Relatia parinte-copii, Suntem prietenele copiilor nostri? Options

[lidi]

Eu sunt proaspata mamica daca pot spune asa refritor la topic. Am doi ingerasi (si unul in burtica) unul de 2 ani si 10 luni jumate iar celalalt de 11 luni si 3 saptamani si pot spune ca deocamdata relatia dintre noi ca si parinti si cel mare copilas e chiar una foarte buna dar si autoritara. Ne straduim sa investim mult in copilasi de timpuriu chiar inainte de a intelege. Mai mult eu fac asta pt. sotul meu lucreaza destul de mult dar si asa in timpul cat e cu copii acasa e extraordinar si un tatic minunat.
Incerc sa-l fac sa inteleaga pe David cel mare cum sa-si exprime sentimentele si cum sa se bucure si sa se exteriorizeze si lucram mult la comportament si intelege tot ce povestim cu el si daca am pretins de cand era mai mic unele lucruri si responsabilitati de la el acum pe masura ce creste pretindem mai mult si mereu se ridica la asteptarile noastre. E un copil minunat cu o personalitate puternica.
Suntem cei mai buni prieteni dar cuvantul e cuvant si cand i se cere sa faca ceva stie ca TREBUIE sa faca si ca alta varianta nu exista. Stie ca, compromisuri nu sunt .
Sper sa reusim sa investim la fel de mult in ei si mai incolo ca e nevoie sa ne ocupam mereu de ei pt. ca asa repede se strica tot ce zidesti daca nu perseverezi iar ei sunt oglinda noastra iar mai tarziu ei vor ramane singurele noastre realizari.