IPB

Site eLady | Articole eLady | Adrese utile | Trimite articol pentru eLady.ro | Trimite adresa utila | Contact 

Welcome Guest ( Log In | Register )

 
Reply to this topicStart new topic
> O "scurta" introducere in istoria si cultura romilor
Ariana
post Dec 1 2006, 03:37 PM
Post #1


Membru de Onoare
*****

Group: Incurabil
Posts: 1,263
Joined: 7-December 05
From: Timisoara
Member No.: 15



In luna octoombrie am inceput un curs online de "Introducere in istoria si cultura romilor" origanizat de Institutul Intercultural Timisoara si dedicat profesorilor interesati.Inscrierea s-a facut pe baza unei scrisori de intentie.
Cursul a fost si este foarte interesant si extrem de bine structurat.
Datorita disputei pe care am iscat-o prin celalat subiect m-am gasit sa postez pentru cei interesati segmentele care mie mi-au lamurit chestiute legate de istoria si cultura romilor.
sursa:Institutul Intercultural Timisoara www.dromesqere.net


Originile poporului rom

Sosirea romilor pe continentul european a avut loc in mai multe valuri, in urma unei lungi migratii, intre secolele IX si XV. Ei au avut ca punct de plecare nord-vestul sau centrul Indiei, iar traseul urmat a putut fi reconstituit pe baza influentelor pe care le-au avut asupra limbii romani, limbile unor popoare asiatice si balcanice alaturi de care au petrecut un anumit timp pe parcursul acestei migratii.

Astfel, traseul principalelor grupuri de romi strabate Persia, Armenia, Imperiul Bizantin si Peninsula Balcanica. Sosirea lor in Asia Mica are loc incepand cu secolul XI, iar la inceputul secolului al XIV-lea romii sunt semnalati in insula Creta si in Pelopones. Teritoriile din sudul Dunarii constituie locul de unde romii s-au raspandit, in perioada urmatoare, in mai multe regiuni ale continentului european, inclusiv in Tarile Romane.

Dupa unele teorii, doua grupuri de romi au urmat un traseu diferit, unul intrand in Europa prin stepele Asiei Centrale si pe la nordul Marii Negre, iar celalalt trecand prin nordul Africii, in peninsula Iberica. Cercetatorii sunt insa de acord ca grupul cel mai numeros a fost cel care intrat in Europa prin Asia Mica.

Este interesant de semnalat ca cele mai raspandite denumiri sub care este cunoscuta etnia romilor se datoreaza perioadei petrecute pe teritoriul Imperiului Bizantin. Ca majoritatea elementelor legate de originea romilor, nici originea acestor denumiri nu este pe deplin clarificata. Exista totusi la ora actuala, un numar de ipoteze ce intrunesc un consens destul de larg intre specialisti.

Astfel, potrivit uneia dintre ipotezele larg acceptate, la sosirea lor romii au fost confundati cu membrii une secte crestine originare din Asia Mica si care aveau reputatia de magicieni si ghicitori. Numele atribuit acestora, atsiganos (“neatins”, “de neatins”, sau “care nu se ating de altii”), a fost deci transferat grupurilor de romi si sta si astazi la baza denumirii utilizate in mai multe limbi pentru a-i desemna pe romi: tigani in romana, bulgara si maghiara, tsiganes in franceza, zingari in italiana, Zigeuner in germana, etc.

Tot in aceeasi regiune a Balcanilor si in aceeasi perioada s-a constituit si mitul originii lor egiptene. Datorita fertilitatii lor, unele zone frecventate de nomazi, cum a fost cazul Epirului din Grecia, au fost denumite “Micul Egipt”. De aici romii au inceput sa fie numiti “egipteni”, iar ulterior, pe aceasta baza, s-a raspandit ideea ca ei ar fi originari din Egipt. In mai multe limbi europene aceasta idee este reflectata in cuvintele utilizate cu referire la romi: « gypsies » in engleza, « gitanos » in spaniola, etc.

Cuvantul “rom” isi are si el originile, conform unei teorii, in perioada petrecuta in Imperiul Bizantin. Astfel, termenul provine din denumirea generica utilizata pentru populatia Imperiului in perioada respectiva: “romaios”. Alte ipoteze sustin insa provenienta cuvantului din limba arhaica utilizata de aceasta populatie inainte de parasirea teritoriului Indiei.

