Printable Version of Topic

Posted by: vick2laura Jun 20 2007, 11:09 AM

As vrea sa va impartasesc din experienta mea, daca se poate. Lasand la o parte durerile cauzate de cezariana si emotiile care ma incercau datorita faptului ca eram acum o proaspata mamica, prima intalnire cu bebelusul meu a fost minunata. De fapt, eu am avut 2 "prime intalniri" cu baietelul meu. Mai intai a fost cea din sala de reanimare la 3 - 4 ore dupa cezariana, cand o asistenta draguta de la copii mi-a adus un bebelus dragalas si grasunel, pe care mi l-a pus pe piept pt 2 minute, apoi a urmat cea de-a doua "prima intalnire" cu baietelul meu, a doua zi, la salonul bebelusilor, unde mergeam la fiecare 3 ore sa-i alaptam. Atunci, ma indreptam spre patutul micutului pe care cu o zi inainte il tinusem in brate, cand o asistenta m-a intrebat numele meu si nr. de pe bratara, apoi mi-a adus cu totul si cu totul un alt bebelus! Stupoare! Nu am fost in stare nici macar sa mai respir! Cu o zi inainte mise adusese un baietel, iar in momentul acela mi se prezenta un altul ca fiind bebelusul meu! Imaginati-va raul de transpiratie care m-a trecut! Se incurcasera bebelusii! Noroc ca puiul pe care l-am adus acasa chiar seamana cu mine si sotul meu! Voi prin ce experiente ati trecut?

Posted by: kalua Jun 20 2007, 01:31 PM

Intalnirea cu fiica-mea am avut-o la vreo secunda dupa nastere, mi-a fost pusa pe piept (am nascut normal). Drept sa spun n-am avut mare putere sa ma bucur asa cum am citit prin carti ca fac mamele, eram terminata ca bateria si fericita ca s-a sfarsit nasterea. Sentimentul ala de fericire m-a inundat abia dupa aceea, dupa ce-am dormit cateva ore si mi-a fost adusa s-o alaptez serios.

Posted by: h_2004 Jun 20 2007, 04:23 PM

ce subiect fain.

Laura si eu la Buzau am nascut, in ianuarie 2000 ...wow ce experienta ...si tot cezariana pt ca medicul mi-a spus ca nu rezist la nastere normala (si nici el nu primea "cadoul" nu?)

eram la reanimare, a 2-a zi dupa ce-am nascut (in prima am fost absenta de drogata ce eram), la patul de langa fereastra si stiam ca trebuie sa apara asistenta cu fetita mea. Imi simteam inima-n tample. Sotul meu deja imi spusese ca "are niste falcutze rotundeeee " si uite-o ca apare cu-n ghemotoc in brate. O pune la mine-n brate si eu incep sa-i vorbesc ... dintr-o data a avut alta expresie a fetei, parea cumva usurata insa ma privea cu un aer foarte foarte serios eu am interpretat "unde si cui m-ai lasat?" ... iar eu m-am simtit coplesita de un val de responsabilitate. Toate sentimentele alea duioase au venit putin mai tarziu cand am ajuns cu ea in camera si ne priveam (mai ales eu of course) cat e ziua de lunga

Posted by: unicorn Jul 10 2007, 02:08 AM

eu dupa o sarcina ok si o nastere destul de grea( 27 ore de travaliu , 7 taieturi si inca ceva crapaturi pe col, am avut si ff multe vase de sange sparte pe fata, am aratat ca dupa un razboi atomic, dar a meritat), am reusit sa-mi vad pruncutul dr. a pus-o pe pieptul meu si am inceput sa plang de fericire, este un sentiment pe care nu pot sa il descriu in cuvinte si acum tremur toata cand povestesc, era asa de fierbinte si de rosie ca focul si in plus de asta mai era si leita tatasu, am nascut seara la 9 si 5 min. (nu am reusit sa adorm toata noaptea eram prea obosita si ma cam dureau toate mai ales ca am si stat pe capra aia bat-o vina cam 2 ore) , si am revazut-o pe gaza mea abia dim la 6 cand mi-au adus-o la alaptat , revederea a fost suuuuper doar ca mi-au adus alt copil si am inceput sa plang si am rugat-o pe asistenta sa-mi aduca pruncutul meu ca asta nu seamana cu ce am vazut eu ieri, eram disperata dar din fericire nu a fost nimic grav piticul meu era la colega de camera a incurcat zapacita aia de asistenta nr. eu am avut 3 iar colega 103.
cel mai frumos a fos cand am putut pleca acasa cu gaza mea, sa nu o mai duca nimeni de langa mine si sa nu ne mai desparta, am suferit mult in maternitate ca tot ne luau puiutii de langa noi, dar cosmarul asta sa terminat dupa 4 zile
pupici la mamici si la piticii mari si mici

