vine la o ora asa de tirzie dar mi-a spus ca abia ajunsese de la aeroport si motivul pentru care s-a intors din America sint eu...si n-a mai avut rabdare sa astepte pina dimineata. Mi-a aratat biletele de avion si pasaportul, pentru ca i-am spus ca nu pot sa cred asta...m-am convins ca intr-adevar fusese in America. Si cu mireasa cum ramine? Mi-a spus ca nu a mai ajuns la ea si ca s-a intors din drum pentru ca in gindul si inima lui devenisem o obsesie...ca singura lui dorinta este sa ma ia in brate si sa ma ajute sa trec puntea.
Luciditatea mea s-a topit ca o luminare si m-am pierdut in bratele lui vinjoase...ma simteam vinovata si pacatoasa dar era exact ce imi dorisem si eu, chiar daca nu as fi recunoscut niciodata...nu mi-am imaginat ca muntele asta de om care imi inspira mai degraba spaima, ar putea fi in stare de atita tandrete si voluptate....pentru prima data m-am simtit purtata pe nori sidefii si el mi-a sorbit cu nesat lacrimile de fericire de pe obraji...

[kalua]

continuarea, continuarea, continuare! (IMG:style_emoticons/default/biggrin.gif)

[Diana.]

Bre, matale faci scenariu de telenovela... (IMG:style_emoticons/default/smile.gif)

[Fanny]

sssssst, e cea mai telenovela dintre toate. Ca, deh, viata bate filmul! :wink:
Fleur... e 1.30... nu vrei sa te trezesti pentru o poveste scurta? (IMG:style_emoticons/default/pls.gif)