„Rrom” este un cuvânt vechi al limbii rromani, folosit dintotdeauna pentru desemnarea apartenenţei etnice a rromilor. După cea mai bine documentată ipoteză, termenul provine din cuvântul prakrit „dom” (cu d celebralizat), care însemna „om” şi se referea, pe de o parte, la imigranţii indieni provenind din diverse grupuri etnice, care s-au amestecat şi au realizat căsătorii mixte în Persia, formându-se ca popor acolo şi pornind apoi spre Europa, iar pe de altă parte, la un subgrup etnic din India, care există şi astăzi. Evoluţia fonetică firească a condus la transformarea cuvântului „dom”, cu d celebralizat, în cuvântul „rrom”, cu r nazalizat.

Cert este insa faptul ca toate grupurile de romi ce si-au pastrat limba proprie, limba romani, utilizeaza termenul “rom” cand se refera la membrii comunitatii in aceasta limba. Cuvantul “rom” reprezinta deci, incontestabil, un mod de autoidentificare a membrilor acestei minoritati si totodata un element important de unitate pentru o mare parte a populatiilor de romi din intreaga lume.

Romii si-au pastrat pana in secolele XV - XVI constiinta originii lor indiene. Incepand cu aceasta perioada ea se va pierde treptat, dovedirea ei fiind datorata specialistilor in lingvistica.
Primele mentiuni ale romilor, sub denumirea de “atigani”, pe teritoriul actual al Romaniei, dateaza din 1385 si sunt continute intr-un act de donatie al voievodului Dan I al Tarii Romanesti catre Manastirea Tismana. Alte atestari similare apar si in timpul domniei lui Mircea cel Batran. Un act al lui Mircea cel Batran, situat de specialisti in intervalul 1390-1406, contine si prima mentionare a unor grupuri de romi pe teritoriul Transilvaniei. Prima atestare certa dateaza insa din 1416 si se refera la donatii facute de orasul Brasov catre un grup de romi in trecere prin regiune. In Moldova prezenta romilor este mentionata pentru prima data in 1428, in timpul domniei lui Alexandru cel Bun, si de aceasta data intr-un act de donatie catre o manastire.

Mai multe argumente sustin insa ideea ca primele grupuri de romi au trecut Dunarea spre Tarile Romane inca din anii ‘60–’70 ai secolului al XIV-lea, deci imediat dupa formarea primelor structuri prestatale in aceasta regiune. Alte grupuri li s-au alaturat in cursul secolului al XV-lea.

Romii in Evul Mediu
Timp de mai multe secole, din perioada sosirii lor in Tara Romaneasca si in Moldova si pana la mijlocul secolului al XIX-lea, romii au avut un statut social aflat la limita societatii: statutul de robi. Acest statut de robie particularizeaza, fara indoiala, situatia romilor din Romania in contextul mai general al populatiilor de romi din Europa. Cu toate ca si in alte tari romii aveau o pozitie sociala umila, numai in cele doua principate romane ei au fost definiti in mod colectiv si exclusiv prin aceasta categorie de tip casta.

Starea de Robie, numită de aboliţionişti “lepră socială”, nu numai că i-a plasat pe rromi în afara societăţii, ci i-a exclus din condiţia de fiinţe umane, ei fiind consideraţi bunuri mişcătoare, nicidecum persoane, servind totodată şi ca unitate de schimb. Obiect al dispreţului societăţii, robii au fost supuşi unei exploatări crunte, abuzurilor şi violenţelor care au mers până la viol şi tortură. Robia a fost total diferită de celelalte forme de servitute cunoscute în epocă, de pildă iobăgia sau rumânia, acestea din urmă legând ţăranul de moşie, fără să-l facă însă pe boier stăpân absolut al ţăranului: pe iobag boierul nu-l putea vinde ca pe un obiect oarecare, pe rob, da; boierul nu avea drept de viaţă şi de moarte asupra iobagilor săi, asupra robilor săi însă, da.