Posted by: teocris7 Feb 5 2008, 02:35 PM

Eu am nascut normal.
La 4 dimineata s-a rupt apa.
Travaliul a durat pana la 12.45 cand,dupa "lupte seculare",nu am mai simtit nici o durere.Nascusem.
Eram parca intre doua lumi cand am realizat ca nu am auzit plans de copil.Am intrat in panica!Dar in momentul in care deschideam gura sa intreb ce se intampla,aud un glascior care m-a calmat imediat.
Asistenta a trecut pe langa mine cu puiutul meu in brate...M-am speriat!Avea capusorul alungit ca o palnie !Simteam cum cade cerul pe mine.Doctorul a vazut scena si mi-a zis"Stai linistita!Nu ramane asa!"
"Are toate degetele?"am intrebat cu glas stins.Nu ma asteptam sa arate asa.A fost un soc pentru mine.
"Da!Stai linistita si nu te mai misca sa te pot coase!"
Apgar 10 a primit printesa.
Intalnirea cea mare a avut loc dupa 8 ore,cand mi-a adus-o in camera.A stat cu mine tot timpul cat am fost in spital.
Nici nu puteam dormii.Eram mandra!
Capusorul era acum normal,avea toate degetelele(le-am numarat )si mirosea asa de bine,ca nu-mi venea sa o las din brate.
De atunci ea e viata si sufletul meu!

Posted by: pescarush Feb 5 2008, 03:05 PM

Va spun sincer, desi iubesc copiii (incluzand si bebelusii), nu am simtit emotia aia pe care o vedeam in filme, cand mi-am vazut prima data puii.
Zic eu, dragostea si instinctul a venit pe parcurs, dupa ce am inceput sa-i ingrijesc.
La primul ma uitam, era frumos, nu era rosu deloc, avea un capsor asa de mic, si ma intrebam: "asta e copilul meu?" Ma gandeam ca nici nu stiu ce sa fac cu el.
La al 2-lea, primul lucru pe care l-am observat a fost ca avea niste ochi albastriiiiii si un par negru, zburlit. Cel mare a fost un scump, cand a venit sa-si vada fratiorul, i-a adus si o masinuta, sa se joace.
Anyway, asa cum spuneam, dragostea a venit si ea si bineinteles ca ei sunt viata mea.

I-am nascut normal pe amandoi, cu primul a durat travaliul 12 ore, dar n-am avut dureri intense (probnabil pentru ca avea capul mic), al 2-lea in schimb a venit ca bomba, si asa este si acum.

Posted by: Girl on the moon Feb 5 2008, 03:38 PM

Fetelor,

Eu ma emotionez numai cand citesc randurile voastre...De abia astept sa fiu si eu mamica!

Posted by: rozy Feb 5 2008, 03:40 PM

doooaaamne,mie mi-e groaza de mor!cred ca e groaznica durerea.oricum,eu cred ca nu voi naste natural.ramne semn urat dupa cezariana?

Posted by: teocris7 Feb 5 2008, 04:05 PM

Durerea trece si o uiti.Nu recomand cezariana la nimeni,decat daca este absolut necesara.
De ce sa vrei sa fi taiata inutil?