Robul nu era om, ci obiect, gata să fie cântărit, preţuit, vândut sau cumpărat, aşadar nici familia de rromi nu era recunoscută ca structură a comunităţii, ci ca metodă de înmulţire a robilor, similară prăsilei necuvântătoarelor domestice. Robia i-a afectat profund şi pe copiii rromi, aceştia fiind despărţiţi de familiile lor după bunul plac al stăpânilor, schimbaţi, dăruiţi ori vânduţi, deseori la preţuri mai mici decât cele ale animalelor, pentru că nu erau consideraţi suficient de buni pentru muncă. Abuzul sexual al proprietarilor de robi asupra fetelor rrome şi torturarea robilor, nesancţionate de lege, ca şi multe alte abuzuri ale stăpânilor asupra robilor, erau practici aproape generalizate.

In Transilvania romii au avut statutul de “robi” doar in teritoriile apartinand domnilor munteni si moldoveni, in restul teritoriului ei avand un statut de “iobagi regali”.
Robia romilor si locul ei in sistemul social al tarilor romane
Institutia robiei nu este specifica tarilor romane, ea fiind mai veche decat acestea si putand fi regasita in Imperiul Bizantin si apoi in cel Otoman, ca si in alte regiuni ale Europei in faza de inceput a Evului Mediu.

In Tara Romaneasca si Moldova ea a fost o lunga perioada parte a sistemului social feudal. Robii nu constituiau insa singura categorie sociala lipsita de libertate: si taranii serbi aveau o situatie asemanatoare. Daca in cazul serbilor existau totusi limitari ale obligatiilor acestora fata de proprietarul pamantului, referitoare, spre exemplu, la numarul de zile de munca pe care serbul trebuia sa le presteze saptamanal stapanului, robii erau complet dependenti si figurau printre bunurile proprietarului. O alta diferenta importanta este aceea ca, in cazul serbilor, doar capul familiei avea obligatia de a raspunde solicitarilor stapanului, in timp ce, in cazul robilor, femeile si copiii erau de asemenea supusi obligatiilor. Au fost insa perioade in care situatia taranilor serbi s-a deteriorat atat de mult incat diferentele intre cele doua categorii au devenit nesemnificative.

Inainte de sosirea primelor grupuri de romi in Moldova, provenind din sudul Dunarii, exista deja un grup relativ important de robi, proveniti din randul prinzonierilor de razboi. Acesta era constituit din tatari transformati in robi in urma luptelor ce au marcat constituirea primelor formatiuni statale romanesti. Tatarii sunt dealtfel cei care au introdus in secolul al XIII-lea institutia robiei pe teritoriul tarilor romane. Este posibil ca tatarii sa fi adus de asemenea cu ei romi din grupurile ce s-au separat de grupul principal inainte de intrarea in Imperiul Bizantin. Pana in secolul al XV-lea atat robii tatari cat si robii romi au facut parte din sistemul social al Moldovei. Dupa acesta perioada tatarii sunt practic asimilati in masa de robi romi, cuvantul “rob” referindu-se de atunci practic exclusiv la romi.
Cel putin o parte dintre romii ce au ajuns pe teritoriul Tarilor Romane erau initial liberi. O alta parte au fost adusi direct ca robi din sudul Dunarii in urma campaniilor domnilor romani.

Procesul prin care romii au fost transformati in robi este asemanator celui prin care taranii liberi au ajuns la statutul de serbi si s-a derulat pe parcursul a aproximativ doua secole. Astfel, principii locali au transferat dreptul de a colecta darile catre anumiti boieri sau catre manastiri. Treptat, acest drept al boierilor si al manastirilor s-a transformat in drept asupra pamantului si mai tarziu asupra persoanelor care erau initial libere. In timp s-a constituit astfel o clasa de tarani dependenti si s-a consolidat dreptul boierilor si manastirilor asupra pamantului. Odata cu dreptul asupra pamantului, stapanul, fie el domnitorul, un boier sau o manastire, dobandeau si drepturi asupra “strainilor” ce se stabileau in zona respectiva. Societatea feudala, bazata in mare masura pe proprietatea asupra pamantului, nu acorda dreptul de proprietate “strainilor”. De aici utilizarea termenului de “pamantean” cu sens de “autohton”. “Straini” fiind, si neavand deci acces la dreptul de a poseda pamant, romii au ajuns astfel in situatia de dependenta fata de stapan, situatie “normala” pentru perioada evului mediu si care s-a transformat apoi in robie. Si altor grupuri etnice ce au migrat spre Tarile Romane in perioada medievala, cum sunt evreii sau armenii, le-a fost interzis accesul la proprietate asupra pamantului, membrii acestora fiind nevoiti sa se indrepte, asemeni romilor, spre ocupatii considerate “inferioare” in epoca, cum ar fi mestesugurile si comertul. Daca aceste grupuri s-au instalat insa in mediul urban in curs de constituire, singura posibilitate ce le ramanea romilor, in perioada imediat urmatoare constituirii primelor formatiuni prestatale romanesti, era cea a muncii itinerante in principal in meseriile solicitate de cei care lucrau pamantul.
In functie de proprietarul de care erau dependenti, robii erau clasificati in trei categorii: robi domnesti, apartinand domnitorului si familiei sale si deveniti mai tarziu robi ai statului, robi boieresti si robi manastiresti.
Proprietarii robilor aveau practic drepturi nelimitate asupra acestora, cu exceptia dreptului de a le lua viata. Robii puteau fi vanduti sau donati. Singura obligatie a proprietarilor de robi era de a asigura hrana si imbracaminte robilor care munceau pe langa curtea domnitorului, pe langa curtile boieresti sau pe langa manastiri.

La inceput, domnitorul a fost unicul proprietar de robi. Prin intermediul unor donatii, numeroase manastiri au ajuns proprietare ale unui numar insemnat de robi. Tot prin donatii dar si, ulterior, prin cumparare, boierii au dobandit si ei un numar semnificativ de robi.
Intr-o prima faza, raporturile dintre robi si stapani, respectiv dintre robi si stat erau reglementate prin legi nescrise, pe baza traditiei. Inca din perioada lui Stefan cel Mare apar insa primele mentiuni scrise ale existentei paralele a doua sisteme de drept in Tarile Romane: unul pentru robi si celalat pentru restul populatiei.
Dreptul robilor prevedea, pe langa obligatiile acestora, sanctiunile de care ei erau pasibili si instantele care trebuia sa-i judece in caz de nerespectare a obligatiilor sau in cazul comiterii de infractiuni. Sunt reglementate de asemenea si relatiile robilor cu oamenii liberi. Aceste prevederi dateaza dinainte de constituirea tarilor romane si au fost preluate prin traditie.
Robii domnesti erau obligati sa plateasca statului un impozit anual si, uneori, sa presteze anumite munci in folosul statului. Robii aflati in proprietatea boierilor si a manastirilor erau scutiti de orice fel de obligatii fata de stat, ei trebuind sa raspunda doar in fata stapanilor lor. Au fost insa si unele incercari, neincununate de succes de a extinde obligatiile robilor statului la toate categoriile de robi. Astfel, masura luata de Nicolae Mavrocordat in acest sens in 1711 a fost anulata in 1714.
Pentru toate problemele interne, grupurilor de robi romi le era respectata autonomia de decizie. Infractiunile grave sau problemele ivite intre robi si ceilalti locuitori erau insa tratate de autoritatile judiciare ale statului.
Problema casatoriei robilor a fost cu siguranta una dintre cele mai controversate, tinand cont de numarul mare de modificari pe care le sufera legislatia in aceasta privinta. Casatoria robilor era in mod traditional permisa doar cu acordul stapanului. In cazul in care robii apartineau unor stapani diferiti era nevoie de acordul ambilor stapani. Era practic nevoie de o intelegere intre cei doi stapani pentru a se compensa pierderea pe care unul dintre ei o va suferi prin casatorie. Erau insa frecvente casatoriile fara voia stapanilor. In astfel de situatii, pana in secolul al XVIII-lea stapanii aveau deplina libertate de a anula casatoria si a rezolva singuri problema. Incepand cu acest secol o serie de modificari ale legislatiei aduc precizari suplimentare atat in privinta casatoriei cat si a modului de tranzactionare a robilor. Este de asemenea interzisa de acum despartirea familiei legal constituite si a copiilor de parinti.
O noutate importanta apare in aceasta perioada in reglementarea casatoriilor mixte. Pana acum, un om liber casatorit cu un rob devenea rob, ca si copiii ce rezultau din casatorie. Noua forma a legii prevede ca sotul liber isi va pastra statutul de om liber, copiii rezultati din casatorie ramanand de asemenea liberi. Sotul rob isi va pastra insa statutul de rob. Aceasta modificare a fost, in ciuda aparentelor, determinata cel mai mult de ratiuni economice. Aceasta deoarece in perioada imediat anterioara acestei reglementari erau frecvente casatoriile intre romani si romi apartinand boierilor, ceea ce aducea importante pierderi statului. Astfel, boierii incurajau fenomenul pentru ca era o modalitate ieftina de a obtine forta de munca. In acelasi timp, dat fiind faptul ca in acea perioada diferentele de nivel de trai intre tarani si robi ajunsesera neglijabile, pentru tarani trecerea in categoria robilor insemna doar scutirea de taxele ce le datora statului ca om liber.
Opozitia boierilor moldoveni la aceste modificari duce insa, la scurt timp dupa adoptarea lor, la interzicerea completa a casatoriilor mixte si la revenirea la unele prevederi anterioare.