Posted by: rozy Feb 5 2008, 05:19 PM

dar se poate face la cerere? eu ziceam ca ar putea fi nevoie la mine pt ca nu am bazinul f dezvoltat.eu sunt mititca toata de fapt eh..oricum,mai e timp berechet pana o sa-mi vina randul

Posted by: asgaard Feb 5 2008, 05:32 PM

evident ca se poate, rozy
si eu sunt micuta si sa-l vad pe medicul ala care ar incerca sa-mi explice ce frumoooos e sa nasti natural

Posted by: Andreea_M Feb 5 2008, 05:39 PM

corectie, asgaard: INCA se poate sunt tari la care operatia de cezariana se face numai in cazuri extreme, cand viata mamei e in pericol. sau are un pret exorbitant si nu e acoperita de asigurarile de sanatate. Oricum, sentimentul ca-ti tii copilul in brate presupun ca e acelasi, indiferent de modalitatea de... extractie

Posted by: pescarush Feb 5 2008, 06:41 PM

asgaard, si eu sunt mica, si copiii au fost marisori, si iaca, n-am murit ca am nascut natural.
ganditi-va ca nasterea naturala doare pe moment, dar cezariana este o operatie, pe care o simti muuult si bine, ca orice alta operatie.
mie mi se pare absurd sa m-apuc sa cer operatie, indiferent unde, daca nu e necesar.
nici aici nu se face, decat in cazul in care altfel nu merge.

Posted by: rozy Feb 5 2008, 06:50 PM

aa...eu n-am facut nici o operatie pana acum...deci nush cum se simte o operatie mult si bine
am sa o intreb pe sora prietenului meu...ea a facut cezariana

Posted by: Andreea_M Feb 5 2008, 07:13 PM

pesacarush, eu sunt de parerea ca elasticitatea are limite [adica si oase si ligamente si ... tot] si mi se pare mult mai infricosatoare o poveste de nastere naturala cum am tot citit (travaliu lung, organismul mamei facut ferfenita, cearsafuri pline de sange, complicatii in timp de la ligamentele slabite, celebra taietura pe care ti-o face doctoru' ai n-ai nevoie... imi scapa numele acum) decat o operatie. e doar o parere si atat, nu vreau sa jignesc nici o tabara, nici alta

Posted by: Meg Feb 5 2008, 08:15 PM

e mai bine sa nasti normal pentru ca atunci cand bebele vine.. e cumva pregatit pentru asta. i se apasa plamanii prin contractiile alea (sau ceva in genul).
cezariana.. hm, ganditi-va ca stati linistite si beti un coctaik pe malul marii si deodata va ia cineva de gat si va trage afara cam asa e si cu bebe.. travaliul reprezinta pregatirea lui.
anw.. o sa mai vedem pana atunci. mai e timp

Posted by: pescarush Feb 6 2008, 01:05 AM

Meg
Andreea, eu m-am referit strict la cazurile la care nu e nevoie de cezariana. Nu vreau sa va sperii, dar stiu ca sunt si cazuri de doctori carora nu le pasa si lasa mamele sa se chinuie mult si bine. Eu am facut doar o amarata de operatie de apendicita si pot sa spun ca nu e placut si chiar am simtit-o mult timp.

Posted by: roxanica10 Feb 6 2008, 01:44 AM

Ce frumos ai descris Teo momentul venirii printesei talepe lumea .
Am o prietena, care m-a sunat de pe masa de operatie sa-mi spuna ca a nascut o fetita (a nascut normal) si dup-aia si-a mai petrecut inca vreo 2 ore tot acolo s-o coasa. Nu-i intreaga la minte...cred ca in acele momente nu prea-ti mai arde de telefoane.
Verisoara-mea imi spunea ca in Spania nu-ti face nimeni cezariana decat in cazuri extreme.
In ultima vreme, majoritatea femeilor nasc cu epidurala. Asa scapi de durerile de la nastere, dar exista si dezavantajul ca nu iti poti controla anumite miscari.