Rolul social si economic al romilor in Tarile Romane
Cei mai multi dintre romi erau mestesugari. Acestia au ocupat un loc important in economia tarilor romane, ce avea un caracter aproape exclusiv agricol. Activitatile din agricultura nu puteau fi desfasurate fara unelte specifice iar mestesugarii romani erau insuficienti. Romii s-au adaugat astfel mestesugarilor existenti, raspunzand necesitatilor economice, si au reusit in final sa domine acest tip de activitati.

In Tarile Romane robii romi reprezentau cea mai ieftina si mai sigura mana de lucru, fiind legati juridic de proprietar. Ei erau foarte cautati deoarece constituiau o importanta sursa de venit pentru stapanii lor. Preturile mari la care se tranzactionau pana in secolul XVIII robii romi arata clar importanta rolului lor in economia tarilor romane. Detinerea unui numar mare de robi asigura de asemenea un prestigiu ridicat in societatea romaneasca medievala.
Cel mai mare proprietar de robi era insa statul (reprezentat initial prin domnitor) care si el obtinea venituri insemnate din impozitele pe care robii trebuiau sa le plateasca. Dregatori ai statului erau raspunzatori pentru relatiile cu sefii romilor in legatura cu adunarea acestor impozite.

Sedentarizarea si asimilarea
Cei mai multi dintre romi traiau in cadrul unor mici comunitati itinerante. Ei erau lasati de stat sau de stapanii lor sa se “hraneasca” prin tara “cu mestesugul” lor. Evident, ei plateau stapanului o suma de bani. In primele secole de la sosirea lor in Tarile Romane numarul romilor care se stabilesc pe langa curtile boieresti sau domnesti, ca si al celor care se instaleaza in sate sau orase ramane extrem de redus.
Pe toata perioada dintre secolele al XV-lea si al XIX-lea se constata o crestere a numarului romilor ce devin sedentari sau chiar se contopesc in populatia dominanta. La aceasta se adauga si interferentele cu populatia majoritara prin intermediul casatoriilor mixte. Conditiile economice dificile la care au fost supusi taranii romani in secolele al XVII-lea si al XVIII-lea au contribuit si ele la reducerea diferentelor dintre romani si romi din punct de vedere social.

Se poate vorbi astfel de un proces de sedentarizare si asimilare in populatia romaneasca a unei parti a romilor din Tara Romaneasca si Moldova prin adoptarea voluntara de catre romi a modului de viata specific comunitatilor romanesti si prin intermediul casatoriilor mixte.
Abia in deceniul patru al secolului trecut apar aici primele masuri ce vizau sedentarizarea fortata a romilor, in contextul nevoii crescande de forta de munca ieftina pe marile mosii. Un element important in acest context l-a constituit aparitia “tiganiilor”, prin sedentarizarea unor comunitati intregi de romi in preajma manastirilor, a satelor si a curtilor boieresti. O marturie a existentei lor se regaseste in unele denumiri de tipul “Tiganesti”, pastrate pana astazi. Urme ale acestora sunt prezente de asemenea in situatia asezarilor de romi din zilele noastre.
In Transilvania, procesului de asimilare voluntara i s-a adaugat o politica declarata a regimului habsburgic vizand asimilarea fortata a romilor si desfiintarea modului de viata nomad al acestor comunitati.

Astfel, in cea de-a doua jumatate a secolului al XVIII-lea, in timpul domniei imparatesei Maria Tereza si a fiului sau Iosif al II-lea sunt adoptate mai multe masuri ce urmareau asimilarea si sedentarizarea fortata a comunitatilor de romi, masuri ce au afectat si romii din Transilvania. Este vorba de mai multe decrete ale Curtii imperiale prin care se modifica statutul fiscal al romilor, le era interzisa deplasarea si chiar detinerea de cai si carute, le era interzisa limba, portul si ocupatiile traditionale. De asemenea, sunt interzise casatoriile intre romi, iar copiii romi de peste patru ani erau sepati de familie si repartizati in asezari vecine. Romii, numiti acum oficial “tarani noi” erau fortati sa se orienteze spre ocupatii agricole, proprietarii de pamant fiind datori sa le puna la dispozitie o bucata de pamant. Tinerii romi trebuiau sa satisfaca un stagiu militar in armata imperiala, iar preotii trebuiau sa vegheze ca toti copiii romi sa urmeze scoala. Decretele mentionate precizau pedepse severe in caz de neindeplinire a prevederilor lor.

Cu toate acestea, data fiind relativa autonomie regionala ce functiona in Imperiul Habsburgic si atitudinea ostila a unora dintre nobili, doar in anumite zone aceste decrete au fost cu adevarat puse in aplicare. O parte a populatiei de romi din Transilvania si Banat a fost insa cu siguranta afectata de aceste masuri.

Rezultatele acestei politici nu au fost totusi cele asteptate, in multe cazuri impactul ei fiind doar de scurta durata. Intr-adevar, dupa moartea lui Iosif al II-lea, curtea imperiala si-a redus interesul fata de romi. In aceste conditii, unii romi si-au parasit casele si terenurile pe care fusesera obligati sa se instaleze si au revenit la modul lor de viata traditional. Nici elementele de baza ale identitatii lor, limba, ocupatiile traditionale, portul, traditiile, nu au fost in totalitate afectate de masurile asimilationiste, chiar daca procesul natural de asimilare a fost puternic accelerat de aceste masuri in anumite regiuni.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post Dec 3 2006, 05:03 PM
Post #2


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



Ariana (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) aştept cu cel mai mare interes orice alte informaţii mai acumulezi în domeniu. Îţi mulţumesc din suflet, întâmplător acest material îmi va fi de foarte mare folos în zilele următoare. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/smile.gif)
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Ariana
post Dec 4 2006, 09:10 PM
Post #3


Membru de Onoare
*****

Group: Incurabil
Posts: 1,263
Joined: 7-December 05
From: Timisoara
Member No.: 15



Ma bucur din suflet ca ti-a placut Dore.
Daca vrei iti pot trimite toate materialele de la curs.Aici am sintetizat primele cursuri.Eu am ramas uimita de informatiile oferite prin intermediul cursului.Pur si simplu mi-a deschis mintea in directia asta.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Dore
post Dec 9 2006, 11:59 AM
Post #4


Explorator
******

Group: Membru de Onoare
Posts: 1,677
Joined: 10-December 05
From: Bucuresti
Member No.: 78



Aştept materialele, Ari dragă. (IMG:http://www.elady.ro/forums/style_emoticons/default/kiss.gif) Voi face şi eu sinteze ca să continuăm acest subiect deschis de tine. Ştim nepermis de puţin despre oamenii din jur, peste tot lângă noi se sting sisteme sociale şi culturi insuficient studiate.
Go to the top of the page
 