Posted by: fleurdelis Feb 6 2008, 02:23 PM

Exact azi se implinesc 24 de ani de cind mi-am luat pt prima data puiul meu in brate!
A fost cel mai frumos cadou pe care mi l-a oferit viata....si ca sa fie si mai frumos natura s-a imbracat pentru prima data anul acela in alb...a nins ca-n povesti!
A fost o sarcina grea cu care a trebuit sa stau internata in spital inca din primele zile si pentru care am platit cred tot atatia bani cit cantarea puiutul meu la nastere. A avut 4.600 si era atit de frumos incit si medicii se mirau ca arata de parca avea 2-3 luni. Si era atit de linistit si dulce incit nici macar nu plingea nervos ca ceilalti copii ci doar ingana un fel de maaamaaaa asa ca toti s-au mirat ca spune si mama inca de pe acum...De fericirea pe care am simtit-o, in ciuda durerilor operatiei de cezariana, nu pot sa vorbesc nu se poate descrie in cuvinte! Este aceiasi fericire pe care o simt de fiecare data cind il string la pieptul meu...Te iubesc puiut...LA MULTI ANI si sa ai parte tot de atita fericire cit mi-ai adus tu mie ca m-ai ales sa-ti fiu mama!

Posted by: albinuza Feb 6 2008, 02:52 PM

sa-ti traiasca puiul fleur!!!

frumos tare vb!!
io lacrimez la fiecar post de aici...

Posted by: roxanica10 Feb 6 2008, 02:59 PM

Sa-ti traiasca puiul Fleur! Ai scris f sensibil.
Imi place ca descopar suflete minunate citind printre randuri postarile fetelor de pe Elady.

Posted by: fleurdelis Feb 6 2008, 03:15 PM

Va multumesc fetelor! In fiecare an la 6 feb. ma sensibilizez asa...l-am dorit atit de mult si desi aveam burta mare nu credeam ca o sa am un copil si atunci cind l-am vazut nu-mi credeam ochilor ca e al meu! Tot timpul ma uitam in jur cu teama sa nu vina cineva sa mi-l ia! Si cind mi-l luau asistentele de la sin ma simteam groaznic...asa incit pina la urma s-a hotarit sa mi-l aduca in rezerva cu patut cu tot pina am iesit din spital!

Posted by: ANNAS May 14 2008, 09:30 AM

Eu cred ca nu sunt cuvinte cu care sa poti explica ceea ce simti atunci cand il iei pe bobo in brate pentru prima oara .
Este un sentiment pe care doar o mama il poate simti, eu sincer nu pot explica acest lucru in cuvinte, cel putin pentru mine a fost un moment unic din viata mea.
Cand il vezi atat de mic si de scump nici nu sti cum sa reactionezi de bucurie ca este al tau si ca nu te va desparti nimeni si nimic de el, este intradevar un mare miracol, o mare minune, sa porti in burtica timp de 9 luni o viata si apoi sa o poti vedea si tine in brate.
Eu nu m-am saturat sa il tin in brate mi-a fost atat de drag ca am stat in continu cu el in brate, si asa fac si acuma, il leagan mereu, ii cant, il alint mi asa de drag, si simte si el dragostea mea ma mangaie pe fata, ma strange in brate, cand plec din camera se uita la usa dupa mine si cand vin rade in hohote si intinde manutele sa il iau in brate, si are numai 6 luni.
II un scump, il ador. ma simt cea mai fericita mamica din lume.
Acest copilas a adus soarele in viata mea.

Posted by: Altheea May 14 2008, 11:29 AM

Asa frumos vorbiti voi aici ca ma induiosez toata! Mai am si eu un pic un pic si o sa va povestesc si eu aici

Posted by: domnitzza May 14 2008, 03:29 PM

Eu sunt asa de melancolica au trecut mai bine de sapte ani de cand mi-am tinut in brate fetitza acum incerc sa ma gandesc cum o sa fie dinou stiu ca a trecut cam mult timp dar mi-am dorit foarte mult acest bebelus care inca nici nu s-a nascut si deja mi-a schimbat viata

Posted by: 3A May 15 2008, 01:26 AM

Frumos povestiti voi aici

Eu am avut o sarcina destul de grea, cu risc mare sa o pierd asa ca in ultimele 2 luni am stat in pat. Cred ca fac parte din categoria celor care ar fi trebuit sa fac cezariana...ca oricum a cusut la mine o ora si ceva...numai ca doctoritei ii era prea frica de operatie, nu credea ca o sa se descurce, si a preferat sa ma chinui eu...nici eu nu am stiut prea multe pe vremea aia si oricum am avut muuulta vreme dureri de la cusaturi, ca tot ca la operatie era, doar ca n-am fost anesteziata decat local.