+Quote Post
fanatika
post Feb 16 2007, 03:49 PM
Post #5


Contaminat
*

Group: Membru
Posts: 1
Joined: 16-February 07
Member No.: 1,208



da stim nepermis de putine lucruri despre oamenii din jurul nostru. perioada asta am avut ocatia sa ma implic intr+un proiect de amploare care vizeaza romii. pana de curand habar n+ameam ca exista undeva pe pamantul asta un roman rom care este recunoscut de mari publicatii ca new york times sau le monde ca fiind unul dintre cei mai mari violonisti ai lumii. presedintele acestui proiect a avut un gand si anume de a arata ca romii nu inseramna doar imagina aratata la stirile de la 5. incet incet gandul lui s+a pus in practica. de fapt se pune in continuare in practica...
este vorba despre un festival: International Romani Art Festival ( detalii gasiti si pe siteul www.iraf.ro)
iata manifestul:
= link romanesc vazut tirziu
„Nu vrem sa stim.
Nu stim.
Stim, dar nu intelegem.
Stim, intelegem, dar nu ne pasa.
Nu avem timp sa intelegem, nu avem timp sa ne pese.

Noi am inteles si vrem ca si altii sa inteleaga.
Declaram onest ca suntem impotriva discriminarii.”

Asociatia Culturala TURN in colaborare cu Asociatia PARUDIMOS organizeaza pentru anul 2007 “International Romani Art Festival”, eveniment ce va aduce la Timisoara artisti romi si nu numai, din toata lumea.

Prima editie cu tema “So keres Europa?” (Ce faci Europa?”) se va desfasura pe perioada 31 august – 6 septembrie 2007 si va cuprinde: concerte live, expozitii foto, concursuri, lansari de carte, proiectii de filme, happeninguri, parade, spectacole de teatru si dans, targuri, work-shop-uri, dezbateri, conferinte si cursuri de limba si istorie roma, egalitate de sanse.

„International Romani Art Festival”, cu tema „So keres Europa?”, isi propune sa ofere o noua perspectiva asupra unui subiect de actualitate si delicat. Este momentul ca integrarea romilor in societate, renuntarea la prejudecati si la rasism sa devina o realitate, acestea fiind chestiuni vitale pentru dezvoltarea noastra, atat ca oameni, cat si ca societate.

astept reactii, pareri, idei pe aceasta tema. (IMG:style_emoticons/default/police.gif)

This post has been edited by Maŕt: Nov 6 2008, 11:44 AM
Reason for edit: link
Go to the top of the page
 
+Quote Post
Teocris
post Nov 6 2008, 09:37 AM
Post #6


V.I.P.
*******

Group: Administratori
Posts: 6,891
Joined: 9-November 07
From: Sibiu
Member No.: 2,591



QUOTE
Minoritatea rroma are ca simbol international roata cu spite, sau chakra. Aceasta este similara cu Ashok Chakra, roata de pe steagul Indiei si reprezinta miscarea si creatia lumii. Partea verde a stegului reprezinta drumurile, campiile padurile pe unde umbla rromi in nomadismul lor, partea albastra reprezinta cerul, libertatea, unde dorm si traiesc rromii de pretutindeni; roata simbolizeaza caruta cu care umbla rromii. Imnul rromilor este Djelem, djelem , iar Opre Roma a fost adoptat ca motto. Ziua internationala a rromilor a fost desemnata 8 aprilie. Aceasta zi este recunoscuta oficial si in România ca zi nationala a rromilor.

Aceste simboluri au fost adoptate in 1971 la Primul Congres Mondial al Rromilor. De atunci, au avut loc mai multe congrese mondiale ale rromilor, avand ca scop standardizarea limbii rromani, obtinerea de compensatii pentru suferintele din al doilea razboi mondial, imbunatatirea situatiei educationale, revendicarea drepturilor civile ale rromilor, pastrarea culturii rromani si limbii rromani si recunoasterea internationala a minoritatii rroma ca minoritate nationala de origine indiana. Dintre organizatiile internationale, Uniunea Internationala a Rromilor are statut de consultant la Consiliul Social si Economic al ONU.


(IMG:http://astra.museum.com/tigan1.jpg)
Go to the top of the page
 
+Quote Post

Reply to this topicStart new topic
1 User(s) are reading this topic (1 Guests and 0 Anonymous Users)
0 Members:

 



Lo-Fi Version Time is now: 28th March 2024 - 05:29 PM