Cert e ca a suferit si puiutul dupa atatea ore de travaliu si a iesit cu un cap tuguiat, exact asa cum era in desenele alea cu Oblio, nu stiu cate dintre voi il siti
Asa ca l-am botezat oblio, dar m-a linistit repede asistenta ca o sa-si revina repede, si intr-adevar a doua zi n-avea nimic.
Al meu a avut apgar 7... Teo, f. rar am auzit de apgar 10! bravo printesei tale si tie, a fost un copil sanatos!

Alta chestie care m-a distrat a fost nasul lui, era identic cu al meu, ca o boaba de fasole asa ca in ultima zi cand mi-au incurcat bebeul am tinut una si buna ca ala nu-i al meu si si-au cerut scuze ca nu citisera bratara...

Ce am simtit cam greu de spus, ca aveam dureri mari, dar eram f. surprinsa ca mogaldeata aia cu care vorbeam cat era ziua de lunga in burtica era la mine in brate

Posted by: pescarush May 15 2008, 03:28 AM

3A, ai mei, amandoi au avut scor Apgar 9/10.

Posted by: 3A May 15 2008, 05:58 AM

Bun asa! Pai vezi, au avut 9 si apoi 10, Teo zicea ca a avut 10. Al meu a avut 9 in final, au zis doctorii ca si-a revenit f. repede, nu se asteptau

Posted by: trilulilu Jun 12 2008, 02:11 PM

fetelor, am nascut de curand, si acum , dupa 4 luni , cand ma gandesc cand l-am strans in brate prima oara pe printisorul meu, imi dau lacrimile ! e adevarat ca nu se poate descrie in cuvinte ceea ce simti in momentul respectiv... e ceva sublim, unic... il iubesc atat de mult ! nu mi-am imaginat ca va fi atat de coplesitor sentimentul ! pur si simplu, cand te priveste si iti zambeste, ti se umple sufletul de bucurie ! multe dintre voi, adica cele care sunteti deja mamici stiti foarte bine despre ce vb. Sincer, eu am plans de fericire. Il tineam la piept si plangeam...

Posted by: mititik Jun 12 2008, 05:08 PM

Ce impresionante povesti!

Cateodata stau si eu si ma gandesc: oare cum vor arata copiii mei? sau voi avea vreodata copii? (sper ca da )

Cred ca e cel mai frumos moment in viata unei femei!

Posted by: Cleo Jun 13 2008, 03:28 AM

ce povesti

zana mea a avut apgarul 9 insa cand am intrebat mi s-a spus ca-i foarte bine. avea un icter pronuntat din cauza celor 2 rH-uri cap in cap (al meu si-al sotului) insa mai tarziu, cand avea 4 luni, am descoperit ca are displazie la ambele picioruse. pediatra din orasul unde locuiam habar n-avea, a descoperit intr-o doara o prietena de-a mamei si ea medic pediatru. in fine, intrebarea era alta

am nascut prin cezariana intr-o zi de iarna, vineri la ora 12,30pm. A 2-a zi imi pleca medicul la ski si TREBUIA sa nasc atunci.
cred c-as fi putut naste normal fara probleme insa pt ca am avut fir de cerclaj din luna a 4-a si de acolo incolo o sarcina mai sensibila doctorul a decis ca e mai bine asa. prima zi am fost mai mult adormita si cu niste dureri cumplite, simteam cum mi se contracta uterul. A 2-a zi pt ca nu puteam sa ma misc i-am spus sotului meu (care ma pazea ca pe-un bibelou de portelan ) s-o roage pe asistenta s-o aduca. Oricum primul lucru pe care mi l-a spus sotul meu cand am deschis ochii a fost "avem o fetita. are niste falcutzeeee"

Aveam patul de la geam si asteptam cu sufletul la gura sa vad mutrita care a stat in mine timp 9 luni. Si apare asistenta in usa cu un ghemotoc infasurat in patura alba, vine spre mine si imi pune ghemotocul in brate .... am oftat una maaare, ne-am privit de foarte aproape cateva minute lungi eu cu gandul "ooooooh mmyyyyyy GOOOOOD" si ea cu o expresie FOARTE serioasa ce transmitea "unde si cui m-ai lasat? " ... si uite-asa a inceput povestea noastra de iubire

Posted by: Fanny Jun 13 2008, 08:38 AM

Wow! E miscator felul in care istorisiti acest eveniment. Fiecare fraza e picurata cu emotie.

Posted by: nadya Dec 5 2009, 09:10 PM

Eu am nascut normal, cu epidurala. Travaliul meu a inceput intr-o dimineata la 3am, si totul s-a terminat in jur de ora 3am a doua zi dimineata. Deci in total, cam 24 ore de ordeal. Prima faza a travaliului a durat 21 ore, si dupa 21 ore m-am dilatat suficient ca sa fiu pregatita pentru nasterea propriu-zisa. Era 12.10am cand am intrat in sala de nastere. Sotul meu a fost cu mine in sala pana la sfarsit. Cand mergeam spre sala de nastere cu asistenta medicala, erau 2 doamne mai in varsta acolo, care probabil asteptau ca fiicele lor sa nasca. Cand m-au vazut cu burta mare si cu perfuzii agatate de mine, mi-au zis "Good luck!". A fost destul de greu cu impinsul, chit ca aveam epidurala. Marele meu noroc a fost ca doctorul meu a fost de garda. Daca nasteam intr-o alta zi, nasteam cu alt doctor care era de garda in ziua respectiva, pe care nu il cunosteam. Doctotul a folosit o metoda de care eu nici nu stiam -- imediat ce s-a nascut capul copilului, doctorul l-a scos in intregime afara, literalmente intr-o secunda. S-a nascut la 2.46am. Eu credeam ca va trebui sa imping pentru umeri, corp, picioare... dar nu a fost asa. Dupa aia am inteles de la unii altii ca e o practica pe scara larga, ca doctorul sa scoata copilul imediat ce i se naste capul. A urmat eliminarea placentei si coaserea (a fost nevoie sa fiu cusuta), dar n-am mai simtit nimic, fiind anesteziata.

Am fost constienta pe tot parcursul nasterii, deci n-am pierdut nimic din ce s-a intamplat. Prima oara cand l-am vazut, m-am uitat la el sa ma asigur ca e baiat (stiam de la ecograf ca va fi baiat), si am facut contact vizual cu el. In acea clipa, cand am facut contactul vizual, mi s-a creat bondul cu el, si am simtit dintr-o data cat de mult il iubesc si ce inseamna acest copil pentru mine. I-au frecat putin pielea ca sa inceapa sa planga (aici nu se obisnuieste palmuirea la fundulet), si a inceput sa tipe. A facut si pishu pe mine, primul lui pish.

La cateva minute l-au sters, si mi l-au dat in brate. Copilul a stat cu mine pe tot parcursul sederii mele in spital. Aici mama si copilul nu sunt separati nici o secunda. Copilul dupa ce se naste, e pus in patut langa mama, mama il alapteaza, il schimba, il adoarme, etc., in salonul de spital. Asistentele vin in salon sa aiba grija de bebe, adica sa-i faca analizele si testele de rigoare. Aici in maternitate copiii sunt dusi separat numai daca au probleme de sanatate, si trebuie dusi la incubator; dar altfel stau cu mamica lor tot timpul. L-am hranit prima oara la 1 ora de viata. Dupa aia am reusit sa dorm cateva ore, si m-am odihnit cat de cat. Asistenta mi l-a pus in pat langa mine, si bebe a dormit cu mine. La 8 ore dupa nastere i s-a facut prima baita (tot la mine in salon, nu mi l-au luat nici atunci), si mi-au aratat cum se face baita la bebe.

Experienta mea de la maternitate a fost una frumoasa, personalul a avut grija de mine si de bebe, chiar n-am ce sa le reprosez. Mi-au dat o gramada de sfaturi, m-au invatat o gramada de lucuri despre ingrijirea copilului, incat atunci cand am venit cu el acasa nu mi-a fost teama ca n-o sa ma descurc. Totul a fost super. In fiecare zi ii multumesc lui Dumnezeu ca am nascut un bebe sanatos, n-am avut niciodata nici o problema cu el, nici macar cea mai mica raceala. Acum are 3 luni si e comoara vietii mele. L-as pupa, l-as rasfata si l-as tine in brate non-stop, daca n-as avea si treburi prin casa de facut. Iar cand il tin in brate si imi zambeste, sunt atat de fericita incat simt ca e cea mai mare recompensa pe care as putea s-o primesc.

Posted by: bookaholic Dec 5 2009, 09:16 PM

nadya, e foarte frumos felul in care povstesti.
Ce frumos ca ai putut sa tii bebele cu tine. Sa-ti traiasca!

Posted by: nadya Dec 5 2009, 09:32 PM

Mersi book

Posted by: Fides Dec 5 2009, 09:45 PM

Ce poveste frumoasa! Sa-ti traiasca, Nadya, sa fiti fericiti si sanatosi cu totii. Cum il cheama pe bebe?

Posted by: nadya Dec 5 2009, 11:56 PM

Alexander.

Posted by: Fides Feb 12 2010, 04:42 PM

Posted by: Alina Mamurescu Feb 12 2010, 05:09 PM

haideti sa va spun povestea nasterii desi este un pic scurta:
luni,3 noiembrie, seara pe la 21, pe cand stateam in pat si urmaream un film de prost gust la tv am simtit o lovitura puternica in burtica, ca un si cum mi-ar fi pocnit ceva in burtica si dupa ce m-am concentrat vreo 2 secunde( ca sa nu intru in panica )a inceput sa imi curga un lichid cald mi se rupsese apa....
in max 20 min am ajuns la spital, fara bagaj,fara nimik, doar cu buletinul, carnetul de gravida si in papuci de casa...la urgente dupa ce am semnat fisa de internare au inceput contractiile si de\'abia atunci am realizat ca voi naste....
m-au bagat direct in sala de nasteri unde moasa m-a consultat, aveam dilatatie 3 de\'abia...
dupa vreao cateva contractii mai tarziu( f dureroase) moasa ma consulta iar, dilatatie 5 ,in cele din urma imi fac injectia minune care mi-a marit nr de contractii,acum deja erau atat de dese ca parca nici nu era pauza intre ele;
intre timp apare si dl dr, m-am urcat pe masa si dr\'ul mi-a zis atat: \" cand iti zik eu sa impingi,impingi si te opresti cand iti spun eu\"...bun si imping eu cand zice dr\'ul si cand ma opresc,tot cand zice el....o aud deja pe bebelina scancind
cam asta a fost povestea mea, eu am nascut usor si fara un travaliu prelungit avand in vedere ca pe la 23.00 eu dadeam telefoane sa anunt lumea ca a venit pe lume carina maria
cand m-au cusut nu am mai simtit nimic, nici cand mi-au scos ei placenta, nu am mai stat sa o elimin, probabil se grabeau ei ca mai erau fete la travaliu
acum bebelina mea are 4.200 kg desi la nastere a avut 1.800 si este sanatoasa si mancacioasa

Priviti-ma!

Posted by: Fides Feb 12 2010, 05:25 PM

Ai un copil absolut superb! Sa-ti traiasca! E o scumpete mica!

Posted by: Book Feb 12 2010, 09:33 PM

E foarte frumoasa, are niste ochi frumosi de tot.

Posted by: magdi Mar 3 2010, 07:29 PM

QUOTE(vick2laura @ Jun 20 2007, 12:09 PM)

Posted by: Alina Mamurescu Mar 7 2010, 04:17 PM

QUOTE(Fides @ Feb 12 2010, 05:25 PM)

Ai un copil absolut superb! Sa-ti traiasca! E o scumpete mica!

Posted by: Alina Mamurescu Mar 7 2010, 04:17 PM

QUOTE(Book @ Feb 12 2010, 09:33 PM)

E foarte frumoasa, are niste ochi frumosi de tot.